Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Iohannis nu se plimbă

Scandal, nesimțire, lux, sfidare. Sunt cuvintele cel mai des folosite public în legătură cu hotelurile de 7 stele zburătoare cu care Iohannis își transportă fizicul său și al soției, pe banii statului, nu din meditații. Care bani, nu sunt aduși la cunoștința publicului, că „e secret”. Cum se poate așa ceva, președintele ăsta își bate joc de noi!

Asemenea indignări, ba chiar înjurături, sunt rodul unei mari confuzii. Când l-au votat, alegătorii lui Iohannis au crezut că „neamțul” va veni la Cotroceni ca să dea oamenilor tot ce are mai bun în el. Că, în sfârșit, vom avea un președinte pentru popor. 

„Dacă ați crezut asta, e treaba voastră, ghinion!” a transmis în fiecare clipă a mandatelor sale. Căci, înălțimea sa consideră, în modul cel mai sincer, că a făcut o imensă favoare României punându-se în fruntea ei. Prin urmare, unui om ca el, care se naște o dată la 500 de ani, românii trebuie să-i dea ei tot ce poftește. Și mai mult decât atât. Ce să-ți mai dorești după ce ai ajuns președintele României? Iohannis vrea să fie și deasupra altor șefi de stat europeni, drept care se urcă acolo cu avioane de boier saudit. Ce, el e mititica Maia Sandu, care călătorește cu aeronave de linie și comunică public cheltuielile ca la piață?

Și pe urmă, jeturile opulente ale lui Iohannis nici nu sunt pentru ochii românilor. Nu-l interesează să fie văzut cu ele pe Otopeni. Nici măcar pe aeroporturile din Paris sau Frankfurt, unde nu dă pe nimeni pe spate, ci în țări în care face senzație, din America Latină și Africa, unde tocmai se deplasează acum pe urmele altui Nicu (în germană, Klaus este un diminutiv pentru Nikolaus).

Pe cale de consecință, trebuie lămurită altă neînțelegere care persistă. Iohannis nu se plimbă. Iohannis nu își plimbă nevasta. La întrebarea: ce dracu caută în Chile, Argentina, Kenia, Nigeria sau Tanzania? răspunsul este: își plimbă avioanele. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult