Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Iohannis nu se plimbă

Scandal, nesimțire, lux, sfidare. Sunt cuvintele cel mai des folosite public în legătură cu hotelurile de 7 stele zburătoare cu care Iohannis își transportă fizicul său și al soției, pe banii statului, nu din meditații. Care bani, nu sunt aduși la cunoștința publicului, că „e secret”. Cum se poate așa ceva, președintele ăsta își bate joc de noi!

Asemenea indignări, ba chiar înjurături, sunt rodul unei mari confuzii. Când l-au votat, alegătorii lui Iohannis au crezut că „neamțul” va veni la Cotroceni ca să dea oamenilor tot ce are mai bun în el. Că, în sfârșit, vom avea un președinte pentru popor. 

„Dacă ați crezut asta, e treaba voastră, ghinion!” a transmis în fiecare clipă a mandatelor sale. Căci, înălțimea sa consideră, în modul cel mai sincer, că a făcut o imensă favoare României punându-se în fruntea ei. Prin urmare, unui om ca el, care se naște o dată la 500 de ani, românii trebuie să-i dea ei tot ce poftește. Și mai mult decât atât. Ce să-ți mai dorești după ce ai ajuns președintele României? Iohannis vrea să fie și deasupra altor șefi de stat europeni, drept care se urcă acolo cu avioane de boier saudit. Ce, el e mititica Maia Sandu, care călătorește cu aeronave de linie și comunică public cheltuielile ca la piață?

Și pe urmă, jeturile opulente ale lui Iohannis nici nu sunt pentru ochii românilor. Nu-l interesează să fie văzut cu ele pe Otopeni. Nici măcar pe aeroporturile din Paris sau Frankfurt, unde nu dă pe nimeni pe spate, ci în țări în care face senzație, din America Latină și Africa, unde tocmai se deplasează acum pe urmele altui Nicu (în germană, Klaus este un diminutiv pentru Nikolaus).

Pe cale de consecință, trebuie lămurită altă neînțelegere care persistă. Iohannis nu se plimbă. Iohannis nu își plimbă nevasta. La întrebarea: ce dracu caută în Chile, Argentina, Kenia, Nigeria sau Tanzania? răspunsul este: își plimbă avioanele. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult