Iulia Giurgiu

Se apropie, încărcată cu două sacoșe; a ei e mai mică, dar a mea e plină. Știu sigur că nu avea nicio urgență la magazin, dar a căutat un motiv să iasă, ca să cumpere pentru noi. Știe că nu apelez la ea decât dacă are drum în zonă și mă păcălește mereu că oricum merge să cumpere ceva pentru familia ei. (Foto: Imagesines/Alamy/Profimedia)

Puțin mai sus de noi, pe partea cealaltă a șoselei, locuia un cuplu trecut de mult de tinerețe. Lumea le zicea: Rusu și Rusoaica. Nu am știut niciodată numele lor reale și din păcate nu mi-am întrebat părinții mai târziu despre cum au ajuns cei doi în satul nostru.

E o zi geroasă de toamnă târzie, cu chiciură strălucind pe ramurile copacilor, în soarele lipsit de căldură. (Foto: Guliver Getty Images)

Domnul Cuc fie că făcea un gest de supremă jertfire, călcând peste orice principiu de dragul partidului, fie pur și simplu ducea la îndeplinire cu exces de zel sarcinile trasate, fiindcă altfel nu s-ar fi expus până-ntr-atât, cerându-i Directoarei Tarom o întrevedere, pe stradă, în puterea nopții. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

Pentru mine, ei erau potențiali agresori, fie și numai la nivel verbal. (Foto: Guliver Getty Images)

Când se încăpățânează să rămână în țara lor, copiii noștri sunt la cheremul unui destin ucigaș care-și asomează victimele în modul cel mai crud cu putință. (Foto: Bogdan Dănescu/ Inquam Photos)

„- Lucrez la Securitate. Am dat de dosarul tău și vreau să te ajut. Te rog să vii până la noi”.

Atunci când vine pe lume un prunc, universul întreg se bucură. Când un prunc moare, totul îngheață. (Foto: Liviu Florin Albei/ Inquam Photos)

Avem doi ani și jumătate la dispoziție. Timpul curge deja.

Privind portretele lor, mi-am amintit cum cânta tatăl meu Imnul Regal, cu voce puternică, în diminețile copilăriei noastre, ai anilor ‘60:... (Foto: Cornel Putan/ Inquam Photos)