Pare că între cei care acum fac ce știu mai bine, adică modifică legea Educației ca să convină unor interese politicianiste, e o legătură strânsă. În ani, ea a produs un grup de interese condus de aceleași figuri care fac Școala românească una nefuncțională, neperformantă, inhibată. Un pod șubred spre un viitor tot mai îndepărtat.

Recunosc, sunt contribuabil. Contribui. Nu în fiecare zi, ci lunar – cum îmi atrage atenția o prietenă -. Dar ziua de sărbătoare e atunci când îmi vine comunicarea de la ANAF. Ca acum, când sunt înștiințat că am o restanță și că, dacă nu plătesc în 5 zile de la primire, voi fi publicat…pe lista datornicilor la stat (Foto: captură Digi24)

Moartea Reginei Ana, în urma deteriorării progresive a stării de sănătate, nu e numai un eveniment de știri. E dispariția unui reper moral (Foto: Guliver Getty Images)

Când am evaluat primele cazuri de plagiat, la Comisia de etică a Universității din București, am realizat, nu peste multă vreme, că a descoperi, a demonstra un plagiat e mai mult decât atât. (Foto: Guliver Getty Images)

Ca universitatea să fie centrată pe student, așa cum este cerut astăzi, ar trebui o revoluție. (Foto: Inquam Photos)

Corupția și oamenii corupți sau corupători au creat deja o Românie paralelă. Care funcționează în ciuda eforturilor DNA și a altor structuri. Frica de pedeapsă e încă modică. Nivelul de funcționare a controlului e încă scăzut. Vlad Țepeș nu poate funcționa în democrație. (FOTO: George Călin/ Inquam Photos)

Fenomenul cel mai primejdios care se propagă tenace în aceste săptămâni, este configurarea scutului anti-Educație în România. Cum am ajuns aici? De ce reacțiile unor oameni ai Școlii, voci credibile, cu competențe dovedite, nu sunt încă suficiente pentru a stopa ceea ce pare o operațiune de succes: scutul anti-Educație. (Inquam Photos/Octav Ganea)

Mi se pare îngrijorător că premierul cere demisia unui ministru într-o situație de criză a unei instituții de spectacol ajunsă aici nu din vina ministrului. Mi se pare absurd ca președintele României să mai răsucească și el cuțitul în rană, tocmai el, primar al Capitalei Culturale Europene în Sibiul din 2007. (Liviu Florin Albei/Inquam Photos)

Cum ar fi ca modelul subscripției publice pentru Cumințenia pământului, pentru a aduce celebra sculptură a lui Brâncuși în tezaurul național, să se extindă și la cheltuielile partidelor pentru campania electorală?

Ce s-a întâmplat de la declarațiile din februarie ale domnului ministru al Educației privind universitățile care vor acorda și vor retrage titlul de doctor?