Pot doar să vă rog să mă credeți pe cuvânt: nu știu la cât mi s-a dus tensiunea arterială, dar nicio clipă, nici la 3-6, 1-5, nici la cele 4 mingi de set pe care i le-a anulat Svitolina, nici la mingea de meci pentru ucraineancă, n-am trăit sentimentul înfrângerii Simonei. I-am privit tot timpul chipul, ochii, erau mai importanți decât loviturile, chiar și decât cele cu racheta de pământ. Și n-am văzut clintindu-se acolo nimic din ce știam că este.
Cea mai bună lovitură a Simonei în acest meci istoric a fost lovitura de cap. După ieșirea față de Darren Cahill de la Miami, Simona Halep a lucrat asupra propriului psihic așa cum antrenezi mușchii sau serva. I-a transmis, conștient sau subconștient, în fiecare secundă Svitolinei: nu mi-e frică și nu cedez!
Mai ai de luat un ghem și câștigi: ia-l, dacă poți, că eu nu ți-l dau.
Mai ai nevoie de o minge și ești în semifinală: ia-o, dacă poți, că eu nu ți-o dau.
La mingea de meci pe care Svitolina a avut-o, 6-5 în tie-break-ul setului 2, am simțit din tot sufletul că e o dublă minge de meci. Dacă Simona o câștigă, câștigă, incredibil, meciul. Și Simona a riscat fără ezitare un cros de rever lung-lung, care a prins tușa... O înțeleg când spune acum că nici n-a știut că era minge de meci!
A făcut și lovituri „harrypotterești”, demne de o mare jucătoare: scurtă pusă perfect de la 1-2 metri în spatele liniei de fund, din schimb tare! și un passing numai din braț, cu tot corpul întins în șpagat până aproape de rupere...
Iar punctul „norocos” cu care a câștigat setul 2, forehand în creasta fileului, de unde mingea a picat la câțiva cm în terenul advers, n-a fost chiar rodul întâmplării. Mai întâi, o regulă nescrisă a tenisului spune: mingea bine lovită, adică cu forță și spin, trece banda, mingea lovită mort și plat cade dincoace de fileu. Și apoi, norocul îi ajută pe cei îndrăzneți...
Nu pot să nu vă spun și o observație pe care o luați cum vreți: Simona și-a amintit să lifteze mai mult, să varieze jocul, s-o scoată din ritmul buf-buf și s-o facă pe Elina să alerge cam din momentul în care, în tribună, Darren Cahill și-a scos imenșii ochelari negri și a privit cu ochii liberi spre teren...
Cu Plíšková în semifinală, va fi o bătălie asemănătoare. Ca și Svitolina, Karolína lovește năprasnic, plat, împușcat și forehandul și backhandul. Are un serviciu mai periculos decât al ucrainencei, fiind și mai înaltă. Însă nu posedă o deplasare foarte bună. De aceea cred că Simona va fi din nou sub foc, va trebui să alerge, să-i trimită cât mai multe mingi înapoi bombardierei cehoaice, s-o oblige să lovească din mișcare.
Însă decisiv cred că va fi altceva. Așa cum Ion Țiriac declara în anii `60 „Cea mai bună lovitură a mea sunt picioarele”, acum Simona Halep poate spune: „Unde e capul, acolo vor fi și picioarele...”.
P.S.
Am răspuns tuturor posturilor care m-au solicitat să comentez victoria Simonei, cu excepția B1TV. De ce? Pentru că acolo se manifestă un antropoid care, lăsând la o parte comportamentul pur neamprostesc față de subsemnatul în direct, n-a pierdut niciun prilej de a-i arunca insulte oribile Simonei Halep.
