Corupția și oamenii corupți sau corupători au creat deja o Românie paralelă. Care funcționează în ciuda eforturilor DNA și a altor structuri. Frica de pedeapsă e încă modică. Nivelul de funcționare a controlului e încă scăzut. Vlad Țepeș nu poate funcționa în democrație. (FOTO: George Călin/ Inquam Photos)

Fenomenul cel mai primejdios care se propagă tenace în aceste săptămâni, este configurarea scutului anti-Educație în România. Cum am ajuns aici? De ce reacțiile unor oameni ai Școlii, voci credibile, cu competențe dovedite, nu sunt încă suficiente pentru a stopa ceea ce pare o operațiune de succes: scutul anti-Educație. (Inquam Photos/Octav Ganea)

Mi se pare îngrijorător că premierul cere demisia unui ministru într-o situație de criză a unei instituții de spectacol ajunsă aici nu din vina ministrului. Mi se pare absurd ca președintele României să mai răsucească și el cuțitul în rană, tocmai el, primar al Capitalei Culturale Europene în Sibiul din 2007. (Liviu Florin Albei/Inquam Photos)

Cum ar fi ca modelul subscripției publice pentru Cumințenia pământului, pentru a aduce celebra sculptură a lui Brâncuși în tezaurul național, să se extindă și la cheltuielile partidelor pentru campania electorală?

Ce s-a întâmplat de la declarațiile din februarie ale domnului ministru al Educației privind universitățile care vor acorda și vor retrage titlul de doctor?

Vrem să fim și noi oameni între oameni, primii între pares. Ca să ne recunoașteți, să nu intrați în noi pe contrasens, căci sensul nostru nu ni-l ia nimeni. Pe-acolo, cu girofarul academic strălucind și țiuind și-n ceața cea mai groasă, ne veți vedea.

Într-un local din centrul Bucureștiului intru să mănânc ceva rapid, între un curs și un seminar (am o „fereastră”). În timp ce aștept, aud constant un zgomot de ronțăit, ca și cum un rozător lucra fără pauză. (Guliver Getty Images)

Ar trebui să ne gândim mai mult la a ne simți bine în mediul educațional românesc și asta pentru că facem ce e corect și în beneficiul studenților noștri. Pentru că dorim să dezvoltăm ceva ce este al lor, nu să apărăm ce este al nostru. (Foto Guliver/Getty Images)

Nu știu dacă nu cumva e un efort prea mare, nu știu dacă nu cumva ideea există, dar ar fi un exercițiu civic, public util să facem lista lucrurilor bine făcute în România după 1989. Am ști unde suntem deși credem că știm bine asta. (Foto George Calin / Inquam Photos)

Proliferează, mai ales în mediul vocațional, un veleitarism când nu e impostură, gratulat cu titlul de doctor@. Teze de doctorat care nu sunt o marcă a nimănui. Teze, mai ales în socio-umane, care nu identifică o expertiză reală, o contribuție cu marcă auctorială la domeniul respectiv. Sunt un snop de pagini. Pixeli. (Inquam Photos/Octav Ganea)