Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Mintea copy-paste

Sunt perioade în care unele cuvinte apar în exces în spațiul public la noi. Între acestea: plagiat sau copy-paste. Când am evaluat primele cazuri de plagiat, la Comisia de etică a Universității din București, am realizat, nu peste multă vreme, că a descoperi, a demonstra un plagiat e mai mult decât atât. Intri în mica lume care a girat acel plagiat, colegi și colege care, din varii motive, l-au „făcut” doctor pe respectivul sau respectiva. Dar mai intri într-o lume a problemelor filosofice, morale, etice despre ce înseamnă plagiat în raport cu copia, cu imitarea. O lume în care îți dai seama că a copia e o acțiune care ne fundamentează existența din mai multe puncte de vedere. O lucrare cunoscută, a lui Marcus Boon, indică marea dificultate a chestiunii: „Problema e că se pare că lipsește aproape total un context pentru înțelegerea a ce înseamană să copiezi, a ce este o copie, care sunt utilizările copierii.” ¹

Cineva grăbit ar spune: „păi, vedeți!”, adică „de ce mai faceți atâta caz cu plagiatele?” Oamenii aceia au copiat și n-au spus de unde, ceea ce constituie o infracțiune academică. Dar ce-i spui studentei care copy-pastează în lucrarea ei, fără să indice de unde a copiat, și care nu înțelege că asta e rău? Dincolo de regulamente. Mi se spune că răul a fost comis dinainte, din preuniversitar unde elevii sunt încurajați să copieze, să folosească, prin copiere munca altora și s-o dea drept a lor. Iar profesorii sunt agenții acestei modelări a minții copy-paste. Nu altcineva.

Există practici profesionale unde, dacă nu exersezi copierea, șansele de a crea ceva original sunt mai reduse. Mă gândesc la artele spectacolului, la artele plastice, la arhitectură, la muzică, la medicină, la științele exacte. În fiecare dintre ele, trebuie să exersezi îndelung lucruri existente, formule, scheme, atitudini, interpretări, ecuații, pentru a ajunge la a stăpâni conținutul, fondul de cunoștințe care să îți permită mai apoi să te exprimi liber în domeniul respectiv. Învățăm încă de la începutul vieții noastre să copiem, să imităm pentru a deprinde elemente ale unui mod de viață împotriva căruia e foarte posibil, mai târziu, să reacționăm. Copierea e, atunci, a lua de bună ceea ce ni se spune, ni se arată, ni se cere, să facem și să spunem.

Folosirea internetului dezvoltă un comportament agresiv de user. O agresivitate venită din noutatea descoperirii, o agresivitate care, treptat, devine normalitate. Copierea de pe internet e acum la îndemână. Vidată de sentimentul încălcării unor drepturi, tocmai pentru că natura obiectuală a încălcării, cum este cartea, de pildă, dispare

De aici până la a nu mai copia pentru a face și a spune, e drumul formării și afirmării. Școala are, desigur, o contribuție majoră la fel ca și mediul familial și, mai târziu, mediile profesionale.Când acestea nu funcționează ca lumea, rezultatele au consecințe pe lungă durată. Deteriorează profund mecanisme de dezvoltare. Școala ar trebui să te facă să înțelegi unde te situezi, cum scrie un celebru psihiatru, Judith Orloff.² Unde te situezi moral, etic. Gestionarea emoțiilor e fundamentală, dar în Școală nu îi acordăm atenție decât în moduri punitive. Evaluăm studentul, când vorbește, dar vocii sale, limbajului său non-verbal nu le acordăm atenție; ne-ar spune mult despre lumea sa. Dar Școala nu ne învață despre acestea. Din păcate.

Foto: Guliver Getty Images

Apariția și folosirea extensivă apoi a internetului, comportamentele pe care le-a creat acesta, dependența comparabilă cu alte tipuri grave de dependență, indică un proces cu urmări incalculabile. Procesul de-formării paradigmei clasice a discursului rațional. Înlocuirea ei cu altceva nu mai e decât o chestiune de timp. Ce vreau să spun acum, însă, e că folosirea internetului dezvoltă un comportament agresiv de user. O agresivitate venită din noutatea descoperirii, o agresivitate care, treptat, devine normalitate. Copierea de pe internet e acum la îndemână. Vidată de sentimentul încălcării unor drepturi, tocmai pentru că natura obiectuală a încălcării, cum este cartea, de pildă, dispare, preluarea prin copiere de pe internet e, în mediile de învățare, un exercițiu zilnic. Iei de pe internet fără conștiința că aparține cuiva ce ai luat. Anonimatul userului e dezvoltat de și dezvoltă modele și comportamente cărora școala tradițională nu le mai poate face față. E nevoie de un alt mediu de învățare. Dar și de a stimula un mod al libertății emoționale prin care Școala poate ajuta la a-ți transforma viața, după cum susține Orloff.

Mintea copy-paste nu e numai rezultatul progresului de tip tehnologic. E și consecința birocratizării unor sisteme, precum cel al Educației, unde filosofii diverse corelează procesul educațional cu piața muncii. Educația pierde teren în ce privește construcția socială 

Mintea copy-paste e și începutul procesului de substituire a memoriei. memoria nu mai antrenată, nu se mai exersează în modurile cunoscute ale învățării textului, formulei. Plonjarea în internet, zilnică, conectarea la aparate, zilnică modifică progresiv contactul cu realitatea. Școala rămâne, încet-încet în urma acestei progresive modificări. În mediile de învățare unde studentul, de pildă, nu are ceva de făcut practic, fie că e curs, fie că e seminar, dobândirea de cunoștințe și activarea propriilor resurse ale învățării pierd din portanță. Dacă studentul nu e activ, dacă relația didactică nu e una a acțiunii comunicative, mintea copy-paste își va urma singură drumul, abandonând logica cauzală, punerea în context, explicarea dialectică, abordarea holistică, dialogul în prezență. Nu va mai fi nevoie decât de username și password. Și, evident, de o conexiune. Care, e probabil, nu va mai fi profesorul. Dacă acesta nu se schimbă. Dacă acesta nu e în relație, conectat la lumea studentului.

Mintea copy-paste nu e numai rezultatul progresului de tip tehnologic. E și consecința birocratizării unor sisteme, precum cel al Educației, unde filosofii diverse corelează procesul educațional cu piața muncii. Educația pierde teren în ce privește construcția socială în fața construcției pieței muncii, fenomen accentuat de globalizarea acesteia. Globalizare care e inițiată de tehnologia informației, de abolirea spațiului și timpului ca mărci care delimitează în semne care virtualizează. Mintea copy-paste a format proletariatul unei noi realități, și o face în continuare. O realitate virtuală care va concura realitatea …ne-virtuală. O va devora, de fapt.

Redefinirea unor procese elementare, fundamentale în Educație, precum o mai marcată trecere de la cultura textului la cea a imaginii, de pildă, ar putea contracara efectele nocive deja ale minții copy-paste. Ca și cultivarea unei noi strategii comunicaționale în actul de învățare. Un paradox observat de câtva timp spune limpede: cu cât tehnologia informației și comunicării se dezvoltă mai agresiv, cu atât comunicăm mai prost. Mai repede, dar mai prost. Iar mintea copy-paste este beneficiara acestei tendințe. Fenomenul selfie-ului este revelator pentru mintea copy-paste: virtualul, prin copiere, devine noua realitate. Nu mai contează timpul, locul unde ai fost, ci eu-l virtual al selfie-ului. Ai copiat o realitate vie, o faci mereu, te obișnuiești s-o faci iar sutele, miile de „poze”, clip-uri iau locul cu succes memoriei afective, marele stimulator al educației. Cât despre inteligența emoțională, probabil că nu realizăm încă ce comoară uriașă lăsăm să zacă nefolosită. Emoțiile noastre sunt mediate, mediatice și, treptat-treptat, virtuale.

Ar fi momentul unui reviriment al unghiului de abordare a ce oferă Școala. Pentru a diminua energia nocivă a minții copy-paste. Aceasta va plasa beneficiarii Școlii într-o lume paralelă. Școala noastră rămâne în urma a ceea ce decid elevii/studenții să considere că „au de învățat”. Pentru că mintea copy-paste e la un click distanță.

TEXT PUBLICAT PE BLOGUL AUTORULUI

¹Marcus BOON, In Praise of Copying, Harvard University Press, 2010, p.6

² Judith ORLOFF, Libertatea emoțională, Paralela 45, 2012, p.42

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Problema este pusă corect: este un sistem al copierii. Totuși, dacă vorbim despre „cultura plagiatului” din România, lucrurile sunt mai clare și mult mai simplu de rezolvat. Este încurajarea, prin protecție politică, a imposturii la nivel înalt. Problema, știută de mult, a devenit foarte vizibilă începînd cu 2012 și, evident, tot în context politic. Bun, trebuie început de undeva, problema este să se și continue pînă la capăt. Ani de zile ni s-a spus că SRI este o instituție democratică, nu mai e fosta Securitate. Și, hopa, unde produc doctorate copy-paste conducător fiind Gabi al nostru? Taman la SRI, la instituția informației absolute, să spun așa. Adică să cred că șefii acelei instituții nu știau nimic? Că totul se petrecea așa de discret că nu ieșea în afară? Păi un doctorat are o comisie, conducătorul + 3–4 din afară. Aceste personaje unde sunt? Bun, în cazul lui Ponta mai era Năstase, dar restul? Dar comisiile erei Oprea? Cine făcea parte din aceste comisii? Ce fac membrii acelor comisii azi? S-au pocăit?
    Da, sînt întrebări grave, deocamdată fără răspuns. Da, este un sistem axiologic neaxiologic, este un sistem al non-promovării valorilor care pornește din preuniversitar...
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult