Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cea mai bună lovitură a Simonei: lovitura de cap

Pot doar să vă rog să mă credeți pe cuvânt: nu știu la cât mi s-a dus tensiunea arterială, dar nicio clipă, nici la 3-6, 1-5, nici la cele 4 mingi de set pe care i le-a anulat Svitolina, nici la mingea de meci pentru ucraineancă, n-am trăit sentimentul înfrângerii Simonei. I-am privit tot timpul chipul, ochii, erau mai importanți decât loviturile, chiar și decât cele cu racheta de pământ. Și n-am văzut clintindu-se acolo nimic din ce știam că este.

Cea mai bună lovitură a Simonei în acest meci istoric a fost lovitura de cap. După ieșirea față de Darren Cahill de la Miami, Simona Halep a lucrat asupra propriului psihic așa cum antrenezi mușchii sau serva. I-a transmis, conștient sau subconștient, în fiecare secundă Svitolinei: nu mi-e frică și nu cedez!

Mai ai de luat un ghem și câștigi: ia-l, dacă poți, că eu nu ți-l dau.

Mai ai nevoie de o minge și ești în semifinală: ia-o, dacă poți, că eu nu ți-o dau.

La mingea de meci pe care Svitolina a avut-o, 6-5 în tie-break-ul setului 2, am simțit din tot sufletul că e o dublă minge de meci. Dacă Simona o câștigă, câștigă, incredibil, meciul. Și Simona a riscat fără ezitare un cros de rever lung-lung, care a prins tușa... O înțeleg când spune acum că nici n-a știut că era minge de meci!

A făcut și lovituri „harrypotterești”, demne de o mare jucătoare: scurtă pusă perfect de la 1-2 metri în spatele liniei de fund, din schimb tare! și un passing numai din braț, cu tot corpul întins în șpagat până aproape de rupere...

Iar punctul „norocos” cu care a câștigat setul 2, forehand în creasta fileului, de unde mingea a picat la câțiva cm în terenul advers, n-a fost chiar rodul întâmplării. Mai întâi, o regulă nescrisă a tenisului spune: mingea bine lovită, adică cu forță și spin, trece banda, mingea lovită mort și plat cade dincoace de fileu. Și apoi, norocul îi ajută pe cei îndrăzneți...

Nu pot să nu vă spun și o observație pe care o luați cum vreți: Simona și-a amintit să lifteze mai mult, să varieze jocul, s-o scoată din ritmul buf-buf și s-o facă pe Elina să alerge cam din momentul în care, în tribună, Darren Cahill și-a scos imenșii ochelari negri și a privit cu ochii liberi spre teren...

Cu Plíšková în semifinală, va fi o bătălie asemănătoare. Ca și Svitolina, Karolína lovește năprasnic, plat, împușcat și forehandul și backhandul. Are un serviciu mai periculos decât al ucrainencei, fiind și mai înaltă. Însă nu posedă o deplasare foarte bună. De aceea cred că Simona va fi din nou sub foc, va trebui să alerge, să-i trimită cât mai multe mingi înapoi bombardierei cehoaice, s-o oblige să lovească din mișcare.

Însă decisiv cred că va fi altceva. Așa cum Ion Țiriac declara în anii `60 „Cea mai bună lovitură a mea sunt picioarele”, acum Simona Halep poate spune: „Unde e capul, acolo vor fi și picioarele...”. 

P.S.

Am răspuns tuturor posturilor care m-au solicitat să comentez victoria Simonei, cu excepția B1TV. De ce? Pentru că acolo se manifestă un antropoid care, lăsând la o parte comportamentul pur neamprostesc față de subsemnatul în direct, n-a pierdut niciun prilej de a-i arunca insulte oribile Simonei Halep. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult