Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

O jignire adusă lui Iisus

Văz că n-au fost de ajuns Șoșoacă, Simion și jurnalierii care vor să mă vadă decedat, însuși Patriarhul Daniel iese să afurisească opinia subsemnatului despre moaște și adorarea lor. Să ne deslușim creștinește, prin urmare.

Nu există nicio frază în Biblie care să îndemne sau măcar să spună ceva cu privire la cultul moaștelor. Iisus Hristos nu spune nicăieri că trebuie conservate și venerate rămășițele de carne și oase ale vreunuia dintre apostolii și mucenicii ce vor fi dați morții în numele Lui. Sau ale celor cu mare credință în Dumnezeu.

Firesc. Dacă vrei ca o sfântă, un martir să te ajute nu poți să-i cinstești amintirea, faptele, cuvintele rămase? Să te rogi? De ce ai nevoie de bucăți de trup uscate?

Am văzut cum pelerinii la Sf. Parascheva sau alți sfinți se închină, își fac cruce în fața raclei. Aceasta, după rațiunea mea, este o jignire, o desconsiderare la adresa lui Iisus.

Crucea este a Mântuitorului. A nimănui altcuiva. Crucea pe care a pătimit și a murit nu poate fi însușită nici măcar de cei mai însemnați ucenici ai Săi. Sfântul Petru a refuzat să fie crucificat de romani aidoma lui Iisus, cerând să fie pus pe o cruce inversată, cu capul în jos, pentru a nu atinge simbolul christic. Sfântul Andrei, încreștinătorul românilor, la fel, a vrut ca pedeapsa răstignirii să-i fie pe o cruce în forma literei X, ca să nu refacă în vreun fel sacrificiul dumnezeiesc.

Pentru a învia, orice mort creștin trebuie semănat în pământ ca o sămânță – „căci din țărână ai fost făcut și în țărână te vei întoarce”. La capul mormântului stă crucea pe care scrie INRI, Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor, și nimic altceva. Gestul de închinare, semnul crucii, nu poate fi adresat decât lui Hristos. Te poți închina în fața Bisericii și înlăuntrul ei, căci este Casa pământească a Domnului, imagine a celei din ceruri. Te poți închina în fața crucii de pe veșmintele preotului. Sau a păianjenului cu cruce. Nu și în fața moaștelor, care nu sunt purtătoare de cruce – n-ai decât să le pupi așa cum o faci cu soțul, soția, copiii, amantul, amanta, fruntea lăutarului sau mâna popii. Deși, dacă ai fi un creștin adevărat, care a citit rând cu rând și crede în Sfânta Scriptură, n-ar trebui să atingi cadavrul, căci Vechiul Testament numește această faptă necurăție, întinătoare pentru 7 zile.

Și să te întrebi: oare de ce Dumnezeu a făcut să rămână necunoscut locul unde a fost dus trupul lui Moise după moarte?

Și să te mai întrebi: oare de ce mai găsim pelerinajul la moaște doar în religia fără Dumnezeu a bolșevicilor, înșiruiți peste timp la mumia lui Lenin din miezul Stăpânirii Diavolului?

Am scris toate acestea privind coada nesfârșită de ființe omenești la moaștele Sf. Dimitrie din curtea Patriarhiei... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult