Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cât fac 8 ori 7?

Când nu sunt nevoit să mă gândesc la politică, mă întorc la matematică. Rezolv probleme din numere vechi ale Gazetei Matematice.

În vreme ce făceam asta, în calcule, am avut la un moment dat de înmulțit pe 9 cu 7. 63, am zis, și m-am oprit, pentru că am băgat de seamă ceva: de la 63 la 70, diferența e 7. Tot 7. Ia să mai vedem: 9·4 ꞊ 36, diferența până la 40 este... 4! Carevasăzică: 9·1꞊9, diferența până la 10 e 1; 9·2꞊18, diferența până la 20 e 2; 9·3꞊27, diferența până la 30 e 3; 9·4꞊36, diferența este, cum văzurăm, 4. Păi, de aici, iese o formulă: 9·x꞊10·x-x, evident adevărată. 

Dar dacă e vorba de 7? 7·1꞊7, diferența până la 10 e 3; 7·2꞊14, diferența până la 20 e 6, adică 3·2; 7·3꞊21, diferența până la 30 e 9, adică 3·3... Carevasăzică: 7·x꞊10·x‐3·x. Dacă e valabil pentru 9 și 7, ar trebui să fie valabil pentru orice număr (cifră) de la 1 la 9. Avem 9·x꞊10·x-1·x și 7·x꞊10·x‐3·x. Întrucât 1꞊10‐9 și 3꞊10‐7, se impune formula generală: y·x꞊10·x‐(10‐y)·x, unde y și x sunt numere de la 1 la 9. Dar, întrucât, operând în partea dreaptă a egalității, y·x꞊10·x‐10·x+y·x, deci, y·x꞊y·x, observăm că avem de a face cu o identitate. Valabilă pentru oricare două numere reale sau complexe (de pildă, (1152·(-375,25)), nu doar pentru tabla înmulțirii. În cazul numerelor mari, această identitate nu ne e de mare folos. De pildă, 42·36꞊360-(10‐42)·36, înseamnă să calculăm 32·36, în loc de 42·36, ceea ce nu e o înlesnire.

E utilă însă la tabla înmulțirii. Care, se memorează ca atare, se învață pe dinafară la școală, ca o poezie. Și, deci, poate fi uitată, parțial sau total, atât de copii, cât și de adulții care nu o folosesc. Care e partea cea mai uitabilă? Înmulțirile cifrelor de dincolo de 5. La întrebarea cât fac 2·3, sunt șanse să răspundă multă lume corect, în schimb la 8·7, pot să apară rateuri. Sau la 9·6. Sau la 7·7.

Și atunci, formula y·x꞊10·x‐(10‐y)·x înlocuiește cerința „dificilă” 8·7 cu 70‐2·7, adică, cu înmulțirea „prietenoasă” 2·7. În cuvinte: dacă nu vă amintiți cât fac 8 ori 7, înmulțiți pe 7 cu 10 și scădeți același 7 înmulțit cu complementul lui 8 față de 10.

În concluzie: trebuie să țineți minte doar prima jumătate, „ușoară”, a tablei înmulțirii și această formulă simplă cu care deduceți orice în a doua parte, cea „grea”, folosind-o pe prima.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult