Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

O jignire adusă lui Iisus

Văz că n-au fost de ajuns Șoșoacă, Simion și jurnalierii care vor să mă vadă decedat, însuși Patriarhul Daniel iese să afurisească opinia subsemnatului despre moaște și adorarea lor. Să ne deslușim creștinește, prin urmare.

Nu există nicio frază în Biblie care să îndemne sau măcar să spună ceva cu privire la cultul moaștelor. Iisus Hristos nu spune nicăieri că trebuie conservate și venerate rămășițele de carne și oase ale vreunuia dintre apostolii și mucenicii ce vor fi dați morții în numele Lui. Sau ale celor cu mare credință în Dumnezeu.

Firesc. Dacă vrei ca o sfântă, un martir să te ajute nu poți să-i cinstești amintirea, faptele, cuvintele rămase? Să te rogi? De ce ai nevoie de bucăți de trup uscate?

Am văzut cum pelerinii la Sf. Parascheva sau alți sfinți se închină, își fac cruce în fața raclei. Aceasta, după rațiunea mea, este o jignire, o desconsiderare la adresa lui Iisus.

Crucea este a Mântuitorului. A nimănui altcuiva. Crucea pe care a pătimit și a murit nu poate fi însușită nici măcar de cei mai însemnați ucenici ai Săi. Sfântul Petru a refuzat să fie crucificat de romani aidoma lui Iisus, cerând să fie pus pe o cruce inversată, cu capul în jos, pentru a nu atinge simbolul christic. Sfântul Andrei, încreștinătorul românilor, la fel, a vrut ca pedeapsa răstignirii să-i fie pe o cruce în forma literei X, ca să nu refacă în vreun fel sacrificiul dumnezeiesc.

Pentru a învia, orice mort creștin trebuie semănat în pământ ca o sămânță – „căci din țărână ai fost făcut și în țărână te vei întoarce”. La capul mormântului stă crucea pe care scrie INRI, Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor, și nimic altceva. Gestul de închinare, semnul crucii, nu poate fi adresat decât lui Hristos. Te poți închina în fața Bisericii și înlăuntrul ei, căci este Casa pământească a Domnului, imagine a celei din ceruri. Te poți închina în fața crucii de pe veșmintele preotului. Sau a păianjenului cu cruce. Nu și în fața moaștelor, care nu sunt purtătoare de cruce – n-ai decât să le pupi așa cum o faci cu soțul, soția, copiii, amantul, amanta, fruntea lăutarului sau mâna popii. Deși, dacă ai fi un creștin adevărat, care a citit rând cu rând și crede în Sfânta Scriptură, n-ar trebui să atingi cadavrul, căci Vechiul Testament numește această faptă necurăție, întinătoare pentru 7 zile.

Și să te întrebi: oare de ce Dumnezeu a făcut să rămână necunoscut locul unde a fost dus trupul lui Moise după moarte?

Și să te mai întrebi: oare de ce mai găsim pelerinajul la moaște doar în religia fără Dumnezeu a bolșevicilor, înșiruiți peste timp la mumia lui Lenin din miezul Stăpânirii Diavolului?

Am scris toate acestea privind coada nesfârșită de ființe omenești la moaștele Sf. Dimitrie din curtea Patriarhiei... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult