De rău augur a fost declarația Simonei înainte de New York: „Mai rău decât anul trecut, când am pierdut în primul tur, nu poate fi!...”.
Iată că a fost, căci, anul trecut, Simona Halep nu era lider mondial autoritar și nu intra în clubul celor câteva jucătoare nr. 1 WTA care au reușit să piardă într-un prim tur de Grand Slam.
Că poți să întâlnești de la început, la US Open, o jucătoare puternică, de Top 50, care, în fața numărului 1 mondial, va lovi decisiv, la risc, și că s-ar putea să-i și intre de îngrozitor de multe ori, e nasol, dar posibil.
Simona însă, a venit pur și simplu nepregătită mental pentru o asemenea situație.
Era clar, după primele ghemuri, că masiva Kanepi e relaxată, e în zi bună și că tot ce lovește cu așezare, de pe picioare, sunt torpile-punct, și pe dreapta, și pe rever. Așa ceva se contracarează printr-un joc al pașilor în plus – adversara trebuie obligată la cât mai mulți pași, înainte de a lovi.
Or, lipsită de luciditate, Simona exact asta nu a făcut. Nu a deschis prima terenul, nu a lărgit unghiurile, trimițând majoritatea loviturilor într-o zonă de 3-4 m în jurul centrului, de unde veneau amenzile.
Nici nu a alergat suficient ca să recupereze ce se mai putea; abia în setul 2 a dat drumul la picioare și a reușit să ajungă de la 0-3 la 4-4. Dar jocul ei a fost tot timpul fragil. Procentaj prost, atât pe primul, cât și pe al doilea serviciu.
Și a făcut două greșeli grave, simptomatice pentru starea ei mentală în acest meci. La 2-3 în setul 2, când era în revenire, a pierdut ghemul având mingea în față, fără presiune, la 3-4 m de fileu, pentru drive-volé – pe care l-a trimis în plasă! Și așa s-a făcut 2-4, nu 3-3.
Iar în penultimul ghem, la 40-40, pe un retur de rever moale, pe centru, al lui Kanepi, având tot timpul să se pregătească și să lovească, a zgâlțâit din nou burta fileului.
În schimb, a fost foarte precisă și energică în a sfărâma, furioasă, racheta de pământ.
Pe scurt, Simona mi s-a părut ieșită din starea competițională. Necuplată la atmosfera de Grand Slam, unde fiecare meci se poate dovedi dificil. Nu cred că i-a prins foarte bine retragerea de la New Haven.
Ar mai fi fost o șansă: intrarea pe teren a partenerului ei de dublu mixt, Darren Cahill. Dar acum, marele australian nu a avut voie decât să stea în tribună și să se întunece la față...
PS Înainte de a părăsi terenul, Simona a dat de pomană o rachetă unui fan, de sufletul răposatei...
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar e singură.
Hagi mai avea 10 prieteni pe teren.
Ar fi toatal neinteresant daca ar altfel..
Oare care ar fi fost indrumarea facuta de CTP, in tot acest context? Caci, daca e ultimul joc, Simona poate ramane fidela, cu mintea libera, subiectului dorit: democratie si umanitate (context politico-diplomatic intern si international).
Totusi a ajuns la 4-4 in setul 2, reusind sa aplice ideea unica, eviden partial corecta, ca trebuie sa lupte mai mult. Dar aici mai era nevoie de ceva, de mai multa luciditate, pentru a reusi sa o miste pe Kanepi mai mult. Doar un pic mai mult era suficient, Kanepi incepea sa rateze rapid la loviturile puternice din miscare.
In orice alt turneu inceput (sau in care a devenit pe parcurs) stapana pe sine, ar fi invins-o lejer pe estonianca. De aceea pentru Simo e extrem de greu acum, pentru ca ea stie perfect lucrul acesta.
....Poate ca Andrei ar fi avut aceasta 'inspiratie' sa o antreneze la Simona, pacat!
Cahill n-a mai fost langa ea s-o scoat-a din blocajul mental, singura nu este in stare sa vada limpede jocul, nu este in stare sa caute solutii inteligente pentru a putea face fata fortei si vitezei etalate de adversara.
Asta este Simona.