Falnică se ridică în centrul, politic mai degrabă, al Bucureştiului. La doi paşi de clădirea în care DNA-ul ar trebui să-şi deschidă măcar un birou de reprezentare să zicem. Ritmul în care avansează construcţia îi face cu siguranţă invidioşi pe credincioşii din Berceni şi nu numai care, zi de zi, parcurg drumul Golgotei la Piaţa Sudului. Acolo lucrarea, pământească de această dată, numită Pasajul Piaţa Sudului avansează ca în balada Meşterului Manole.
Aud că pe lista obiectivelor finanţabile prin bugetul Capitalei sau al sectoarelor acesteia, prioritate au desigur cele sfinte şi pentru anul viitor. Biserica Amzei va intra astfel în a zecea consolidare şi refacere din ultimii opt ani.
Probabil şi în urbea mea natală, lucrurile stau cam la fel. Pe o rază de cca. un kilometru sunt trei locaşuri de cult. Puţin mai departe, încă unul... Despre Spitalul Judeţean ştiu că e doar unul. Care nu va are norocul celui din Constanţa care a primit, urmarea donaţiei făcute de către tenismenul Horia Tecău, aparatură medicală vitală pentru supravieţuirea nou-născuţilor prematur. Mă întreb cam câţi copii nu au văzut lumina zilei datorită lipsei acelui aparat medical şi cam câte lumânări s-au aprins...
Recunosc, relaţia mea cu cele sfinte nu e foarte uşoară. Şi nu de ieri, de azi. Cam de la 18 ani, vârsta idealurilor, nu?, când bunicul meu care cânta cu evlavie săptămână de săptămână în corul bisericii, a murit. „Greu mai este să mori” i-a spus bunicii mele. Am fost lovit năprasnic de două ori în logica vârstei mele: De ce a murit aşa de repede? Şi de ce a murit aşa de greu? N-am nici acum un răspuns mulţumitor...
Am însă o convingere. Că cea mai mare catedrală este în noi, în oameni, iar nu în afara noastră. Că nu e nevoie de public ca martor al credinţei noastre. De aceea nu văd de ce viaţa trebuie să facă loc unor cupole aurite. Doar dacă nu sunt altceva decât alte forme de drenare a banului public. „Fericiţi cei săraci cu duhul!”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cu alte cuvinte, Casa lui Dumnezeu este azi la fel de reala ca pe vremuri, cu deosebirea ca pe vremuri exista o casa vizibila, facuta din lemn si piatra, in timp ce azi ea este o casa facuta din pietre vii si vizibila cu ochiul credintei. Cand aceasta casa va fi terminata, abia atunci Templul lui Dumnezeu va fi vazut. Acest templu inca nevazut este singura casa pe care Dumnezeu o recunoaste ca fiind Casa Lui, Biserica Lui, Templul Lui. Toate celelalte case si temple pe care oamenii le construiesc si le numesc "casa lui Dumnezeu", nu pot avea pretentia de a fi numite astfel, Dumnezeu nu le recunoaste! Asa cum nu-l recunoaste pe cel care judeca si acuza si cauta sa-l rusineze pe seamanul sau pentru ca nu l-a gasit pe Dumnezeu in ele.
Mă bucur că ne dați exemplu din SUA, unde scrie pe bancnote despre Dzeu. V-aș propune să-l punem și noi cu numele pe bancnote și să-l scoatem din școli.
Că doar în SUA nu se face religie în școlile publice.
V-aș mai propune să facem și scăderea taxelor cum spuneți dar și finanțarea de la buget la fel. Adică zero. Fără salarii plătite de stat, fără donații de terenuri, clădiri și bani an după an, atât de la Guvern cât și de la primării, consilii județene și alte autorități.
Dacă Dvs. chiar doriți să fim ca afară, poate porniți și o campanie de înlăturare a icoanelor ortodoxe din școli, că în SUA nu e permis și poate de asemenea alegeți să protestați împotriva prezențelor ierahilor la discuții în Parlament, la deschiderea sau închiderea anului școlar, precum și alte evenimente publice care nu au legătură cu credința cetățenilor. Că așa e în SUA, Franța, Germania, și în general... afară.