Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Biata rachetă...

De rău augur a fost declarația Simonei înainte de New York: „Mai rău decât anul trecut, când am pierdut în primul tur, nu poate fi!...”.

Iată că a fost, căci, anul trecut, Simona Halep nu era lider mondial autoritar și nu intra în clubul celor câteva jucătoare nr. 1 WTA care au reușit să piardă într-un prim tur de Grand Slam.

Că poți să întâlnești de la început, la US Open, o jucătoare puternică, de Top 50, care, în fața numărului 1 mondial, va lovi decisiv, la risc, și că s-ar putea să-i și intre de îngrozitor de multe ori, e nasol, dar posibil.

Simona însă, a venit pur și simplu nepregătită mental pentru o asemenea situație.

Era clar, după primele ghemuri, că masiva Kanepi e relaxată, e în zi bună și că tot ce lovește cu așezare, de pe picioare, sunt torpile-punct, și pe dreapta, și pe rever. Așa ceva se contracarează printr-un joc al pașilor în plus – adversara trebuie obligată la cât mai mulți pași, înainte de a lovi.

Or, lipsită de luciditate, Simona exact asta nu a făcut. Nu a deschis prima terenul, nu a lărgit unghiurile, trimițând majoritatea loviturilor într-o zonă de 3-4 m în jurul centrului, de unde veneau amenzile.

Nici nu a alergat suficient ca să recupereze ce se mai putea; abia în setul 2 a dat drumul la picioare și a reușit să ajungă de la 0-3 la 4-4. Dar jocul ei a fost tot timpul fragil. Procentaj prost, atât pe primul, cât și pe al doilea serviciu.

Și a făcut două greșeli grave, simptomatice pentru starea ei mentală în acest meci. La 2-3 în setul 2, când era în revenire, a pierdut ghemul având mingea în față, fără presiune, la 3-4 m de fileu, pentru drive-volé – pe care l-a trimis în plasă! Și așa s-a făcut 2-4, nu 3-3. 

Iar în penultimul ghem, la 40-40, pe un retur de rever moale, pe centru, al lui Kanepi, având tot timpul să se pregătească și să lovească, a zgâlțâit din nou burta fileului.

În schimb, a fost foarte precisă și energică în a sfărâma, furioasă, racheta de pământ.

Pe scurt, Simona mi s-a părut ieșită din starea competițională. Necuplată la atmosfera de Grand Slam, unde fiecare meci se poate dovedi dificil. Nu cred că i-a prins foarte bine retragerea de la New Haven.

Ar mai fi fost o șansă: intrarea pe teren a partenerului ei de dublu mixt, Darren Cahill. Dar acum, marele australian nu a avut voie decât să stea în tribună și să se întunece la față...

PS Înainte de a părăsi terenul, Simona a dat de pomană o rachetă unui fan, de sufletul răposatei...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Pachet invatator

Dimineața excursiei e mereu la fel: voci grăbite, ghiozdane care nu se mai închid, copii care se învârt ca niște planete mici în jurul autocarului. Îi număr din priviri, să fiu sigur că nu lipsește nimeni. Întotdeauna mai e cineva care și-a uitat șapca, sticla de apă sau emoțiile acasă. Eu încerc să par calm, dar înăuntru, recunosc, e și la mine o furtună.

Citește mai mult

Petre Lăzăroiu

E momentul să vorbim serios despre cât de mare e o pensie mică. Și nu, nu încerc să glumesc cu voi, pentru că astea nu sunt timpuri amuzante, de fapt. Dar am văzut intervenția fostului judecător CCR, Petre Lăzărăroiu, la B1 TV spunând că pensia lui de 10.000 de euro nu e una atât de mare, dacă chiar stai mai bine și te gândești. Ca să nu avem vorbe la proces, îl voi cita exact pe domnul judecător, astfel încât să putem face o analiză cât mai specifică a situației: ”Cu 41 de ani de cotizație, pensia mea este puțin spre 10.000 de euro. La un salariu de 60.000 de lei, adică 12.000 de euro. Eu nu înțeleg de ce atâta tam-tam. Nu juriștii fac legea, parlamentarii fac legea.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult