Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Câteva minute

Vlad Zografi

Acum șase ani am fost întrebat ce mi-a adus decembrie 89. Și mi-a venit în minte un răspuns simplu: De atunci, am câștigat zilnic câteva minute – minutele în care dimineața, odată trezit, încercam să mă adaptez la anomalia vieții noastre din național-comunismul lui Ceaușescu. Îmi dau seama că asta e greu de explicat celor care n-au trăit-o, pare o poveste fantastică dintr-un trecut îndoielnic. Cred totuși că ei ar putea percepe în oarecare măsură cum a fost dacă s-ar gândi la morții de la Timișoara, București și Clujsau dacă ar privi imaginile disperării din toată țara, iar apoi bucuria noastră din decembrie 89. Ca de-acum încolo să nu pierdem timp diminețile pentru a ne adapta la o nouă anomalie, e de-ajuns să cheltuim azi câteva minute, secția de votare nu-i departe.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • mg check icon
    ..da, în decembrie '89 era (nu cu mult..) mai cald în case decât afară.
    Iar butada aia care circula underground :
    "Deschid fereastra, o închid.
    Îți mulțumesc Partid.."
    era de fapt trista realitate.

    Un conducător mult prea iubit (sanchi..) Un partid obedient. O lume cenușie, săracă și lipsită de speranță. Dar cel mai mult durea lipsa libertății. Pumnul în gură, pe care Simion ni-l promite iarăși nouă, celor care-am uitat istoria. Dac-am citit-o vreodată.. Mai ales de la Stalin încoace..

    Așa că pe 18 poate fi un punct de cotitură.
    "- Niculae, unde mergem noi, domnule ?"
    • Like 2
    • @ mg
      fan CTP check icon
      in 89, da, a disparut pumnul din gura. dar romanul mancacios a luat altceva in gura pe 20 mai 90. si molfaie de 35 ani. si mai crede in niculae. altfel nu imi explic de ce toti cred ca un presedinte poate face ceva cand ei au votat in parlament niste .... orice numai oameni intregri nu. 90% din ei, nu toti
      • Like 0
    • @ fan CTP
      Dan check icon
      Nu interesează pe nimeni fanteziile tale molfăite, trollule putinist, fals „fan CTP”.
      • Like 3
vezi toate comentariile
Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro