Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Călăi deghizați în hainele pătate de sânge ale victimelor

L. Dragnea - I. Maniu

(în imagine: Liviu Dragnea și Iuliu Maniu)

Sfânta Inchiziție obișnuia să dezgroape după 7 ani osemintele celor executați din ordinul ei; erau puse într-un sac și zdrobite cu ciocanul până când se făceau pulbere, aruncată apoi în canalele orașului.

Partidul Dragnea, adică Pardidul, își compară liderii și acoliții trimiși în judecată pentru hoție într-o veselie, corupție și minciună cu victimele condamnărilor politice dictate de strămoșul PSD, Partidul Comunist, ceea ce mi se pare mai oribil decât ce făceau inchizitorii. Într-o scrisoare adresată Uniunii Europene, Pardidul pune pe același plan abolirea în 2009 a sentințelor politice de dinainte de `89, care i-au trimis pe cei mai mulți dintre condamnați să moară în pușcării și la canal fără lumânare și mormânt, și desființarea hotărârilor definitive ale completurilor de 5 și 3 judecători sau așteptata OUG pentru amnistie și grațiere, ca să fie făcuți scăpați Dragnea și toți delapidatorii, escrocii, violatorii și ucigașii.

Nu pot să nu mă gândesc cu cine s-ar identifica martirii zilei de azi. Liviu Dragnea nu poate fi asemuit decât cu Iuliu Maniu, Tăriceanu cu Ion Mihalache, soarta lui Dan Voiculescu amintește de cea a lui Corneliu Coposu, Olguța Vasilescu e Doina Cornea, Darius Vâlcov, cine altcineva să fie decât Mircea Vulcănescu, finanțist și el...

Domeniul Dragnea din Alexandria, întins pe două străzi, cei 7000 mp, cu viloi, piscină porcină și teren de tenis electrificat, ar putea adăposti un nou Memorial al Durerii, înfrățit cu cel de la Sighet.

Sau conacul însurățeilor Vasilescu-Manda, ăla cu rembranji și cu rubenși pă șemineu, și Swarovski la baie, ar putea foarte bine să evoce Zarca Aiudului...

Așa-i că dacă nu mă opresc o să vomitați?

Măcar Ion Iliescu îi detesta fățiș pe supraviețuitorii sistemului carceral comunist; față de Căposu sau Copoiu, cum îl numea Iliescu pe Corneliu Coposu, întrebarea care i se citea pe față era: „Cum dracu s-a găsit și ăsta să nu moară?”.

Pardidul însă, e pragmatic, nu-i ajunge că Dragnea dă cu copii în SRI, mai folosește și morții ca berbeci de dărâmat Justiția. Vrea să pună în genunchi nu numai Banca Națională, serviciile secrete, Justiția, Armata, primarii marilor orașe, mai nou și Parchetul European, prin actul de terorism profesional la adresa doamnei Kovesi, ci și Istoria României.

Istoria arată însă că atunci când călăii încearcă să se deghizeze îmbrăcând hainele pătate de sânge ale victimelor e semnul de început al sfârșitului pentru un sistem criminal.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult