Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Călăi deghizați în hainele pătate de sânge ale victimelor

L. Dragnea - I. Maniu

(în imagine: Liviu Dragnea și Iuliu Maniu)

Sfânta Inchiziție obișnuia să dezgroape după 7 ani osemintele celor executați din ordinul ei; erau puse într-un sac și zdrobite cu ciocanul până când se făceau pulbere, aruncată apoi în canalele orașului.

Partidul Dragnea, adică Pardidul, își compară liderii și acoliții trimiși în judecată pentru hoție într-o veselie, corupție și minciună cu victimele condamnărilor politice dictate de strămoșul PSD, Partidul Comunist, ceea ce mi se pare mai oribil decât ce făceau inchizitorii. Într-o scrisoare adresată Uniunii Europene, Pardidul pune pe același plan abolirea în 2009 a sentințelor politice de dinainte de `89, care i-au trimis pe cei mai mulți dintre condamnați să moară în pușcării și la canal fără lumânare și mormânt, și desființarea hotărârilor definitive ale completurilor de 5 și 3 judecători sau așteptata OUG pentru amnistie și grațiere, ca să fie făcuți scăpați Dragnea și toți delapidatorii, escrocii, violatorii și ucigașii.

Nu pot să nu mă gândesc cu cine s-ar identifica martirii zilei de azi. Liviu Dragnea nu poate fi asemuit decât cu Iuliu Maniu, Tăriceanu cu Ion Mihalache, soarta lui Dan Voiculescu amintește de cea a lui Corneliu Coposu, Olguța Vasilescu e Doina Cornea, Darius Vâlcov, cine altcineva să fie decât Mircea Vulcănescu, finanțist și el...

Domeniul Dragnea din Alexandria, întins pe două străzi, cei 7000 mp, cu viloi, piscină porcină și teren de tenis electrificat, ar putea adăposti un nou Memorial al Durerii, înfrățit cu cel de la Sighet.

Sau conacul însurățeilor Vasilescu-Manda, ăla cu rembranji și cu rubenși pă șemineu, și Swarovski la baie, ar putea foarte bine să evoce Zarca Aiudului...

Așa-i că dacă nu mă opresc o să vomitați?

Măcar Ion Iliescu îi detesta fățiș pe supraviețuitorii sistemului carceral comunist; față de Căposu sau Copoiu, cum îl numea Iliescu pe Corneliu Coposu, întrebarea care i se citea pe față era: „Cum dracu s-a găsit și ăsta să nu moară?”.

Pardidul însă, e pragmatic, nu-i ajunge că Dragnea dă cu copii în SRI, mai folosește și morții ca berbeci de dărâmat Justiția. Vrea să pună în genunchi nu numai Banca Națională, serviciile secrete, Justiția, Armata, primarii marilor orașe, mai nou și Parchetul European, prin actul de terorism profesional la adresa doamnei Kovesi, ci și Istoria României.

Istoria arată însă că atunci când călăii încearcă să se deghizeze îmbrăcând hainele pătate de sânge ale victimelor e semnul de început al sfârșitului pentru un sistem criminal.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Marcel Ciolacu - profimedia

„Zeci de politicieni habarniști ajunși peste noapte miniștri și, mai grav, prim-miniștri și-au bătut joc de banul public”, afirmă ministrul Dragoș Pîslaru. Fără să facă vreo nominalizare, ministrul Fondurilor Europene descrie un sistem în care unii demnitari „zboară pe la Monaco în avioane private, dar nu mai găsesc facturile”, „își dau jos ceasul Rolex de la mână și îl ascund în buzunar atunci când ies în conferințe de presă” sau „conduc mașini de 100.000 de Euro, închiriate de la firma «fostei» soții”.

Citește mai mult

Proteste / sursa foto: Inquam Photos

Există o rafinare a manipulării care merge dincolo de simpla deturnare a atenției. Este momentul în care un personaj este prezentat simultan ca salvator și ca vinovat, în funcție de nevoile zilei. Ilie Bolojan se află exact în acest punct. Demonizat public, apărat pe jumătate, folosit intens, dar lăsat fără putere reală. Iar între timp, problema fundamentală rămâne neatinsă.

Citește mai mult

dieta - profimedia

Ai făcut sport, ai ținut dietă, ai spus „nu” când toți din jur spuneau „hai”. Și totuși, cântarul s-a încăpățânat să te dezamăgească. Poate ai auzit în jur că n-ai destulă voință. Că nu-ți propui suficient. Dar ce-ar fi dacă ai constata că nu e vina ta? Ce-ar fi dacă în tot acest proces, de fapt corpul tău nu e un partener care te susține, ci un adversar tăcut, însă foarte eficient? Foto Profimedia

Citește mai mult