Lionel Messi, felicitat de emirul Qatarului, șeicul Tamim bin Hamad al-Thani / foto: Niviere David/ABACAPRESS.COM / Shutterstock Editorial / Profimedia
Spuneam la începutul Campionatului Mondial din Qatar că mulți iubitori ai sportului vor găsi că este cu adevărat uimitor dacă acest eveniment va fi amintit în cele din urmă mai mult pentru fotbal decât pentru furtuna de controverse și critici care l-a precedat.
- A fost cu adevărat un spectacol fotbalistic cu surprize foarte mari (Maroc), încununat de o finală cum se întâmplă o dată la câteva generații: cu câte trei goluri din partea fiecărei echipe și decisă în final la penalty.
- Dar dincolo de fotbal, de Messi sau Mbappé, să nu uităm că această Cupă Mondială va rămâne în amintirea oamenilor și prin modul în care au fost tratați muncitorii care au construit infrastructura pentru acest eveniment sportiv. FIFA WORLD CUP 2022 nu a fost numai despre momente magice de fotbal, ci și despre realitatea unei piețe globale a muncii care îi împinge pe lucrătorii migranți să devină prizonierii unor regimuri ce nu le asigură niciun drept și doar îi exploatată la maximum. Un sistem pe care Qatar nu l-a creat, dar pe care l-a perfecționat și apoi acoperit prin [sportswashing] - termen folosit pentru a descrie practica persoanelor, grupurilor, corporațiilor sau guvernelor care folosesc sportul pentru a-și îmbunătăți reputația pătată de fapte greșite.
- În plus, Campionatul Mondial din Qatar a scos la lumină cel mai răsunător scandal de corupție care a lovit Bruxelles-ul în ultimii ani și care a dus la destituirea din funcție a vicepreședintei Parlamentului European, Eva Kaili.
- Dacă termenul de „sportswashing” a fost cândva un concept nou, acum pare să fie un standard pentru evenimentele internaționale majore.
- Înaintea competiției, fanii îndrăgostiți de fotbal, precum și militanții pentru drepturile omului s-au plâns că această Cupă Mondială arată mai mult ca un eveniment murdărit de acuzații privind corupția decât ca o sărbătoare a bucuriei de a juca fotbal.
- La rândul lor, apărătorii deciziei prin care Qatarului i s-a acordat șansa de a organiza Cupa Mondială au spus că evenimentele importante pot fi pârghii pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului.
= În cazul Qatarului, s-au înregistrat progrese modeste, inclusiv un salariu minim (foarte scăzut), iar timpul se scurge pentru a realiza schimbări suplimentare și există un sentiment din ce în ce mai mare de scepticism cu privire la faptul că chiar și aceste câștiguri mici vor rezista în timp. Iar acest sentiment este alimentat de faptul că Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 de la Soci și Cupa Mondială din 2018 nu au adus îmbunătățiri ale drepturilor omului în Rusia. Mai mult, în anii care au trecut între Jocurile Olimpice de vară din 2008 și Jocurile Olimpice de iarnă din acest an s-a înregistrat o represiune tot mai mare în China.
- O parte a problemei este că statele bogate, dar represive par să simtă că au cel mai mult de câștigat din găzduirea unor astfel de evenimente. Nu este un secret pentru nimeni că Arabia Saudită, care va găzdui Jocurile Asiatice de iarnă din 2029, în inima deșertului, este hotărâtă să câștige competiția pentru a organiza și o Olimpiadă.
- De aceea e important să înțelegem că provocarea pe care o reprezintă spălarea imaginii prin sport nu va fi abordată cu adevărat decât dacă organismele internaționale de conducere nu suferă schimbări fundamentale.
- Finala dintre Franța și Argentina a făcut ca lumea să își mute atenția în altă parte și să nu se mai concentreze pe țara gazdă a turneului, Qatar, o monarhie represivă în care, potrivit Freedom House, „marea majoritate a populației constă din non-cetățeni fără drepturi politice”.
- Ciudata alegere din 2010 a Comitetului Executiv al FIFA de a acorda Qatarului dreptul de a organiza Cupa Mondială a stârnit suspiciuni de corupție care au fost confirmate în timp de investigații.
- Timp de o lună, Qatarul a fost centrul lumii, realizând o ispravă pe care niciunul dintre vecinii săi din lumea arabă nu au reușit să o realizeze. Pentru a se pregăti pentru sarcinile pe care le implică găzduirea competiției, Qatarul a cheltuit peste 220 de miliarde de dolari, ridicând stadioane, construind un sistem de metrou, insule artificiale și hoteluri de lux și făcând o extindere a aeroportului, a drumurilor și a podurilor. Doha și-a triplat dimensiunea după 2010.
- Dar totul a fost făcut pe spatele a zeci de mii de migranți puși să lucreze în condiții periculoase. Se crede că au murit câteva mii de oameni pe șantierele FIFA World Cup 2022, în multe cazuri fără explicații detaliate sau compensații familiale.
-Totodată, acești migranți (mulți din Asia de Sud), au jucat și rolul suporterilor în multe dintre meciurile de la această Cupă Mondială, când tribunele erau goale. Numărul adevărat de spectatori plătitori este puțin probabil să fie cunoscut vreodată.
- Tot migranții din țări precum India, Bangladesh și Nepal au fost cea mai vizibilă față a Qatarului pentru toți fanii care au venit să vadă turneul pe viu, aceștia lucrând ca voluntari pe stadioane, servind mâncarea în restaurante, îngrijind locurile publice, precum și camerele de hotel și complexe de apartamente nou construite.
- Ministrul muncii din Qatar susținea cu doar o lună înainte de startul competiției că „fiecare moarte este o tragedie”. Însă Qatar nu tratează toate viețile în mod egal”.
- Qatarul a fost, de asemenea, criticat pentru tratamentul acordat femeilor, care trebuie să ceară permisiunea unui tutore de sex masculin pentru a-și exercita libertățile de bază, dar și pentru atitudinea sa față de homosexualitate, care este incriminată și pedepsită cu până la trei ani de închisoare.
- În prima săptămână a turneului, FIFA a împiedicat mai multe echipe europene să poarte banderole care promovează drepturile comunității LGBTQ+, amenințăndu-le că le va penaliza.
- Oficialii din Qatar s-au opus criticilor din Occident, descriindu-le drept „ipocrite și rasiste” și subliniind în același timp dependența de gazul din Qatar în contextul războiului din Ucraina, dar și modul în care America și Europa au tratat migranții de-a lungul timpului.
- Pentru Qatar, dorința de a-și îmbunătăți imaginea pe plan internațional se poate datora vulnerabilității sale regionale, după cum scrie jurnalistul Spencer Bokat-Lindell în New York Times. În 2017, vecinii Qatarului (Arabia Saudită, Bahrain, Emiratele Arabe Unite și Egipt) au rupt legăturile diplomatice și au creat o blocada împotriva țării, acuzând guvernul de la Doha că sprijină terorismul și că devine prea prietenos cu Iranul. Blocada s-a încheiat abia anul trecut.
-Experții geopolitici spun că statul Qatar este „atât de mic și atât de vulnerabil, încât nu își permite să se opună nimănui”. Prin urmare, unul dintre motivele pentru care qatarezii au vrut să găzduiască Cupa Mondială a fost să fie văzuți ca membri legitimi și de încredere ai comunității internaționale.
- Lumina reflectoarelor asupra Qatarului a avut un efect unificator în Orientul Mijlociu, deoarece țările vecine au încercat să beneficieze de pe urma turismului generat de eveniment. În timp ce mass-media occidentală s-a plâns de eveniment, influencerii din limba arabă, managerii de relații publice, paginile de social media și mass-media au lăudat Qatarul într-o varietate de moduri. Timp de câteva săptămâni, Qatarul s-a transformat dintr-o țară mică arabă într-un broker regional de putere dispus să facă față presiunilor Occidentului.
- Dar nu numai regimul de la Doha a avut de câștigat. Și țările occidentale beneficiază de pe urma spălării imaginii prin sport practicată de Qatar. Prins între «tradiție» și «modernizare», turneul de fotbal din Qatar a fost conceput pentru a scoate în evidență un regim care se îndreaptă în direcția cea bună și care merită „îmbrățișarea lumii”. Scopul real a fost acela de a le oferi aliaților occidentali ai Qatarului un alibi pentru continuarea sprijinului care a fost atât de crucial pentru longevitatea regimului de la Doha.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.