Spuneam, într-un interviu înainte de Openul Francez, că dacă Rafael Nadal participă la Roland Garros ar trebui să se și retragă cu acest prilej. Greșeam.
Rafa a făcut un meci frumos cu Zverev, a pierdut în primul tur în 3 seturi, dar nu s-a retras. Speră să revină pe terenurile Parisului peste două luni, la 38 de ani, la Olimpiadă. Greșeam deoarece am uitat o clipă că Rafa pur și simplu nu se poate retrage din tenis. A te retrage înseamnă un pas înapoi. Și asta nu știe să facă. În lunga și dumnezeiasca lui viață de jucător, Nadal a jucat toate meciurile, toate seturile, toate ghemurile, TOATE PUNCTELE cu tot sufletul său uriaș. Așa a fost și cu Zverev, nu relaxat, nu zâmbind, nu așteptând să se termine partida și să fie ovaționat în picioare, cu lacrimi și aplauze cu mâinile sus, ci suferind pentru fiecare punct pierdut.
Nadal nu va avea niciodată un meci de retragere. Pentru că niciodată el nu va dispărea din mintea și inima jucătorilor și spectatorilor. Îl vom avea în fața ochilor pe Rafa, îl vom compara cu toți jucătorii care vor veni, cât se va mai juca tenis pe acest trist Pământ...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
