Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Am văzut, până la urmă, OBAA, cum a început deja să fie „consacrat” filmul lui Paul Thomas Anderson. Din a doua încercare. La prima am rezistat 40 min. Apoi, mi-am spus că, totuși, a luat 6 premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film, și eu încă mai sunt critic și istoric de film.

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Alain Delon ştia cine este şi voia să fie tratat ca atare. Mulţi îl urau pentru simplul motiv că, pur şi simplu, nu puteau rivaliza cu el. Pe niciun plan. Dar mult mai mulţi l-au iubit şi admirat. De pe toate continentele. De la oameni simpli, la artişti, preşedinţi de stat şi aristocraţi. Acorda prietenia sa foarte greu. (Foto: Profimedia Images)

Nu cred că am mai văzut o poveste atât de personală pe marile ecrane în România. (Foto: News.ro)

Miruna Berescu: „La început toată lumea ne întreba ce e în capul nostru. Acum nu mai avem unde să creștem”

Mi-a lipsit foarte mult un film ca ăsta în viața mea. (Foto: IMDB)

Eco-documentarul River, o premieră în România și proiectat duminică seara la Astra Film Warm -Up este o experiență cinematică prin excelență, care demonstrează cu pași demni de maieutică felul în care oamenii au alterat cursul fiecărui râu de pe planetă.

Merită să vezi filmul? Da. Cum spuneam, lumea din jur are nivelul de nebunie dat cam la maximum, iar mie unuia mi-ar prinde bine niște escapism.

Această combinație de acțiune, tehnologie, muzică, efecte vizuale și filozofie face din Dune o o narațiune amețitoare, dar ușor de parcurs.