sursa foto: Inquam Photos
De ani de zile, primarii Capitalei se plâng de același lucru: Bucureștiul produce enorm pentru economia României, dar o parte importantă din banii generați aici este redistribuită către bugetul național și către celelalte administrații locale.
În 2017, Gabriela Firea spunea că Bucureștiul contribuie cu aproximativ 15% la PIB-ul României, dar primește prin realocare doar 0,7%.
În 2019, Firea ridica cifra contribuției Bucureștiului la aproximativ 25% din PIB și afirma că Primăria Capitalei primește doar 0,6%.
În 2022, Nicușor Dan a spus-o și mai direct: „Bucureștiul nu e ținut în spate de nimeni”. Dimpotrivă, spunea el, Bucureștiul contribuie la susținerea celorlalte regiuni ale țării. Cu aproximativ 10% din populația României, Capitala produce aproximativ un sfert din PIB-ul țării.
Așadar, indiferent că vorbim despre Firea sau Nicușor Dan, indiferent de partid, există o realitate economică pe care nu o putem ignora: Bucureștiul este principalul motor economic al României și un contributor major la bugetul național.
Și este normal să existe redistribuire. Bucureștiul nu trebuie să fie o insulă bogată într-o țară săracă. Solidaritatea între regiuni este firească. Dar apare o întrebare: ce facem cu banii care rămân Bucureștiului?
Aici ajungem la actuala administrație.
Ciprian Ciucu a preluat o Capitală cu probleme uriașe și a spus că vrea să facă ordine în finanțele Primăriei. Bugetul Capitalei pentru 2026 este de aproximativ 8,4 miliarde de lei, iar aproximativ 2,7 miliarde de lei, adică în jur de 32%, sunt prevăzute pentru investiții.
Investițiile sunt necesare. Bucureștiul are nevoie de infrastructură, de termoficare, de transport și de modernizare.
Dar mă întreb dacă modernizarea unui oraș trebuie să înceapă prin tăierea sprijinului pentru cei mai vulnerabili.
În august 2026, Consiliul General a aprobat modificări importante ale programelor sociale ale Capitalei. Stimulentul pentru adulții cu dizabilități, de 500 de lei pe lună, a fost suspendat până în 2030. Voucherul Materna, în valoare de 2.000 de lei pentru femeile însărcinate, a fost eliminat. Stimulentul pentru nou-născuți a fost redus și nu mai este acordat tuturor familiilor, ci doar anumitor categorii vulnerabile. Au fost modificate și stimulentele pentru copiii cu dizabilități, în funcție de gradul de handicap.
Și aici apare problema morală.
Nu discutăm despre beculețe, panseluțe sau cheltuieli inutile. Discutăm despre copii cu dizabilități, adulți cu dizabilități, femei însărcinate și familii care tocmai au adus pe lume un copil.
Dacă administrația Capitalei spune că nu are bani, întrebarea mea este simplă: de ce oamenii cei mai vulnerabili trebuie să plătească primii pentru lipsa banilor?
Și mai ales: dacă Bucureștiul este unul dintre principalii contributori ai României, de ce nu vedem aceeași determinare în negocierea cu Guvernul pentru banii Capitalei pe care o vedem atunci când sunt tăiate ajutoarele sociale?
Nu contest nevoia de investiții. Dimpotrivă. Bucureștiul are nevoie de investiții masive.
Dar o administrație publică trebuie să aibă și o ierarhie morală a priorităților.
Un oraș modern nu este doar un oraș cu șantiere, proiecte și cifre frumoase în buget. Este și un oraș care nu-și abandonează oamenii vulnerabili atunci când apar probleme financiare.
Bucureștiul produce enorm pentru România. Aș vrea ca și oamenii care trăiesc în București să simtă că orașul produce ceva și pentru ei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.