Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Israelul greșește tragic

O rațiune: Israel ar trebui să reia alimentarea cu apă, electricitate și hrană a Fâșiei Gaza, pentru că tăierea acestor resurse vitale este îndreptată din start împotriva populației civile palestiniene. Cei care mor în spitalele din Gaza scoase din funcțiune prin lipsa electricității, apei, medicamentelor, hranei nu sunt victime colaterale, sunt victime directe ale Israelului.

Armata israeliană ar trebui să stopeze bombardamentele aeriene asupra Fâșiei. Miile de civili omorâți și răniți de avioane și rachete trec mediatic în plan secund masacrul israelienilor de către Hamas din 7 octombrie. În toată lumea nu se mai vorbește decât de genocidul din Gaza. Au lichidat un număr de comandanți Hamas, dar cu un preț în oameni nevinovați prea mare și care va crește. Bineînțeles, Hamas nu se va opri din a trimite rachete asupra Israelului, dar Iron Dome este suficient de eficient ca să le distrugă.

Operațiunea militară israeliană poate continua prin prea anunțata intrare cu trupe în Gaza. Ciocnirile la sol cu Hamas vor face mult mai puține victime printre civili decât atacurile din aer. Fără îndoială, vor fi morți și răniți pentru armata Israelului, dar cred că sunt pregătiți și își asumă asta.

P.S.

Fiind corespondent în războiul din Golf din 1990, am trăit în deșertul de la granița Iordaniei cu Irakul o secvență ca din timpuri biblice: zeci de mii de oameni din Pakistan, Bangladesh, India sau Indonezia, stând unii lângă alții, sub cerul liber, și având doar câte-o sticlă cu apă ca să bea sau să se spele potrivit religiei. Trebuiau să aleagă. Erau refugiați din bogatul Kuweit atacat de Saddam Hussein, care își câștigaseră pâinea acolo ca muncitori și servitori. Cei mai mulți nu știau araba, unii o rupeau cât de cât în engleză. Însă erau musulmani, rosteau cu toții numele lui Allah. A fost de ajuns pentru ca Iordania musulmană să îi primească, să-i hrănească și să îi adăpostească în săli de sport și hangare până când au putut pleca spre țările lor. Multora, țări arabe le-au plătit și biletele de avion.

M-a uluit atunci puterea acestei religii de a-i înfrăți pe credincioșii ei din toată lumea. M-am gândit: dacă niște creștini din Asia ar fi fost în situația asta, alți creștini, din Europa, i-ar fi ajutat la fel, doar în numele lui Hristos?

Cred că nici asta nu trebuie uitat în aceste zile.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult