Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Belodedici – campionul eleganței târât în manevre meschine

Miodrag Belodedici

Foto: Inquam Photos/ Sabin Cîrstoveanu

Nu știu dacă fotbalul se mai înscrie zilele acestea pe agenda publică, dar episodul de mai jos este unul emblematic. Nu e o întâmplare, ci un mod de lucru al presei sportive. Și poate și asta contribuie la adâncirea crizei fotbalului, pe lângă lipsa calificărilor. Din această perspectivă, următoarea povestire ar putea fi relevantă.

Miodrag Belodedici e cel mai titrat fotbalist român. Și un personaj șugubăț. Era prin sediul FRF când se făceau testările PCR pentru delegația ce urma să plece în Liechtenstein cu Naționala. Belo nu pleca (se face o rotație a membrilor FRF la deplasări și el rămânea acasă de această dată). Dar s-a băgat în seamă cu doamna de la testări, cadru medical, pe care o știa de la multiplele testări anterioare. ”Doamnă, nu mă testați și pe mine? Că aș avea nevoie de un rezultat pozitiv să stau și eu acasă două săptămâni în carantină!”. Doamna asistentă intră în joc și face un dribling elegant: ”Îmi pare rău, domnu’ Belo, dar nu sunteți pe lista de testări!”.

Nu știu cât de mult s-a amuzat asistența, dar sigur au plecat instantaneu niște mesaje pe WhatsApp. Și a ieșit așa ceva:

PRO SPORT: Scrisoare deschisă celui mai titrat fotbalist român din toate timpurile

Autor: Decebal Rădulescu

(…) Ai stat civilizat la coada cu blătari AJF-iști care urmau să-și facă mini-vacanța contra voturi și când ți-a venit rândul, o conțopistă federală te-a scos din sală rânjind. Chiar dacă te cunoștea, ți-a replicat: „Dumneata cine ești? Nu ești pe listă! Nu faci deplasarea!”.

E adevărat, Belo? E adevărat că d-alde Goga sau Burcă râdeau complice, se amuzau de situație în fața ta? La fel și jumătate din Comitetul Executiv sau ajefiștii blătari? E adevărat, dragul meu? E adevărat, cel mai elegant jucător pe care l-am văzut vreodată pe vreun teren de fotbal?

E adevărat că te-ai rugat totuși să-ți facă și ție testul „chiar dacă nu plec, doamnă, să-l fac și eu măcar să văd dacă sunt bolnav?”. Așa e, campionule? Că-mi vine să dau cu basca de pământ. Îmi vine să urlu de furie când știu cine ești și ăștia își bat joc de unul ca tine. Belo, dragule! Să înțeleg că plin de bun simț, așa cum te știm, te-ai agățat de roller și ai plecat acasă.

Ai plecat supărat, dar nu întristat. Auzi, Belo, îți zic ceva: nu da doi bani pe ei. Iartă-i, dragul meu! Ăștia nu știu cine ești. (…)

Și urmează o tiradă despre netrebnica administrație Burleanu și o lungă jelanie că pe ce mâini a încăput destinul fotbalului.

În seara apariției articolului, Belo a intrat în direct la o televiziune unde se dezbătea ”cazul” său în prezența autorului materialului. La întrebarea din articol, Belo a răspuns nonșalant: Nu, nu este adevărat! A contestat episodul, demontând implicit întregul eșafodaj anti-FRF. Dezmințirea a trecut, dar materialul scris a rămas și circulă nederanjat de nimic pe internet. Verba volant, scripta manent. O golăneală, ca multele, prea multele fonfleuri din presa sportivă, deosebit de atentă altfel să pună zi de zi cărămizi la soclul becalilor din fotbal. Dar, mai grav decât atât, materialul de presă este o jignire, o desconsiderare chiar la adresa celui căruia i se sare în ”ajutor” și care ar accepta astfel de umiliri din partea FRF fără să protesteze.

PS. Am avut privilegiul să îl cunosc și să lucrez cu Miodrag Belodedici. Credeți-mă, dacă are ceva de spus, dacă are vreo nemulțumire, nu are nevoie de porta-voce.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

Pălărie de damă

Copiii mamei soacre și-au confruntat notițele abia după înmormântare. Adevărul i-a eliberat, au urât-o pentru câteva ore, dar prevederile testamentare și o ladă de șampanie vintage, scumpă, cumpărată chiar de soacră-mea pentru ocazie, a mai atenuat șocul și a netezit o parte din drumul spre vindecare. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Bosnia Romania

Suntem contrariați de atmosfera din Bosnia, de modul în care a fost primită echipa națională. Lucescu vorbea chiar de condiții de divizia C, evident după ce a criticat arbitrajul, ca în toată cariera lui. Comentatorii sunt siderați de ostilitatea gazdelor, și ne întreabă retoric cu un ton superior dacă ne-am săturat de UE, uitați asta ne așteaptă în afara blocului comunitar. Înseamnă că domnul Lucescu, domnii Grădinescu și Mocanu și tot restul suporterilor care cred că România e altfel, nu știu în ce condiții joacă unii juniori în România. foto Profimedia

Citește mai mult

Nicolae Șerban

E greu să vezi în agricultură mai mult decât vreme, prețuri și noroi. Dar în halele de la Orbeni, printre senzori, tabele și camioane care nu merg niciodată goale, înțelegi că povestea asta e despre altceva: despre disciplină. Despre felul în care cineva a decis că nu „merge și-așa”, că agricultura e știință, nu poezie, și că, atunci când partenerii potriviți se întâlnesc, produsul românesc poate sta pe raft nu doar în iulie, ci și în ianuarie.

Citește mai mult