Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Românul arian G. Simion

Din florilegiul de ocări și obscenități aruncate de parlamentarul G. Simion spre adversarii săi politici, văd că se trece peste motivarea refuzului de a strânge mâna întinsă de Marcel Ciolacu: „Nu dau mâna decât cu românii!”. 

Șeful PSD nu e ungur. Nici ucrainean, turc sau tătar. Singura etnie căreia ar putea să-i aparțină, alta decât cea română, este roma. Vântură asta tot felul de vorbeți pe net, mai ales după ce Mădălin Voicu l-a revendicat pe premier ca „țigan de-al nostru”, iar acesta s-a adresat audienței, la Congresul Romilor, cu „Socares prala”, „Ce faci, frate”, în romani. G. Simion nu dă mâna cu un țigan, gest fățiș rasist, vechi de când lumea.

Sau, aidoma legionarilor, îl consideră pe dl Ciolacu neromân, „jidovit”, „țigănit”, pentru că nu îi împărtășește ideile despre puritatea rasei carpatine. Și asta, din înălțimea posturii sale evidente de român arian.

CNCD, socares prala, lucrați?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult