Toxicomania stăpânește România

În ultimii ani, toate pedepsele cu închisoare pentru trafic și posesie de droguri au fost micșorate substanțial prin modificarea legii. Cei mai mulți dintre cei prinși cu stupefiante au fost condamnați cu suspendare. În ultimii 2 ani, în portul Constanța nu s-a capturat niciun gram de droguri. Adolescenții și tinerii au fost ghiftuiți cu ele până-n poarta școlii și dincolo de ea, fără ca poliția să facă ceva.

Practic, puterea politică din România a încurajat toxicomania la nivel de masă. De ce? Numai din tembelism?

Nimeni nu a căutat răspunsul la această întrebare. Iarăși, de ce?

În opinia subsemnatului, răspunsul este: pentru că oamenii care se droghează, mai cu seamă tinerii, nu protestează, nu ies în stradă, nu se revoltă. Paradisul chimic îi rupe de realități, îi izolează, le distruge voința și capacitatea de reacție.

Comuniștii au încercat să fabrice omul nou, ușor de stăpânit de către ei, cu ajutorul propagandei și constrângerii. Instinctiv sau cu premeditare, guvernanții democrației au încercat să-și producă omul nou, convenabil pentru ei, cu droguri la îndemâna fiecăruia.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Toxicomania stăpânește România

Francezii deschid cea mai mare „Ambasadă Brâncuși” în Paris, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului de deschidere care va reuni peste 1.500 de personalități

Matematica binelui pentru o familie de agricultori români care a înțeles din timp valoarea pământului: „De fiecare dată când unul dintre noi vede legume la magazin cu eticheta Ferma Mirică, face poze și le pune pe grupul de familie”

A doua tinerețe a unui rocker sălbatic | Dan Byron, „În oraș cu Florin Negruțiu”: „La un moment dat, o puștoaică ne-a zis că a auzit de noi de la bunica sa”

Prima experiență „halucinantă” a unui sibian strămutat la București: „La Unirii, s-a produs ceva inimaginabil - a început să mă lovească cu plasele, crezând ca vreau să i le fur”. Cristi Avram, manager cultural, la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu”