Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Israelul greșește tragic

O rațiune: Israel ar trebui să reia alimentarea cu apă, electricitate și hrană a Fâșiei Gaza, pentru că tăierea acestor resurse vitale este îndreptată din start împotriva populației civile palestiniene. Cei care mor în spitalele din Gaza scoase din funcțiune prin lipsa electricității, apei, medicamentelor, hranei nu sunt victime colaterale, sunt victime directe ale Israelului.

Armata israeliană ar trebui să stopeze bombardamentele aeriene asupra Fâșiei. Miile de civili omorâți și răniți de avioane și rachete trec mediatic în plan secund masacrul israelienilor de către Hamas din 7 octombrie. În toată lumea nu se mai vorbește decât de genocidul din Gaza. Au lichidat un număr de comandanți Hamas, dar cu un preț în oameni nevinovați prea mare și care va crește. Bineînțeles, Hamas nu se va opri din a trimite rachete asupra Israelului, dar Iron Dome este suficient de eficient ca să le distrugă.

Operațiunea militară israeliană poate continua prin prea anunțata intrare cu trupe în Gaza. Ciocnirile la sol cu Hamas vor face mult mai puține victime printre civili decât atacurile din aer. Fără îndoială, vor fi morți și răniți pentru armata Israelului, dar cred că sunt pregătiți și își asumă asta.

P.S.

Fiind corespondent în războiul din Golf din 1990, am trăit în deșertul de la granița Iordaniei cu Irakul o secvență ca din timpuri biblice: zeci de mii de oameni din Pakistan, Bangladesh, India sau Indonezia, stând unii lângă alții, sub cerul liber, și având doar câte-o sticlă cu apă ca să bea sau să se spele potrivit religiei. Trebuiau să aleagă. Erau refugiați din bogatul Kuweit atacat de Saddam Hussein, care își câștigaseră pâinea acolo ca muncitori și servitori. Cei mai mulți nu știau araba, unii o rupeau cât de cât în engleză. Însă erau musulmani, rosteau cu toții numele lui Allah. A fost de ajuns pentru ca Iordania musulmană să îi primească, să-i hrănească și să îi adăpostească în săli de sport și hangare până când au putut pleca spre țările lor. Multora, țări arabe le-au plătit și biletele de avion.

M-a uluit atunci puterea acestei religii de a-i înfrăți pe credincioșii ei din toată lumea. M-am gândit: dacă niște creștini din Asia ar fi fost în situația asta, alți creștini, din Europa, i-ar fi ajutat la fel, doar în numele lui Hristos?

Cred că nici asta nu trebuie uitat în aceste zile.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Dacia - Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult