Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

România all exclusive. Cum ne poate uni suta de România

În an Centenar, la ceas aniversar, în săptămâna mare a României în sărbătoare, puteți să-mi spuneți și mie, dragi Republicani, câte gesturi unificatoare, de popor la un loc strângătoare, ați văzut în acest an al amintirii Unirii?

Zice ministrul Finanțelor, Orlando Furioso, că românii care muncesc într-o țară din Europa să aibă dreptul ăsta doar 5 ani, după care să fie alungați de-acolo, doar-doar s-or întoarce în Românica din care au plecat de drag. Îi ține hangul boieroaica Pintea, de la Sănătate, care cere legarea de glie a medicilor rezidenți, că adică cum să se mai ducă ei în străinătate, dacă li s-au mărit salariile cu bani de la buget?

În spatele acestor acte de românitate, cum ar spune domnul profet al neamului, Dan Puric, stă ideea că cine pleacă din țară e trădător de țară, nu mai e român. Rădăcinile sunt vechi: în anii `80, Ceaușescu voia să introducă plata studiilor superioare pentru cei care doreau să emigreze. Cristian Țopescu a fost scos de pe post, în Televiziunea Română, deoarece a spus în direct că fotbaliștilor români ar trebui să li se permită transferul la echipe străine.

Un important furnizor de pacienți pentru sectorul Sănătății, Jandarmeria Română, declară că toți cei care, la defilarea de 1 Decembrie, au de gând să-i întoarcă spatele în semn de protest pentru ce a făcut pe 10 august, „se descalifică ca oameni, ca cetățeni și ca români”. În primul rând, a sta cu spatele înseamnă că nu dai cu că ca și ca ce, este vorba de un protest pașnic. În al doilea, dacă Ion îi întoarce spatele la Maria, după ce ea i-a tras niște pălmi, înseamnă că numitul Ion e neom, i se ridică cetățenia, încetează să mai fie român? Nu, că Maria nu e Jandarmeria și nici Jandarmeria nu e Maria, e Carmen, femeia cu mustață pe frunte.

Niște europarlamentari români au votat rezoluția Parlamentului European care critica guvernul României. Așadar, s-au dat cu dușmanul, cu Brucselu – ei nu sunt „adevărați români”, așa cum i-a demascat domnul Dragnea și a cârâit doamna Dăncilă. Prin urmare, să se știe, cine se consideră european, n-are cum să mai fie român. Ori, ori, care pe care. Așa că, stimați Republicani, vedeți cum vă orientați, poate că e mai bine să vă numiți de-acum Românași.

Refuzatul ministru de partid Laufer a decretat cum că președintele României e antisemit și, pe cale de consecință, cei 6 milioane de români care l-au votat sunt naziști, i-au târât lui rudele în Holocaust. Păi, ăștia se mai pot numi români?

Se sfinți altarul Gigamolului ortodox de Partid și de Stat. Tot cu bani de la stat se dete în folosință Monumentul Unirii din Alba Iulia, compus din 4 cruci facebook electrificate. Mesajul este limpede: Dumnezeu e român, ortodox, Unirea, BOR a făcut-o, cine nu-și face cruce, nu e român, rămâne pe dinafară, n-are decât să se unească cu dracu.

Sau, să se ducă în statul paralel. Deci, nu o bandă, o sectă, un partid sau un hotel, ci ditamai statul paralel cu ăsta de trăim în el. Statul lui Dragnea și Tăriceanu, care nu e paralel, e secant, că seacă țara de români. Cine nu-i de acord cu asta, nu mai e român, e paralel, jos cu el! 

Aproape că zicerea UDMR „Ceea ce românii consideră împlinirea dezideratului lor național, pentru maghiari va rămâne o pierdere majoră până când promisiunile din rezoluția de la Alba Iulia vor fi respectate” pare, în acest context, destul de decentă.

În concluzie, aniversăm suta de România cu denigrări, discriminări și excluderi, în vreme ce românii se scurg afară din țară. Arătăm mai rășchirați decât înainte de 1859.

Cred că există, totuși, o soluție care să ne pună împreună.

O soluție curat românească.

Să se lanseze pe piață, cum naiba nu i-a venit nimănui ideea, o țuică etichetată chiar așa, România. Ș-atunci, frate, fiecare cu câte-o sută de România, sau mai multe, la bord, o să ne pupăm cu toții printre zâmbete cu gura până la urechi și lacrimi.

Trăiască România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult