Un cuvânt des folosit în anii `90 era „subminare”. Subminarea economiei naționale, subminarea autorității de stat ș.a. Acum, subminarea trebuie înlocuită cu minarea. România este minată, începe să semene cu Ucraina. Minele sunt fie butelii cu GPL, fie creaturi umanoide plasate în spitale, în azile, în mașinile care zdrobesc tot ce mișcă.

Serviciile de informații ale Armatei Române au negat ce le-au spus omologii lor ucraineni, care au în spate sistemul informațional SUA. Pentru că prima grijă a ministrului Apărării a fost ca președintele Iohannis să poată declara prostia sau minciuna solemnă că nicio țandără de dronă rusească n-a pătruns pe teritoriul țării, și nici n-are cum, datorită, se înțelege, sistemului de apărare antiaeriană românesc impenetrabil.

Astăzi este zi de doliu în Republica Moldova. A murit Mircea Snegur, primul președinte ales al statului moldovean declarat suveran din 23 iunie 1990. Independența a fost proclamată în august 1991 și apărată cu arma în mână în luptele cu milițiile transnistrene sprijinite de Rusia.

Planul lui Putin pentru Europa este să o pună sub cizmă bucată cu bucată. Pentru asta, timpul, resursele și răbdarea Rusiei sunt fără limită. Războiul împotriva Ucrainei poate să dureze oricât. Motivul: Rusia e în elementul ei, care n-a fost niciodată pacea. Trăiește într-o „normalitate” a războiului. Nu obosește.

Cătălin Țepelin – un jurnalist foarte bun și un om cinstit. Am colaborat cu domnia-sa la Gazeta Sporturilor mai bine de 2 ani în modul cel mai corect și profesionist cu putință. Acum, domnul Țepelin și-a dat demisia din funcția de redactor-șef. De ce?

Odată cu reizbucnirea bruscă și sângeroasă a războiului palestiniano-israelian, înregistrăm și un vârf al propagandei speciale pentru populația cu creier de caras a planetei, izvorând din Kremlin.

Oricât de sadic, ce-a făcut Hamas poartă, tehnic vorbind, un nume sec: provocare. Sau, în limba celui care a primit calde mulțumiri din partea Hamas pentru susținere: pravakația. Cruzimea înfiorătoare a Masacrului Inocenților din Israel a avut un scop calculat la rece: să provoace uciderea a mult mai mulți civili din Gaza de către armata israeliană, scoasă din minți de furie. Însă conducerea militară israeliană a dat dovadă de multă stăpânire de sine; nu s-a repezit imediat să sfâșie Fâșia Gaza, a făcut mai întâi tot ce putea pentru a proteja populația palestiniană.

Turcia nu va trimite trupe în Gaza, nu va ataca Israelul, dar musulmanii, din Pakistan până în America, sunt mobilizați să înjunghie, să decapiteze, să împuște, să arunce în aer. Căci, „Hamas nu sunt teroriști, sunt luptători pentru libertate”. În textul precedent, descriam secvența de la granița Iordania-Irak, din primul război al Golfului, ca simbol al puternicei legături transnaționale, mondiale între musulmani. Pe asta se bazează Erdogan, încercând să ridice strada islamică împotriva Occidentului, dar și a conducerilor arabe moderate, ca acelea din Egipt și Iordania, sau chiar Autoritatea Palestiniană.

O mașină cu explozibil a sărit în aer pe un pod între SUA și Canada. Dacă vehiculul-armă al teroriștilor și-ar fi atins ținta, câți morți se numărau acum, pe lângă cei doi aflați înăuntru?

Poetul Traian T. Coșovei a fost o ființă umană a cărei existență era imposibilă. Nu mi-o puteam explica. Într-o noapte, am dovedit împreună 5 sticle de vin. Dovedite, dar spovedite, căci au fost combustibilul pentru un fel de turnir poetic. El spunea o poezie de-a lui, eu îi răspundeam cu versuri din Rilke, Esenin, Lubicz Milosz, Ileana Mălăncioiu, Tennyson, Minulescu, Yeats, din câte îmi amintesc. A doua zi, când m-a lăsat mahmureala, am scris dintr-o suflare acest text: