Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Călăi deghizați în hainele pătate de sânge ale victimelor

L. Dragnea - I. Maniu

(în imagine: Liviu Dragnea și Iuliu Maniu)

Sfânta Inchiziție obișnuia să dezgroape după 7 ani osemintele celor executați din ordinul ei; erau puse într-un sac și zdrobite cu ciocanul până când se făceau pulbere, aruncată apoi în canalele orașului.

Partidul Dragnea, adică Pardidul, își compară liderii și acoliții trimiși în judecată pentru hoție într-o veselie, corupție și minciună cu victimele condamnărilor politice dictate de strămoșul PSD, Partidul Comunist, ceea ce mi se pare mai oribil decât ce făceau inchizitorii. Într-o scrisoare adresată Uniunii Europene, Pardidul pune pe același plan abolirea în 2009 a sentințelor politice de dinainte de `89, care i-au trimis pe cei mai mulți dintre condamnați să moară în pușcării și la canal fără lumânare și mormânt, și desființarea hotărârilor definitive ale completurilor de 5 și 3 judecători sau așteptata OUG pentru amnistie și grațiere, ca să fie făcuți scăpați Dragnea și toți delapidatorii, escrocii, violatorii și ucigașii.

Nu pot să nu mă gândesc cu cine s-ar identifica martirii zilei de azi. Liviu Dragnea nu poate fi asemuit decât cu Iuliu Maniu, Tăriceanu cu Ion Mihalache, soarta lui Dan Voiculescu amintește de cea a lui Corneliu Coposu, Olguța Vasilescu e Doina Cornea, Darius Vâlcov, cine altcineva să fie decât Mircea Vulcănescu, finanțist și el...

Domeniul Dragnea din Alexandria, întins pe două străzi, cei 7000 mp, cu viloi, piscină porcină și teren de tenis electrificat, ar putea adăposti un nou Memorial al Durerii, înfrățit cu cel de la Sighet.

Sau conacul însurățeilor Vasilescu-Manda, ăla cu rembranji și cu rubenși pă șemineu, și Swarovski la baie, ar putea foarte bine să evoce Zarca Aiudului...

Așa-i că dacă nu mă opresc o să vomitați?

Măcar Ion Iliescu îi detesta fățiș pe supraviețuitorii sistemului carceral comunist; față de Căposu sau Copoiu, cum îl numea Iliescu pe Corneliu Coposu, întrebarea care i se citea pe față era: „Cum dracu s-a găsit și ăsta să nu moară?”.

Pardidul însă, e pragmatic, nu-i ajunge că Dragnea dă cu copii în SRI, mai folosește și morții ca berbeci de dărâmat Justiția. Vrea să pună în genunchi nu numai Banca Națională, serviciile secrete, Justiția, Armata, primarii marilor orașe, mai nou și Parchetul European, prin actul de terorism profesional la adresa doamnei Kovesi, ci și Istoria României.

Istoria arată însă că atunci când călăii încearcă să se deghizeze îmbrăcând hainele pătate de sânge ale victimelor e semnul de început al sfârșitului pentru un sistem criminal.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult