Foto: imdb.com
Din filmul The Ballad of Buster Scruggs, decupez un episod care vorbește despre condiția Artistului și a gânditorului, în general. Deși acțiunea este plasată în secolul al XIX-lea, cel al extinderii națiunii americane, întâmplarea ne invită să privim prezentul și să medităm asupra răsturnării valorilor, a dezorientării morale.
Actorul, un tânăr lipsit de mâini și de picioare, este purtat din loc în loc de stăpânul său, într-o căruță din acelea de circ, asemănătoare cu diligența. Acolo unde opresc, impresarul improvizează prin rabatarea elementelor căruței o scenă cu decor și draperii, apoi aprinde niște lămpi cu gaz care proiectează lumina către centrul scenei, pe un scaun pe care se află Artistul, încarcerat în propriile limite fizice precum o statuie vorbitoare. Recuzita, spectacolul de lumini și umbre, ciotul uman care declamă dramatic sunt menite să atragă spectatorii, iar aceștia nu întârzie să apară, mânați, desigur, de curiozitate. Actorul, nevoit să uzeze doar de forța privirii și a glasului, recită fragmente tragice din Shelley și Shakespeare. Ochii săi aruncă scântei, vocea înflăcărată anunță evenimente înfricoșătoare. De fiecare dată, discursul său sfârșește cu cuvintele lui Abraham Lincoln, care definește democrația ca fiind guvernarea poporului, de către popor și pentru popor. Înălțătoare cuvinte, numai că prea puțini sunt cei care le ascultă, sau care le înțeleg, pentru că, de fapt, ei sunt atrași mai mult de spectacolul handicapului fizic, apoi aruncă grăbit un bănuț în pălăria circarului. Un public needucat, dornic de distracții facile, care respinge calea complicată către esența lucrurilor. În patria ideilor, Gânditorul rămâne singur și condamnat să piară. Președintele Lincoln însuși este un exemplu în acest sens...
Disperarea se revarsă din ochii Artistului după ce publicul s-a împrăștiat, când cei doi se dezmorțesc în serile reci la focul aprins lângă căruță, stăpânul făcându-și calcule în legătură cu mersul afacerii sale și hrănindu-și sclavul atât cât să nu moară de foame. Privirea nefericitului imploră soarta să-i curme chinul, iar ocazia se ivește curând. Pe când numărul privitorilor e tot mai mic, iar al gologanilor câștigați asemenea, stăpânul încheie un târg prin care dobândește o nouă sursă de câștig; o găină aparent inteligentă, care, plasată în fața unor panouri cu cifre, alege răspunsul corect la operațiile aritmetice propuse de spectatori, lovind cu ciocul numărul de pe panou. Evident, această născocire captează public, pentru că pare interactivă și în zona facilă, de entertainment. Acum nu mai este nevoie de Artist, stăpânul poate să se debaraseze de el și îl aruncă de pe parapetul unui pod, în râul adânc de dedesubt. Jertfa este primită; căruța își continuă drumul spre alt oraș, cu noul său show, a cărui vedetă este nimeni alta decât găina „inteligentă”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acest articol merita mai mult de un comentariu.