Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

România all exclusive. Cum ne poate uni suta de România

În an Centenar, la ceas aniversar, în săptămâna mare a României în sărbătoare, puteți să-mi spuneți și mie, dragi Republicani, câte gesturi unificatoare, de popor la un loc strângătoare, ați văzut în acest an al amintirii Unirii?

Zice ministrul Finanțelor, Orlando Furioso, că românii care muncesc într-o țară din Europa să aibă dreptul ăsta doar 5 ani, după care să fie alungați de-acolo, doar-doar s-or întoarce în Românica din care au plecat de drag. Îi ține hangul boieroaica Pintea, de la Sănătate, care cere legarea de glie a medicilor rezidenți, că adică cum să se mai ducă ei în străinătate, dacă li s-au mărit salariile cu bani de la buget?

În spatele acestor acte de românitate, cum ar spune domnul profet al neamului, Dan Puric, stă ideea că cine pleacă din țară e trădător de țară, nu mai e român. Rădăcinile sunt vechi: în anii `80, Ceaușescu voia să introducă plata studiilor superioare pentru cei care doreau să emigreze. Cristian Țopescu a fost scos de pe post, în Televiziunea Română, deoarece a spus în direct că fotbaliștilor români ar trebui să li se permită transferul la echipe străine.

Un important furnizor de pacienți pentru sectorul Sănătății, Jandarmeria Română, declară că toți cei care, la defilarea de 1 Decembrie, au de gând să-i întoarcă spatele în semn de protest pentru ce a făcut pe 10 august, „se descalifică ca oameni, ca cetățeni și ca români”. În primul rând, a sta cu spatele înseamnă că nu dai cu că ca și ca ce, este vorba de un protest pașnic. În al doilea, dacă Ion îi întoarce spatele la Maria, după ce ea i-a tras niște pălmi, înseamnă că numitul Ion e neom, i se ridică cetățenia, încetează să mai fie român? Nu, că Maria nu e Jandarmeria și nici Jandarmeria nu e Maria, e Carmen, femeia cu mustață pe frunte.

Niște europarlamentari români au votat rezoluția Parlamentului European care critica guvernul României. Așadar, s-au dat cu dușmanul, cu Brucselu – ei nu sunt „adevărați români”, așa cum i-a demascat domnul Dragnea și a cârâit doamna Dăncilă. Prin urmare, să se știe, cine se consideră european, n-are cum să mai fie român. Ori, ori, care pe care. Așa că, stimați Republicani, vedeți cum vă orientați, poate că e mai bine să vă numiți de-acum Românași.

Refuzatul ministru de partid Laufer a decretat cum că președintele României e antisemit și, pe cale de consecință, cei 6 milioane de români care l-au votat sunt naziști, i-au târât lui rudele în Holocaust. Păi, ăștia se mai pot numi români?

Se sfinți altarul Gigamolului ortodox de Partid și de Stat. Tot cu bani de la stat se dete în folosință Monumentul Unirii din Alba Iulia, compus din 4 cruci facebook electrificate. Mesajul este limpede: Dumnezeu e român, ortodox, Unirea, BOR a făcut-o, cine nu-și face cruce, nu e român, rămâne pe dinafară, n-are decât să se unească cu dracu.

Sau, să se ducă în statul paralel. Deci, nu o bandă, o sectă, un partid sau un hotel, ci ditamai statul paralel cu ăsta de trăim în el. Statul lui Dragnea și Tăriceanu, care nu e paralel, e secant, că seacă țara de români. Cine nu-i de acord cu asta, nu mai e român, e paralel, jos cu el! 

Aproape că zicerea UDMR „Ceea ce românii consideră împlinirea dezideratului lor național, pentru maghiari va rămâne o pierdere majoră până când promisiunile din rezoluția de la Alba Iulia vor fi respectate” pare, în acest context, destul de decentă.

În concluzie, aniversăm suta de România cu denigrări, discriminări și excluderi, în vreme ce românii se scurg afară din țară. Arătăm mai rășchirați decât înainte de 1859.

Cred că există, totuși, o soluție care să ne pună împreună.

O soluție curat românească.

Să se lanseze pe piață, cum naiba nu i-a venit nimănui ideea, o țuică etichetată chiar așa, România. Ș-atunci, frate, fiecare cu câte-o sută de România, sau mai multe, la bord, o să ne pupăm cu toții printre zâmbete cu gura până la urechi și lacrimi.

Trăiască România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult