Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Violență

 • Acest Burduja mi se pare cel mai scârbos personaj din menajeria electorală. Tânăr, spilcuit, englezit, digitalizat, se dă drept liberalul viitorului. Pentru cine îl crede. Că în loc să se lupte cu candidații stângii populiste, îl atacă sistematic pe N. Dan – candidat de dreapta care are un avans irecuperabil față de el în toate sondajele –, e un gest cinic, cu rădăcini în ceaușism. Dar că se face frate cu Piedone, complimentându-se reciproc, peste violențele verbale ale acestuia, că spune că votanții trogloditului interlop, mai periculos chiar decât cuplul Firea-Pandele, „sunt oameni de bun-simț”, asta este ticăloșie pură. Îmi amintește de Geoană, care și-a supt sângele cu lapte cu Marean Vanghelie, tot de la 5. Și e și un ticălos păgubos, căci niciun votant al lui Piedone nu va trece la Burduja. Aproape că aș fi înțeles dacă o susținea pe Firea – tot are PNL alianță cu PSD. Dar poate că vrea să se dea bine pe lângă Voiculescu-Varanu, în nădejdea că mai pică ceva... 

 • Am publicat un text intitulat OPC, adică Organizația pentru Protecția Criminalilor, cunoscută și sub numele de Justiția română. Facebook mi l-a șters pentru că ar „instiga la violență”. E dreptul lor, ei sunt proprietarii prăvăliei. Dar orice om cu un coeficient de inteligență normal înțelegea că nu eu, cel ce scrie, incit la violență, ci Justiția, care eliberează agresorii. În timp ce Fbk mă cenzura, un om de 46 de ani era omorât cu bâtele, în fața parcului Crângași, în văzul lumii, de doi inși de 16 și 20 de ani. Nu cred că ucigașilor le-a venit ideea citind textul meu. Să vedem dacă vor fi dați afară din arest mai repede decât cei trei măcelari care au tocat un om cu maceta și acum fac chiolhan în casa vrăjitoarei Sidonia – arest la domiciliu.

• Zbieretele împotriva evreilor slobozite de Șoșoacă nu sunt doar un fenomen sinistru în Parlamentul României. Valul de antisemitism violent stârnit de Israel la nivel global nu se va risipi ani mulți de-acum înainte.

• Fiecare civil și soldat ucrainean omorât de ruși pentru că nu mai au decât pietre și bețe să se apere, dată fiind „economia” de bani și arme pentru Ucraina a Occidentului, va duce mai târziu la morți, răniți și sume uriașe cheltuite cu apărarea de către țările europene care vor fi atacate de Rusia.

 Iar onor guvernul Ciolacu nu vrea să dea un sistem Patriot operațional Kievului, căruia îi arde buza acum; ceea ce e o formă de aflare în treabă, căci dacă ne invadează Armata Roșie, fără intervenția directă a NATO am fi spulberați cu Patrioți cu tot...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult