Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Biata rachetă...

De rău augur a fost declarația Simonei înainte de New York: „Mai rău decât anul trecut, când am pierdut în primul tur, nu poate fi!...”.

Iată că a fost, căci, anul trecut, Simona Halep nu era lider mondial autoritar și nu intra în clubul celor câteva jucătoare nr. 1 WTA care au reușit să piardă într-un prim tur de Grand Slam.

Că poți să întâlnești de la început, la US Open, o jucătoare puternică, de Top 50, care, în fața numărului 1 mondial, va lovi decisiv, la risc, și că s-ar putea să-i și intre de îngrozitor de multe ori, e nasol, dar posibil.

Simona însă, a venit pur și simplu nepregătită mental pentru o asemenea situație.

Era clar, după primele ghemuri, că masiva Kanepi e relaxată, e în zi bună și că tot ce lovește cu așezare, de pe picioare, sunt torpile-punct, și pe dreapta, și pe rever. Așa ceva se contracarează printr-un joc al pașilor în plus – adversara trebuie obligată la cât mai mulți pași, înainte de a lovi.

Or, lipsită de luciditate, Simona exact asta nu a făcut. Nu a deschis prima terenul, nu a lărgit unghiurile, trimițând majoritatea loviturilor într-o zonă de 3-4 m în jurul centrului, de unde veneau amenzile.

Nici nu a alergat suficient ca să recupereze ce se mai putea; abia în setul 2 a dat drumul la picioare și a reușit să ajungă de la 0-3 la 4-4. Dar jocul ei a fost tot timpul fragil. Procentaj prost, atât pe primul, cât și pe al doilea serviciu.

Și a făcut două greșeli grave, simptomatice pentru starea ei mentală în acest meci. La 2-3 în setul 2, când era în revenire, a pierdut ghemul având mingea în față, fără presiune, la 3-4 m de fileu, pentru drive-volé – pe care l-a trimis în plasă! Și așa s-a făcut 2-4, nu 3-3. 

Iar în penultimul ghem, la 40-40, pe un retur de rever moale, pe centru, al lui Kanepi, având tot timpul să se pregătească și să lovească, a zgâlțâit din nou burta fileului.

În schimb, a fost foarte precisă și energică în a sfărâma, furioasă, racheta de pământ.

Pe scurt, Simona mi s-a părut ieșită din starea competițională. Necuplată la atmosfera de Grand Slam, unde fiecare meci se poate dovedi dificil. Nu cred că i-a prins foarte bine retragerea de la New Haven.

Ar mai fi fost o șansă: intrarea pe teren a partenerului ei de dublu mixt, Darren Cahill. Dar acum, marele australian nu a avut voie decât să stea în tribună și să se întunece la față...

PS Înainte de a părăsi terenul, Simona a dat de pomană o rachetă unui fan, de sufletul răposatei...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

concursul Enescu

Mai întâi au fost ucenicii. Orchestra Română de Tineret, naționala de juniori a artei interpretative orchestrale românești, a prezentat în prima parte a concertului final pe trei dintre cei șase participanți activi la cursul de dirijat din 24-28 august de la București, care s-au alăturat maestrului lor la pupitrul de dirijat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult