Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Toxicomania stăpânește România

În ultimii ani, toate pedepsele cu închisoare pentru trafic și posesie de droguri au fost micșorate substanțial prin modificarea legii. Cei mai mulți dintre cei prinși cu stupefiante au fost condamnați cu suspendare. În ultimii 2 ani, în portul Constanța nu s-a capturat niciun gram de droguri. Adolescenții și tinerii au fost ghiftuiți cu ele până-n poarta școlii și dincolo de ea, fără ca poliția să facă ceva.

Practic, puterea politică din România a încurajat toxicomania la nivel de masă. De ce? Numai din tembelism?

Nimeni nu a căutat răspunsul la această întrebare. Iarăși, de ce?

În opinia subsemnatului, răspunsul este: pentru că oamenii care se droghează, mai cu seamă tinerii, nu protestează, nu ies în stradă, nu se revoltă. Paradisul chimic îi rupe de realități, îi izolează, le distruge voința și capacitatea de reacție.

Comuniștii au încercat să fabrice omul nou, ușor de stăpânit de către ei, cu ajutorul propagandei și constrângerii. Instinctiv sau cu premeditare, guvernanții democrației au încercat să-și producă omul nou, convenabil pentru ei, cu droguri la îndemâna fiecăruia. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult