Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Copii și cópii. Despre clasa moartă

Pare că între cei care acum fac ce știu mai bine, adică modifică legea Educației ca să convină unor interese politicianiste, e o legătură strânsă. 

În ani, ea a produs un grup de interese condus de aceleași figuri care fac Școala românească una nefuncțională, neperformantă, inhibată. Un pod șubred spre un viitor tot mai îndepărtat. 

Atunci când Școala nu întreține spiritul viu, inteligența creativă, motivația de a descoperi, atunci clasele Școlii noastre sunt clase moarte. O clasă moartă, în ciuda eforturilor stereotipe de a o menține în viață artificial. Ea este rezultatul istoric al unei neînțelegeri care convine grupului de interese ce se manifestă stereotip în Parlament de ani de zile, instrumentat de aceleași figuri-măști neschimbate.

Clasa moartă a învățământului românesc nu e în școli, ci în Parlament. Așezați și ei și ele în bănci, „manualele” lor sunt cele folosite de ani de zile, rupte, murdare, fără conținut nou, păstrând damful gândirii centralizate și al rigidităților unui mușchi, creierul, exersat numai de strapontina de partid pe care stă nemișcat. 

Clasa moartă www.maisondesculturesdumonde.org

Ca infestate de microbii unei istorii nefaste, acei domni și acele doamne din băncile parlamentare nu au nici cea mai mică intenție de a propune ceva major, care să recredibilizeze Școala. Dar macină legea Educației, o mestecă și o regurgitează sub formă de modificări care măresc confuzia, dau consistență pasului pe loc și nu mai lasă din chingile politicianismului corpul educației românești. Duc cu ei/ele manechinele unui trecut care i-a marcat (ca în legendarul spectacol „Clasa moartă”, realizat de Tadeusz Kantor în 1975)

Liderii partidului le cer acestor măști albe, rigide, înțepenite în băncile costisitoare (pentru noi!) să facă orice pentru a nu avea o Școală scoasă de sub mantia puturoasă a politicianismului, să facă orice pentru a proteja pe doctorii falși care au infestat și politicul și părți ale mediului academic, să facă orice pentru a nu lăsa în vreo lege să fie pomenit clar plagiatul ca furt. Celor care au avut curajul să își asume faptul că au fost date doctorate unor plagiatori și au făcut public acest lucru, tocmai pentru a începe instalarea unei culturi a eticii și integrității în Școală, un membru al „clasei moarte” le răspunde obraznic.

Ecaterina Andronescu

O altă „șefă” de „clasă moartă” spune că nu înțelege de ce se face atâta „agitație” cu o modificare despre care acum nu se știe cine, cum a semnat-o: modificarea unui act legislativ care împiedică organizarea concursurilor pentru postul de director de școală. Un altul motivează, la fel ca un școler caragialean, că nu mai e timp pentru organizarea concursului. Mă întreb : cât timp le-a luat ca să se pregătească să fie deputați/te și senatori/senatoare?

Atât s-au străduit să-și scape colegi de clasă parlamentară de plagiatele dovedite, atât de multă energie au consumat pentru proliferarea imposturii, încât au mutilat aiuritor legea, au constrâns-o să încapă în micile lor șănțulețe de pe creier. Un creier obosit, târnosit de „lupta” politică, un creier care nu mai are nevoie să gândească. Miniștri după miniștri, secretari de stat, deputați și senatori, au făcut un kickboxing dezonorant cu ceea ce ar fi trebuit să fie șansa noastră de a ne manifesta ca europeni, ca națiune credibilă: Școala, Educația.

Cum, oare, e posibil ca mintea acelor oameni politici să se despartă de propria lor conștiință atunci când produc, cu bună știință, traume în sistemul Educației din România?

Educația, ca orice sistem, are o considerabilă forță inerțială. Ca și altele, nu acceptă repede, ușor, modificări structurale, standarde de performanțe, competiția. Politicianismul a făcut ca această inerție să se dezvolte. În loc să depună toate eforturile pentru a determina ca Educația să funcționeze în concordanță cu lumea, politicieni destrămați, pentru care integritatea este o …boală, țin Școala captivă în lumea lor. Prin exerciții legislative ineficiente, în răspăr cu punctele de vedere ale experților. Școala lor nu mai e pentru copii, ci pentru cópii. În loc să reformeze cadrul legislativ pentru a dezvolta, individual, personalitatea celor care învață, Școala lor a produs cópii în serie. Mintea conștientă a acestor politicieni care au destrămat Educația în România e afectată de o anestezie prea îndelungată: somnul lor în stare de veghe a născut în anii din urmă hibridul monstruos care e Școala de azi. Desigur, ca să se ajungă aici, nu trebuie uitată inapetența funciară pentru adevăr și integritate, manifestă în general în clasa politică.

Cum, oare, e posibil ca mintea acelor oameni politici să se despartă de propria lor conștiință atunci când produc, cu bună știință, traume în sistemul Educației din România?

Un an nervos acesta. Un an în care alegerile parlamentare generează fenomene nocive pentru societate. Unul dintre ele este cruciada impostorilor care au ținte predilecte. Dacă Școala se schimbă în bine, oamenii aceștia ar putea fi priviți apoi ca simple curiozități. Dacă Sănătatea s-ar recupera și condiția sanitară a celor în nevoie s-ar îmbunătăți, oamenii acești ar deveni simple exponate într-un muzeu al curiozităților.

Școala este, ca și Sănătatea, pacientul bolnav acum care ar trebui să intre întrun program de vindecare. Numai că doctorii fie au plagiat, fie au plecat din țară, fie se luptă cu condiția improprie a propriei profesii.

Doctorii universităților noastre își văd liniștiți(?!) de treabă. În departamente, în facultăți, în consilii și în facultăți. Rareori ies în public pentru a-și spune punctul de vedere. ‘Sistemul” veghează ca ei să aibe acest comportament. De fapt, se pare că mulți și multe nu doresc să se…implice. Se duc la „ore” și pleacă de la „ore”, „predau” și pun note. Asta înseamnă Școala. Și suntem într-un alt an universitar în care numărul candidaților la facultăți a scăzut. Și nu dorim să vedem că avem partea noastră de răspundere pentru calitatea Școlii pe care o reprezentăm în societate. Contribuim mai mult sau mai puțin la ținerea în viață artificială a unei clase moarte, a unei Școli depășite în bună măsură.

Clasa moartă ar trebui să devină o fotografie de epocă, în sepia, pusă într-un album dintr-un dulap. Trecând timpul peste ei și ele, elevii și elevele, studenții și studentele vor să fie vii, să vadă că Școala e pentru ei/ele, altfel ce rost are? Altfel, bătrâni, vor duce în spate, un manechin, dublul lor, copilăria și adolescența vidate de energie, uscate de ideile înghețate ale liderilor „clasei moarte”.

ARTICOL PUBLICAT PE BLOGUL AUTORULUI

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Încerc să vi-l explic eu. Niciun sistem de învăţământ nu este perfect. Finlanda a adus schimbări în sistemul de învăţământ de acum 10 ani. În general tendinţa comună este mai puţin spre cultura enciclopedică şi mai mult pe învăţământul specializat. Evident că un inginer nu poate performa fără algebră, dar algebra e inutilă unui absolvent de filologie. Dacă am ruga un absolvent de matematică să redacteze un comentariu literar am vedea că s-ar descurca foarte greu. Valabil şi pentru un filolog atunci când vine vorba de matematică. A-i cere unui filolog să rezolve exerciţii cu matrice ţine de science-fiction. Hazul e că ambii - şi matematicianul şi filologul - întră complet în ceaţă atunci când îi întrebi noţiuni elementare de pictură, materie studiată în şcoală. Şi la ce le-ar folosi? Teoria picturii e ceva ce a trecut pe lângă urechile lor ca o muscă iritantă. Ne place sau nu, creierul reţine doar ce UTILIZEAZĂ ÎN MOD FRECVENT. Dacă vei face frecvent comentarii literare şi comentarii de artă plastică atunci îţi vei exersa acele calităţi, în caz contrar le vei uita. În cel mai bun caz va rămâne o etichetă atârnând de un colţ (da... parcă am învăţat în generală... dar mai mult ne punea să pictăm... ne-a spus şi nişte lucruri despre culori... na, ce motiv aveam să reţin?) Să fim serioşi, matematica nu e singura stăpână. Până la ea oamenii se îmbracă, şi hainele au culori. Potrivirea culorilor e un dezastru, dar din moment ce nimeni nu se pricepe se cheamă că nimeni nu observă, deşi a nu cunoaşte nişte principii de armonizare, desprinse din cele învăţate din şcoală, ţine tot de incultură. Şi de ce am ar trebui să cunoaştem mai multă matematică şi mai puţină cromatică? Dacă vorbim de UTILITATE, atunci fiecare învaţă ce consideră că îi este util. Dacă vorbim de CULTURĂ, atunci toţi de pe acest forum ar trebui să cunoască măcar noţiuni elementare de cromatică. Nu le cunosc. De ce? Pentru că n-au considerat necesar să se alfabetizeze pe probleme de cromatică, deşi şcoala le-a oferit această opţiune. Atunci?
    • Like 0
  • check icon
    Va rog sa-l intrebati pe d-l Marian Popescu:

    1. Ce era rau in scoala "dinainte" (absolvita de mine) ?

    2. Ce era bine in aceeasi scoala ?

    3. Ce este bine acum (in scoala) ?

    4. Ce este rau ?

    Sa intelegem toti, inclusiv eu.

    Va prezint (scurt) scoala finlandeza de-acum 10 ani, vazuta de profesori (universitari) finlandezi:

    "The PISA survey tells only a partial truth of Finnish children's mathematical skills

    The results of the PISA survey (http://www.jyu.fi/ktl/pisa/) have brought about satisfaction and pride in Finland. Newspapers and media have advertised that Finnish compulsory school leavers are top experts in mathematics.

    However, mathematics teachers in universities and polytechnics are worried, as in fact the mathematical knowledge of new students has declined dramatically. As an example of this one could take the extensive TIMSS 1999 survey, in which Finnish students were below the average in geometry and algebra. As another example, in order not to fail an unreasonably large amount of students in the matriculation exams, recently the board has been forced to lower the cut-off point alarmingly. Some years, 6 points out of 60 have been enough for passing. [...]"

    Si un articol geaman:

    "Severe shortcomings in Finnish mathematics skills

    Basic school teacher Antero Lahti expressed (HS 28.2.) the opinion that the concern of over 200 university teachers for the mathematics teaching (HS 17.2.) were merely academic criticism.

    In fact, about one half of those signing are teachers at polytechnics (universities of applied sciences) and technical universities. They do not teach "academic" mathematics but mathematics needed in technical practice and engineering sciences. Over 12 000 students start engineering studies yearly.

    The mathematics skills of new engineering students have been systematically tested during years 1999-2004 at Turku polytechnic using 20 mathematical problems. One example of poor knowledge of mathematics is the fact that only 35 percent of the 2400 tested students have been able to do an elementary problem where a fraction is subtracted from another fraction and the difference is divided by an integer.

    If one does not know how to handle fractions, one is not able to know algebra, which uses the same mathematical rules. Algebra is a very important field of mathematics in engineering studies. It was not properly tested in the PISA study. Finnish basic school pupils have not done well in many comparative tests in algebra (IEA 1981, Kassel 1994-96, TIMSS 1999).

    The polytechnic teachers of professional subjects are astonished at how poorly students can handle algebraic expressions and solve equations. The decreased mathematical skills of the students have forced to reduce the teaching material in those engineering courses that most heavily rely on mathematics. This is a serious matter taking into account the importance of engineering knowledge to the Finnish economy and welfare.[...]"

    Postarea mea completa pe situl autorului:

    http://marianpopescu.arts.ro/copii-si-cpii/#comment-256

    Cine a inteles articolul d-lui M. Popescu, acela este rugat sa imi explice si mie - pe indelete. Suspectez articolul de foarte putina concretete, de adresa nebuloasa.

    Multumesc.
    • Like 0
    • @
      Rucs Rucs check icon
      poate nu ar fi rău să spuneți lucrurile astea cu identitate asumată. Doar o sugestie, nu un reproș. :) În rest, articolul nu este rău. Dar aveți dreptate și dvs în comentariu. În facultate, o dnă prof ne-a dat o rețetă: cum să scrii un roman prost, dar best-seller. Similar, încerc o paralelă pe atitudinea noastră față de școală. Rețeta discursului populist în educație, ar fi cam asta: cuvinte magice - creativitate, imaginație, libertate, eliberare de chingi, de îmbâcseală, evitarea mecanismelor ruginite, refuzul memorării, iar libertate, seninătate, colaborare, interacțiune. A, și esențial: nu da niciun exemplu, fugi cât poți de concretețe în discursul tău. Despre cum ne poate păcăli chestiunea cu elogiul creativității, un singur exemplu. Am citit recent un articol al unei dne prof de română care afirma că actualul examen de clasa a VIII-a are o structură dăunătoare pentru copil. Că la primul subiect, de analiză pe textul literar, se merge pe scheme care anulează creativitatea, iar gramatica e inutilă (sintaxa frazei, exemplifica ea). De aceea propunea compuneri și iar compuneri. Am citit comentariile din subsol - toate, absolut toate, admirative. Întâmplător, predau română și pot argumenta de ce soluția propusă nu e deloc fericită: dacă cerem doar creativitate și compuneri libere, examenul de clasa a VIII-a se transformă, la română, în probă vocațională. Putem la fel de bine să îl înlocuim cu show de talente. Și astfel româna va deveni decisivă în admiterea la licee precum Vianu ori Viteazu, care nici măcar nu au filologie, ci sunt exclusiv pe real! Am întâlnit multi copii foarte inteligenti, care vedeau imediat și sensurile, și mecanismele unui text, dar care se exprimau foarte succint. Nu puteau dezvolta ideile, ci le expuneau laconic, pentru că aveau o gândire și structură pragmatică, matematică... De asemenea, atunci când solicităm creativitatea, trebuie să știm că evaluarea este foarte subiectivă - de unde și numărul mare de contestații care e și acum (pentru că, din cele 3 subiecte mari, unul este de compunere, ultimul). Dar dacă am face tot examenul creativ? Atunci ar fi și mai multe contestații. Am scris asta într-un comentariu -răspunsul a venit, surprinzător: e vina voastră, că nu știți să corectați. No comment. Te blochezi... Când sunt autori cu talent incontestabil desființați de unii critici literari, vine cineva și-ți spune că arta (sau încercarea de artă, de imitare a ei) este cuantificabilă fidel. Ok... Alt aspect: am ajuns să sărim ca arși când auzim de scheme, de pași de parcurs, etape... De parcă atunci când vrei să dansezi (dansul considerat ca foarte creativ), de pildă, nu ai o coregrafie... Rucsandra Cioc
      • Like 0
    • @
      1. Ce era rau in scoala "dinainte" (absolvita de mine) ? raspuns : ca puneti ac intrebare ! mai ales in contextul in care chiar educatia acumulata trebuia sa fie aceea care sa va indice ca evolutia este ceva natural. sistemul comunist ne-a arata limitele lui prin ramanerea in urma, din toate pct de vedere, a tuturor popoarelor ce s-au aflat sub ac filozofie utopica devenita regim politic ! deci sa acceptam acum un partid de stanga sa ne explice cum vede el invatamantul este ca si cum am cere parerea unui invata din vremea lui tutankamon, vremea lor a trecut :)
      • Like 1
    • @ Rucs
      check icon
      Doamnă,

      De articolul d-lui Marian Popescu spuneți că este bun ? Pentru mine nu este. În Democrație, se trece sub tăcere lipsa (majoră!) de conținut a programei, ori a examenelor. La Bac se dau și adunări și scăderi, chiar și la mate-info! Mergeți la situl d-lui M. Popescu, să vedeți cum comentariul meu a dispărut. Să se fi îngrijorat de copyright ?

      Identitatea mea nu v-ar spune dacă am sau nu dreptate. Eu am spus (discret) că lăudarea învățământului finlandez este o escrocherie: un învățământ bun ar face și performanță, vrând-nevrând - cel finlandez nu poate fi mult peste valoarea testelor PISA.(Și exact asta spun și finlandezii în articolele lor, citate de mine.) Dacă doriți o evaluare scurtă a învățământului finlandez în versiunea d-lui Radu Gologan („o marotă”), o găsiți inclusiv pe „Gândul”.

      Vă las acum în compania celor două link-uri la articolele din care am citat, pe care nu le mai puteți găsi la d-l M. Popescu:

      http://matematiikkalehtisolmu.fi/2005/erik/PisaEng.html

      și

      http://matematiikkalehtisolmu.fi/2005/erik/KivTarEng.html

      P.S.

      Ce vă spune dvs. faptul că d-l M. Popescu mi-a șters comentariul de pe pagina sa, fără explicație ? Să vă întreb altfel: faptul că semnează articolul cu numele „Marian Popescu” vă spune ceva despre competența sa academică ? Dar conținutul articolului ? Chiar vă sugerează o persoană competentă academic ? Mie nu, în caz că e sinceră; dacă nu e sinceră, devine și mai interesant. (În general, limbajul adoptat și de d-l M. Popescu este semn de lipsă de onestitate - în opinia mea - fiindcă nu-i nevoie de calități ori cunoștințe excepționale pentru a vedea discrepanța între limbaj și conținut.)

      Repet: lipsa de onestitate se vede din ignorarea calității conținutului învățământului actual, mai mult decât orice (deși și adoptarea bombasticului limbaj al pedagogiei de tip nou este de asemenea de rău augur, în privința onestității autorului).
      • Like 1
    • @ Andriescuus Lucian
      check icon
      Domnule,

      Am întrebat de cauze, nu de efecte. Dvs. răspundeți în stilul „mâinii invizibile”, din faimoasa teorie a funcționării economiei de piață.
      • Like 0
    • @
      Rucs Rucs check icon
      aveți dreptate... Mulțumesc de comentariu. Și eu încerc să spun lucrurile astea. Da, de spus, le voi mai spune. Dar atât, nu mă entuziasmez, nu am așteptări: dimpotrivă, sunt ușor blazată. Nu mai e lupta mea, pentru că între cineva care spune că e nevoie de apel la responsabilitate și altcineva care merge pe lozinci de tipul ”școala prin joc și plăcere”, oamenii vor alege ultima variantă. Eu aș afirma că putem încerca o infuzie de ludic, putem încerca să renunțăm la crispări și aroganțe ale cadrului didactic (le avem și noi...) dar fără să scădem standardele îngrijorător de mult. Și când zic asta, nu am în vedere elevi de elită, ci toți elevii. Am 11 ani experiență în preuniversitar, și cu școli bune, și cu școli considerate mai slabe, și am văzut că elevii (majoritatea) sunt curioși, participativi. Și subestimați puternic de actualele tendințe de reformism radical! O afirmație subiectivă (deși persoana I îndepărtează cititorul/interlocutorul): sunt departe de a fi o persoană sclifosită sau afectată și am destul de multe metode creative (creativitate au toți profesorii de română). Le ofer multă libertate elevilor mei, la oră și mai ales în afara ei. În tabere îi iau pe la orele 22, 23, să vedem stelele pe câmp. Ultima dată am sărbătorit aniversarea cuiva pe un deal la miezul nopții. E interesant să mănânci tort și să vezi stelele pe care luminile orașelor noastre ni le refuză... Nu vreau să fac din elevii mei copii încheiați până la ultimul nasture al cămășii apretate, care să-l recite la orice oră pe Eminescu. Dar ei știu și consimt la seriozitate când e cazul, citesc, lucrează. Asta pentru că ne permite și programa, care are conținuturi de calitate. Mă tem de ziua când va trebui să le predau masiv scrisoarea de intenție, discutări de articole, spoturi publicitare și emisiuni tv... Mulțumesc pentru linkuri și referințe, voi citi. Toate cele bune!
      • Like 0
    • @ Rucs
      check icon
      Și eu vă mulțumesc. Actualele tendințe sunt actuale doar la noi (în zonă): în Vest datează cel puțin de decenii! (Întrebați-l pe Google.) Și sunt IMPUSE (evident) din Vest. Așa arată societatea lor. După cum devine adevărat și că economia și învățământul se trag în jos una pe alta, odată intrate în picaj. Și DA, se vede clar: standardele Democrației în învățământ sunt clar și sub nivelul NATURAL al elevilor, fără ca aceștia să fie dotați în mod special pentru studiu. Văd profesorii români asta ? De zis, zic ceva pe undeva ? Probabil că nu pot zice nimic: șomajul dăunează sănătății.
      • Like 1
    • @
      Rucs Rucs check icon
      văd profesorii și zic :) Eu chiar pe această platformă... unde mai multe articole mi-au fost cu generozitate primite, semn că nu doar discursul comod este recept. De aceea vă sugeram să scrieți fără pseudonim, la primul etaj, al articolelor, eventual. Este mare secetă de asemenea puncte de vedere (sigur, aș putea fi acuzată de subiectivism și părtinire, dar eu așa consider). Aveți și informația, și condeiul pentru a o face :)
      • Like 0
  • 'Cowards die many time in their life' shakespeare. Tara e plina de morti in serie, Parlamentul e plin de morti cu clasa.
    • Like 0


Îți recomandăm

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult