Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

City break în Transilvania rurală. Cum arată o scurtă vacanță în satele refăcute cu sprijinul Prințului Charles

Experience Transylvania

Cum funkytravel.ro adunase destulă sare de mare pe piele, am decis să fugim câteva zile în România rurală, respectiv în Transilvania. Și așa cum se întâmplă când grupul este mai mare de doi, cele cinci firi diferite care au pornit în această călătorie și-au dat câteva zile cu stângu-n dreptu’ până când au decis unde să rămână peste noapte. Am exclus din start Valea Prahovei și ne-am orientat spre satele săsești din Transilvania. Am folosit platformele de căutare travlocals.com și experiencetransylvania.ro pentru că ne doream să închiriem o casă sau două, cu gradină și fără alți turiști pe lângă noi (așa ne-am dat seama că pandemia de coronavirus ne-a schimbat și pe noi).

Mălâncrav, satul cu cea mai mare populație de sași din Transilvania

Mălâncrav nu a fost inițial pe radarul nostru pentru că ni se părea destul de departe de malul mării, dar cum nu am găsit o altă variantă de cazare pentru zilele noastre libere, am decis că asta este și că vom încerca să ne resimțim ca în copilărie. “Atestat documentar din anul 1305, satul Mălâncrav are încă o populaţie de saşi mai mare decât orice alt sat din Transilvania. În 1340 comuna şi terenul înconjurător au devenit proprietatea familiei princiare Apafi, doi dintre membrii acestei familii conducând Transilvania în sec. XVII. Prima atestare documentară a satului Mălâncrav datează din anul 1305, apărând ca un sat de clăcaşi, aflat în proprietatea familiei Apafi. Împreună cu alte câteva sate unde se aşezaseră de asemenea arendaşi saşi, această comunitate aparţinea unui teritoriu care a fost oferit de împăratul maghiar nobilior săi sub forma unui comitat. Aceste pământuri se aflau între scaunele săseşti libere din Sighişoara, Mediaş şi Cincu. În anul 1775 Mălâncrav, împreună cu alte proprietăţi ale familiei Apafi, trece în proprietatea familiei nobiliare Bethlen printr-un decret regal. Ultimul proprietar al acestui sat a fost contesa Susanne Haller. În acea periodă a existat o singură casă zidită în afara reşendinţei nobiliare, restul caselor fiind de lut sau de lemn. Acest fapt a dus la distrugerea a mai bine de două treimi din sat într-un incendiu, locuitorii fiind nevoiţi să-si reconstuiască casele din caramidă. În anul 1865 scriitorul englez Charles Boner constata în însemnările sale că toate casele au „un aspect solid şi un aer de prosperitate confortabilă”, scriu cei de la www.mihaieminescutrust.ro

Mălâncrav, vedere panoramică

350 de euro ne-a costat cazarea pentru două nopți la Mălâncrav 276. Locuințele au fost refăcute cu sprijinul Prințului Charles și el oaspete al casei în care ne-am cazat.

Casa de Oaspeți 276

Ansamblul format din două case unite, plus a treia aflată în curte, zona verde destul de spațioasă, mărul și părul din curte ne-au făcut să uităm de cele șapte ore petrecute pe drum de la București la Mălâncrav. Aici este primul minus- drumul obositor de lung și extrem de aglomerat.

În interior, mirosul specific caselor vechi, mobila recondiționată, fotografiile alb negru cu cei care au locuit, lada de lemn și parchetul care scârțăia la fiecare pas te vor întoarce în timp. Cei care au avut bunici la țară vor avea parte de mici momente de reîntoarcere în timp, iar cei care nu au fost așa de norocoși ar trebui să înteleagă cum era viața înainte de google, instagram și facebook.

Adrian Gorpin, coordonator funkytravel.ro

Singurele zone care ar trebuit mai atent renovate sunt toaletele. Da, ai parte de duș, apă caldă, dar ținând cont de noile condiții sanitare, aici mai trebuie lucrat. Eu am pus toaletele la minus, ceilalți din grup au spus că sunt acceptabile.

Ține dietă înainte de vizită pentru că sigur te vei îngrășa

Dacă nu vrei să gătești în puținele zile libere pe care le ai, deși ai la dispoziție o gospodărie utilată, îți recomand să apelezi la serviciile pe care le oferă gazdele. Deși în ofertă scria că se pot pregăti micul dejun (5 euro de persoană) și cina (15 euro de persoană), gazda noastră a fost extrem de drăguță și ne-a pregătit și un prânz. Și acum să vă explic cum stă treaba cu mâncarea! Micul dejun a fost format din: ouă de casă (fierte/prăjite), pate de casă, salam de vită de casă, brânză locală, unt produs local, dulceață, legume din grădină. Prânzul a fost o mâncare de cartofi cu cârnați de casă și salată de varză murată. Porțiile: păi fiecare și-a pus cât a vrut și cât a putut și a mai rămas încă pentru cinci persoane. Iar cina: aici să vă pregătiți de două feluri de mâncare și de desert. O supă tradițională și apoi un fel principal din care nu va lipsi carnea de porc. Iar desertul a fost de fiecare dată o prăjitură de casă cu fructe. Pentru cinci persoane care au mâncat câte două cine, trei mic dejunuri și un pranz nota de plată a fost puțin peste 1000 de lei.

Prăjitură cu mălai, vișine și bezea

Să nu uit! Am primit de fiecare dată, palincă și vin din partea gazdei.

Nu ai multe de făcut și totuși ai de ajuns

Fără stare din fire și cu o sete nebună de a descoperi locuri noi, am căutat punctele de atracție din Mălâncrav. În sat se practică țesutul, un meștesug tradițional. Doamna Maria Nistor este specializată în țesatură din lână naturală de oaie, lucrând covoare deosebite și nu numai. Doamna Elena Neagu este specialistă in țesături tradiționale din bumbac, săsești și românești deopotrivă (prosoape, fețe de masă). Vă spun sigur că nu veți pleca cu mâna goală!

Un alt obiectiv este biserica din Mălâncrav. Concepută ca o basilică cu trei nave, a fost construită de locuitorii satului din ordinul moşierului Apafi la începutul sec XIV fiind dedicată Sfintei Maria. Stilul în care a fost construită biserica se încadrează aproape în întregime stilului romanic. 

Fresca de 20 metri din nava centrală este cea mai mare, şi din punct de vedere tematic, cea mai completă frescă în stil gotic din Transilvania. 53 de imagini sunt grupate în patru rânduri suprapuse şi în spaţiile dintre arcade. În sec. XIX, frescele din nava centrală au fost acoperite cu vopsea. Au fost scoase la lumină în 1914, rămânând însă afectate într-o oarecare măsură de lucrările de renovare. Frescele care acopereau nava centrală şi corul s-au păstrat în bună parte. Aceste fresce sunt considerate cele mai frumoase din Transilvania, înscriidu-se în „ stilul internaţional al goticului de la curţile regale” după cum îl numea Vasile Drăguţ. În prezent, comunitatea evanghelică din Mălâncrav numără aproximativ 150 de enoriaşi care păstreaza câteva din vechile trădiţii săseşti. Săptămânal sunt organizate întâlniri pentru toate vârstele, comunitatea rămânând astfel una vie şi activă.

  

Mi-a plăcut foarte mult invitația de a dona (de fapt de a bea o cafea) și explicațiile doamnei care are grijă de biserică. De la ea am aflat de fapt ce reprezintă cifrele de pe tabelele bisericii (cântecele pe care credincioșii le vor auzi în timpul slujbei)

Iar la Mălâncrav este și una dintre cele mai renumite fabric de suc din mere ecologice. Pe o suprafață de cca 100 hectare cresc soiuri vechi, tipice pentru această zonă din Ardeal: Patul, Poinic, Renet de Leizberg, Renet de Bauman, Frumos de Boscop, Parmen Auriu și Gustav Durabil, soiuri foarte aromate de mere care dau gust deosebit sucului de mere de la Mălâncrav. Sucul este produs în fabrica din livadă și este, în mod previzibil, fără aditivi, zahăr sau conservanți. Ca turiștii, noi am vrut să o vizităm duminică dimineață, dar, nu ne-a ieșit. Domnul care ar fi trebuit să ne deschidă fabrica și să ne vândă suc de mere parcă intrase în pământ.

Nu am trecut acest moment la minusuri pentru că în drum am descoperit și conacul Apafi. Am fi vrut să închiriem camere aici, dar era deja ocupat, iar vizite se puteau face duminică după amiază când noi eram deja pe drum. Vă las o fotografie a conacului și descrierea făcută de cei de la www.mihaieminescutrust.ro

Viața este scurtă, trăiește-o din plin!

Subtitlul este de fapt titlul unei cărți cumpărată de prietena noastră dintr-o benzinărie. Nu am apucat să o citesc, dar astfel pot descrie cele două seri liniștite petrecute la Mălâncrav. Poate că Transilvania rurală de fapt asta înseamnă: momente de liniște! Clipe în care poți să te oprești din agitația urbană, să admiri peisajul, să te bucuri de soare, să descoperi gusturi de altă dată și să mergi cu picioarele desculțe prin iarbă.

Iar la finalul incursiunii în Mălâncrav, vă las această fotografie suprinsă la ora 07.48 pe dealul de lângă casele în care am locuit.  

Voi sunteți tot cu netul de rămâne lucerna neculeasă!

Putea fi Austria, dar atât s-a putut!

Am pornit spre Constanța nu pe drumul national spre Sibiu, ci pe unul județean care traversează restul așezărilor săsești. Am trecut prin localități extrem de bine conservate, cu case tradiționale refăcute, cu biserici fortificate renovate și cu peisaje rupte parcă din Austria sau Elveția. Asta până când drumul dispărea pur și simplu, iar asfaltul se transforma în pământ sau pietriș. Iar punctul intermediar spre casă a fost Palatul Brukenthal din Avrig.

Un domeniu întins pe zeci de hectare, cu o terasă bine amplasată în peisaj și cu mâncare foarte bună. Păcat însă că atunci când alegi să vizitezi și muzeul rămâi cu un gust amar: sunt pregătite doar două camere în care vei găsi câteva costume tradiționale și unele piese de mobilier refăcute, iar dacă vrei să mergi la magazinul de suverniruri vei găsi de cumpărat ….șampon.

PS: cel mai mare minus al acestei drumeții a fost întoarcerea. 12 ore petrecute în mașină pentru a ajunge de la Mălâncrav la Constanța mă vor pune pe gănduri dacă voi mai merge sau nu din nou spre Transilvania rurală.

Coloană pe Valea Oltului.

Articol publicat pe Funky Travel.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gabi check icon
    Mie-mi plac oamenii din Transilvania. În Transilvania sunt mult mai puţini graşi. Şi puţinii oameni care sunt graşi nu râd la orice glumă. În partea de sud a ţării graşii care râd la orice glumă sunt extrem de enervanţi. De fapt, în Trasilvania nu prea vei găsi:
    Tipi care fac cu ochiul atunci când glumesc.
    Bărbați cu un mic petic de păr alb natural, care cred că acest lucru îi face să fie interesanţi.
    Tipi care poartă costum toată ziua și cred că un cercel îi va face interesanţi noaptea.
    Bărbați care au o sprânceană lungă și neîntreruptă.
    Femei care consideră că este drăguț să aibă nume formate exclusiv din inițiale.
    Tipi care pot jongla, dar doar un pic.
    Tipi care încă mai miros a săpun după-amiaza târziu.
    Nevăzători care nu doresc niciun ajutor.
    Tipi care poartă ceasul în interiorul încheieturii mâinii.
    • Like 3
  • Ma doare efectiv sufletul de munca acelui print britanic bine intentionat sa vada daca va vedea cum povestea de la Viscri se transforma cu concursul "mugitoarelor romanesti" in gratarul existential plin de funinginea baloseniei cocalaresti asa de mult promovata national.
    • Like 1
    • @ Radu Panaitescu
      Nume check icon
      Total de acord.
      Din fericire. deocamdata este bine pentru ca pentru acesti cocalari, care au iesit de curand din praful si noroiul satelor si s-au mutat la oras, nu este aspirational sa iti petreaca vacanta tot la tara,
      Ei doresc sa mearga unde este asfalt, galagie, imbulzeala, muzica la maxim, etc. unde sa te etalezi sau sa iti etalezi situatia materiala, cum spune romanul sa fi in rand cu lumea. Pe cand in aceste sate, putin rupte de lume, nu prea ii intereseaze pe ei cine esti tu sau cine te crezi tu, ar a fi in rand cu lumea inseamna total altceva.. Deasemenea tinand cont de nivelul de cultura redus, pentru ei istoria sasilor nu inseamna nimic, intr-un fel Transilvania este mai mult sau mai putin inca o tara straina pentru ei. Iar in plus nic preturile nu sunt toate accesibile.
      Sa speram ca zona va ramane macar cum este acum.
      • Like 0
    • @ Nume
      Este suficient sa promovati zona iar proasta crestere va veni conform inaspririi rigorilor de la granite si obligatia turismului pe national. Va mintiti singuri daca nu stiu din ce motive nu vreti sa admiteti ca putinul care s-a facut bine in Romania intr-o luna de "tropoteala turistica" a ajuns degradabil datorita EDUCATIEI PRECARE SPRE FEUDALISM a poporului roman putinele cazuri ok fiind exceptii. Eu sincer nu-mi doresc ca putinele locuri pitoresti din tara sa fie stricate iar munca unor oameni cu suflet batjocorita DAR...m-am intalnit foarte des cu expresia comunista spusa de multi referitoare la pretentiile mele justificate de altfel : "daca nu-ti place pleaca din Romania"...in traducere : daca nu-ti place in gunoiul nostru taxabil mafiot esti liber sa pleci si sa ne lasi in cloaca noastra mioritica pentru ca noua ne este bine asa. Tu fiind cel vinovat ca ai cerinte de mai bine occidentale. Ei ce poti raspunde sau spune la asa ceva ?
      • Like 0
  • Din nou „budele”?! Ce rușine! Altfel - problemă tradițional-națională... Și dacă Prințului Charles îi vine ideea să mai treacă pe acolo?! Din păcate, și la Viscri, numele și renumele Alteței Sale sunt luate la purtare și la profit, dar satul rămâne părăginit, mult sub nivelul general al satelor ardelenești. În schimb, la Manasia, lângă Urziceni, investiția dnei. Ariadna Dănilă Lowental în Conacul Obrenovici este bine valorificată prin gust, rigoare și multă grijă din partea personalului de întreținere. Din fericire, acolo nu sunt camere de dormit, dar și așa.... o vizită este necesară și edificatoare pentru ceea ce poate fi făcut prin exploatarea cu cap a patrimoniului existent.
    • Like 1
    • @ Vladimir Bogdan
      Nume check icon
      Am fost anul acesta in zona Crit - Viscri - Meshendorf si am stat la o locatie destul de renumita si promovata. Intr-adevar nimeni nu poate nega investitiile facute, amenajarile de bun gust si calitate, atmosfera generala si dorinta de a oferi un alt timp de turism, dar in anumite situatii serviciile nu au fost neparat la nivelul pretului cerut. Iar zona unde se poate imbunatati cel mai mult este partea de curatenie. Nu pot sa spun ca a fost murdar, dar lipsea acea atentie la detaliu care face diferenta intre curat si foarte curat (sters praful, florile sa fi udate sa arate bine, cosurile de gunoi golite cat mai des, baile fara pete, dezinsectie, etc.) Iar cand esti o locatie cu staif la peste 300 lei /camera, chiar 400 lei un apartament, totul trebuie sa fie foarte curat, In plus nici regulile de distantare fizica si dezinfectie nu erau complete. (de ex. degeaba pui un dezinfectant pe masa, dar intre clienti nu dezinfectezi. Si nu cred ca este rea vointa, ci cred ca persoanele care se ocupa de curatenie, ospatari , etc. nu au fost pregatiti cum trebuie pentru ca serviciile sa se apropie de pretul cerut sau chiar managementul mai putin pregatit. Intr-adevar ca peste tot cu forta de munca cam greu si pe acolo.
      In rest daca iti place liniste, stilul rustic, atmosfera din sate, iar seara sa stai intr-un fosior la un pahar de vorba si la un vin bun si sa eventual poate sa urmaresti "Sky" TV, atunci Tansilvania rurala este locul ideal
      • Like 1
  • Nume check icon
    Din pacate, din cauza pandemiei aceasta zona splendida a beneficiat de prea multa reclama - - sa vedeti ce este in week-end la Viscri - si sper ca mirajul banilor sa nu o transforme in turismul de tichete si grobian de pe litoral, Valea Prahovei si Bran-Moeciu cu mici, bere, gratare, seminte, slapi, maieuri, burti grase la vedere, hahaiala, manele si lume prost crescuta.
    Transilvania rurala inseamna liniste, multa liniste, civilizatie, istorie, diversitate culturala si religioasa si asa ar trebui sa ramana pentru romanii care apreciaza asa ceva.
    • Like 4


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Vlad Petreanu_

În 1990, după ce lucrase într-o fabrică, Vlad Petreanu s-a angajat la un ziar, unde avea un salariu echivalentul a aproape 90 de dolari. Banii îi ajungeau, spune el, să își cumpere un pachet de țigări - la vremea respectivă fuma - și o cola pe zi, „și abia mă descurcam să mănânc ceva”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon „La bani mărunți” cu Sergiu Manea, CEO BCR. Podcast amplificat de Republica

Sergiu Manea, care a preluat în urmă cu cinci ani conducerea celei mai mari bănci din România, a povestit că primul său salariu, o sumă echivalentă cu mai puțin de 80 de dolari, l-a primit în septembrie 1994. Se angajase înainte de terminarea facultății pe o poziție entry level, ca referent, la Banca Română pentru Dezvoltare, la Biroul de bănci corespondente, care azi se cheamă „financial institutions”.

Citește mai mult

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult