Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Biata rachetă...

De rău augur a fost declarația Simonei înainte de New York: „Mai rău decât anul trecut, când am pierdut în primul tur, nu poate fi!...”.

Iată că a fost, căci, anul trecut, Simona Halep nu era lider mondial autoritar și nu intra în clubul celor câteva jucătoare nr. 1 WTA care au reușit să piardă într-un prim tur de Grand Slam.

Că poți să întâlnești de la început, la US Open, o jucătoare puternică, de Top 50, care, în fața numărului 1 mondial, va lovi decisiv, la risc, și că s-ar putea să-i și intre de îngrozitor de multe ori, e nasol, dar posibil.

Simona însă, a venit pur și simplu nepregătită mental pentru o asemenea situație.

Era clar, după primele ghemuri, că masiva Kanepi e relaxată, e în zi bună și că tot ce lovește cu așezare, de pe picioare, sunt torpile-punct, și pe dreapta, și pe rever. Așa ceva se contracarează printr-un joc al pașilor în plus – adversara trebuie obligată la cât mai mulți pași, înainte de a lovi.

Or, lipsită de luciditate, Simona exact asta nu a făcut. Nu a deschis prima terenul, nu a lărgit unghiurile, trimițând majoritatea loviturilor într-o zonă de 3-4 m în jurul centrului, de unde veneau amenzile.

Nici nu a alergat suficient ca să recupereze ce se mai putea; abia în setul 2 a dat drumul la picioare și a reușit să ajungă de la 0-3 la 4-4. Dar jocul ei a fost tot timpul fragil. Procentaj prost, atât pe primul, cât și pe al doilea serviciu.

Și a făcut două greșeli grave, simptomatice pentru starea ei mentală în acest meci. La 2-3 în setul 2, când era în revenire, a pierdut ghemul având mingea în față, fără presiune, la 3-4 m de fileu, pentru drive-volé – pe care l-a trimis în plasă! Și așa s-a făcut 2-4, nu 3-3. 

Iar în penultimul ghem, la 40-40, pe un retur de rever moale, pe centru, al lui Kanepi, având tot timpul să se pregătească și să lovească, a zgâlțâit din nou burta fileului.

În schimb, a fost foarte precisă și energică în a sfărâma, furioasă, racheta de pământ.

Pe scurt, Simona mi s-a părut ieșită din starea competițională. Necuplată la atmosfera de Grand Slam, unde fiecare meci se poate dovedi dificil. Nu cred că i-a prins foarte bine retragerea de la New Haven.

Ar mai fi fost o șansă: intrarea pe teren a partenerului ei de dublu mixt, Darren Cahill. Dar acum, marele australian nu a avut voie decât să stea în tribună și să se întunece la față...

PS Înainte de a părăsi terenul, Simona a dat de pomană o rachetă unui fan, de sufletul răposatei...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult