De Ziua Muncii, în România s-a construit un mic de 100 m lungime.

Ca să mai ameliorez starea de intoxicație pe care mi-o dau textele ce le scriu despre alegerile din Capitală și protagoniștii lor, public unul dintre articolele mele matematice la care țin mult, nu neapărat ca alternativă la usturoi. E de pe vremea în care încă preferam matematica literaturii. Sunt conștient că e vorba de matematică avansată, dar sper să se găsească niște cunoscători printre cititori.

Ca în fiecare an, competiția premiilor Gopo adună mai toate filmele românești de lung și scurtmetraj, de ficțiune sau documentare, din anul precedent. Dintre acestea se fac nominalizările pe categorii, listele scurte cum ar veni. Apoi urmează, după tipicul Oscar, votul profesioniștilor din domeniu. Gala premiilor Gopo va fi luni seara. Ca votant, acestea sunt opțiunile subsemnatului.

„În spatele fiecărei femei mărețe stau alte femei mărețe”. Cu această apoftegmă, dar în ingliș, carevasăzică „occidentală”, imprimată pe tricoul festiv, a apărut G. Firea într-o nouă prezentare – nu mai aruncă flegme veninoase, ca acum 4 ani, în schimb plimbă numai vorbe „pozitive” prin gură.

Klaus Iohannis se cere la pensie, renunțând la postul de profesor la Sibiu. Ceea ce înseamnă Aut Caesar, aut nihil!, adicătelea ori secretar general NATO, ori se reapucă de meditații ca să mai facă niște case.

Activistul PCR hârșit, când se întâmpla, totuși, să n-o nimerească, sprijinind pe cine sau ce se dovedea pierzător, era primul care sărea și făcea stânga-mprejur în ședință, zicând dojenitor, din tot sufletul: „Păi, eu ce v-am spus, tovarăși?!”, demolând apoi tot ce susținuse până în urmă cu un minut. Această metodă veche a fost folosită cu tupeu râzăreț de M. Ciolacu în secvența în care i-a făcut vânt lui Cîrstoiu și a rebăgat-o în pâine pe Firea, pe care o ținuse ferm cu dinții la gard. Dintr-odată, „Găbița”, dată afară din guvern de același Ciolacu în urma scandalului Azilelor Groazei, a fost decretată curată ca Maica Precista.

Nu era un elev strălucit. Nu avea în ochi scânteia rece a unui mic Gauss sau Euler. Repeta pe loc ce-i spuneam, cu un sârg care nu părea în legătură cu cât înțelegea. Dacă îl rugam să tacă și să încerce să asculte cu atenție era mai rău, se bloca de tot. Mă obișnuisem să-i aud vocea, ca un ecou al vocii mele: oricare ar fi epsilon mai mare ca zero, epsilon mai mare ca zero, determinarea rădăcinilor ecuației de gradul trei, de gradul trei...

Din ce a spus bătrânul Joe Biden după momentele de blocaj mental pe care le-a trăit în confruntarea televizată cu Trump, aș reține atât: „Nu sunt un om tânăr, dar știu să deosebesc răul de bine și să spun adevărul”. Pentru dușmanul său și al omeniei din om, tânărul D.J. Trump, cel ce minte cum transpiră, nu există bine și rău, nu există decât interesul său – „Facă-se voia Mea, chiar de-ar fi să piară lumea”.

Prin acest atentat cu multiple focuri de armă asupra sa, Donald Trump se alătură miilor de americani împușcați în fiecare an de posesorii de arme de foc din comerț.

• În cine vrea să lovească D.J. Trump, a cărui primă grijă e să ridice pumnul strâns? În violența la care a instigat de atâtea ori – va fi „măcel, război civil” dacă nu e ales? În fanaticii lui, care, asmuțiți de el s-au dus să o omoare pe Nancy Pelosi și să-l spânzure pe Mike Pence?