Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cel mai mare prieten al României este UDMR sau PSD?

Din punct de vedere intelectual și economic, Transilvania este cu 100 de ani mai avansată decât România, de aceea alipirea ei la România va avea o influență nefastă asupra dezvoltării sale. Majoritatea românilor se recrutează din clasa țărănească, iar maghiarii, a căror viață socială este mai dezvoltată și care au numeroase clase intelectuale sunt astfel mult mai mobili decât această masă de țărani. Procentul maghiarilor în profesiile calificate depășește cu mult procentul populației lor. Dimpotrivă, românii sunt importanți prin cifra de analfabeți. Inferioritatea rasei românești se manifestă într-o manieră frapantă ori de câte ori le este lăsat spațiu liber pentru inițiativa privată. Trăind într-un stat, alături de alte popoare, românii nu reușesc și nu au reușit de multă vreme să egaleze acele popoare.

Aceste fraze aparțin masivei și agresivei delegații maghiare la Conferința de pace de la Paris, 1920. Fac parte dintr-un amplu memoriu prin care contele Apponyi, șeful delegației, încerca să convingă marile puteri să nu recunoască unirea Transilvaniei cu România. Ideea de bază este superioritatea maghiarilor asupra rasei inferioare a românilor.

Tot ce e scris în proiectul de autonomie etnică înaintat acum de UDMR conține această veche trufie a grofilor. Idealul actual este ca maghiarii să nu fie educați, administrați, judecați de români. Și, în ultimă instanță, prin înființarea de regiuni cu autonomie specială, să nu fie conduși de vreun român, rasă inferioară. Dacă nu pot să împingă Transilvania în Ungaria („Dragi români, nu vrem să vă furăm Ardealul!”, zice disprețuitor Kelemen Hunor), cum au reușit în 1848, măcar să facă stat în stat în România.

Cu fățărnicie și nerușinare, grofii UDMR invocă în sprijinul pretențiilor lor Rezoluția de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, după ce n-au obosit a ne comunica în anul Centenar ce mare supărare și tristețe înseamnă pentru ei 1 Decembrie.

Atitudine, altminteri, absurdă: nu te poți supăra pe voința exprimată liber de poporul român de a se uni; dacă dorești să ții doliu, n-ai decât s-o faci pentru 4 iunie 1920, Trianon, căci acolo instanțele internaționale au consfințit unirea Transilvaniei cu România și Ungaria a semnat.

Ce spunea Rezoluția cu privire la autonomia minorităților din Transilvania avea un caracter provizoriu, valabil doar pentru perioada de tranziție pe care Iuliu Maniu o considera, cât se poate de rațional, necesară: „Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei, aleasă pe baza votului universal”.

Constituanta s-a întrunit. Astăzi, statul român nu se conduce după Rezoluția de la Alba Iulia, ci după Constituție, urmașa celei din 1923. Iar proiectul UDMR este anticonstituțional, antiromânesc și nesimțit. 

Apar însă niște întrebări al căror răspuns, stimați Republicani, nu îl știu:

- Ce este mai anticonstituțional, antiromânesc și nesimțit, proiectul UDMR, sau declarația deputatului PSD Solomon, care folosește ca hârtie igienică voturile a 6 milioane de români și Constituția: „Îmi doresc ca, peste 100 de ani, în fruntea țării să se afle un etnic român, nu un german”?

- Ce este mai anticonstituțional, antiromânesc și nesimțit, proiectul UDMR, sau declarațiile pesediștilor Vâlcov-Cavou și Pop-Genunche, cum că sutele de mii de români care au ieșit în stradă de doi ani încoace împotriva mârșăviilor PSD-ALDE sunt „fire de praf de care nu ne împiedicăm”?

- Încercarea lui Dragnea, Tăriceanu&comp de a scoate România din Europa, lipind-o de urmașele totalitare ale imperiilor care au chinuit-o veacuri în șir, Ungaria, Turcia, Rusia, vi se pare mai periculoasă decât proiectul prin care UDMR vrea să scoată cel puțin Harghita și Covasna din România?

- Vor bate palma peste țară UDMR și PSD? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult