Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce voi face cu banii de la PSD, PNL și USR

Am semnat alături de 12 jurnaliști cunoscuți o Scrisoare deschisă, în care solicităm președintelui Iohannis să nu promulge legea votată de Parlament prin care „jurnaliștii” sunt scutiți de plata impozitului pe venit. Am pus „jurnaliști” între ghilimele, pentru că nu există o definiție clară a acestui cuvânt, și poate să se pretindă așa ceva orice persoană care apare la televizor sau scrie pe internet.

În afară de argumentele din scrisoare, aduc și unul personal.

Mă simt în situația unui om care merge pe stradă și asupra căruia se aruncă un individ decis să îi îndese niște bani în buzunar. Dacă mi s-ar întâmpla asta, m-aș considera îndreptățit să îl iau de guler pe respectivul și să-l duc la poliție, întrucât aș fi în legitimă apărare față de această agresiune asupra persoanei mele fizice și morale.

Sau, în situația cuiva care ar avea un cont bancar și i s-ar vârî în cont o sumă de bani fără niciun fel de aprobare.

Iar când este vorba de un gazetar care comentează critic constant actualitatea politică, un asemenea gest e o înscenare vizând compromiterea gazetarului.

Predecesori iluștri ai pesedistului Steriu, inițiatorul mânjirii jurnaliștilor, sunt Dan Voiculescu și Adrian Severin. Voiculescu, solidarizându-se la vremea aceea cu Traian Băsescu, declara public: „Noii securiști, jurnaliștii, atacă clasa politică cu niște subiecte învechite”. Și-a extins apoi cugetarea la toți românii: „Înainte de `89, toți am colaborat într-un fel sau altul cu Securitatea”. Urmărind nimic altceva decât să-și ascundă strânsa cârdășie dovedită cu zisa Securitate. Scriam atunci: „Comportamentul dlui Voiculescu, care i-a făcut pe toți românii colaboratori ai Securității, este al unui sconcs – emite jeturi de lichid puturos pentru a-și ascunde propriul miros pestilențial”.

La rândul său, pușcăriașul pentru corupție Severin, condamnat ca mitarnic pe 100.000 euro, a produs următoarea maximă: „Dacă toți suntem corupți, înseamnă că nimeni nu e corupt”.

Asta dorește PSD, să poată să zbiere la tine, cu acutele unei G. Firea sau O. Vasilescu: „Tu vorbești?!?!”.

Iar PNL și USR se poartă ca niște cutre: 1 liberal a votat „Pentru”, 2 „Contra”, iar restul de 61 (!) s-au abținut, 1 userist a votat „Pentru”, 0 au votat „Contra” – restul de 23 (!) s-au abținut. Abținerea e folositoare, că poți s-o dai apoi fie pe Tanda, fie pe Manda, după caz.

Nu poate fi corectă o lege care îl obligă pe un cetățean să ia niște bani pe care nu i-a cerut și nu îi vrea. E împotriva Drepturilor Omului. De aceea, dacă, în ciuda acestei Scrisori deschise și a tuturor luărilor de poziție din presă, legea PSD va ajunge să fie aplicată, subsemnatul voi folosi banii din impozitul astfel neplătit ca să dau în judecată statul român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Lucrare de licenta despre pandemie / sursa foto: Inquam Photos

Trăim într-o epocă în care memoria publică este remarcabil de scurtă, un defect pe care politicienii îl exploatează cu o cinică voluptate. De aceea, am simțit nevoia unei radiografii riguroase, de factură interdisciplinară, a anilor 2020–2022. Am privit această perioadă nu ca pe un simplu accident epidemiologic, ci ca pe un veritabil test de stres aplicat instituțiilor libertății, combinând teoria politică, dreptul constituțional și studiul comunicării publice.

Citește mai mult

Dan Mihai Zarug

Erau 130 de kilograme și un diagnostic care suna ca o sentință: prediabet, steatoză hepatică gradul 4, la un pas de ciroză non-alcoolică. „Adică, mai urma să-mi scrie pe cruce: l-a omorât frigiderul”. Dan Mihai Zarug era în Sicilia, în vacanță, și nu se putea bucura de nimic. Îi era rușine să se dezbrace pe plajă. Abia urca două etaje. Știa că ceva trebuie să se schimbe, dar nu știa cum.

Citește mai mult

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult