Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Claudiu Bleonț, după ce i-a spus fiicei sale „Taci dracu' din gură, nu suport generația asta” pe scena Galei Gopo: „Îi cer iertare în fața tuturor. Îmi asum felul în care am procedat”

Claudiu Bleont si fiica

foto captură video

Claudiu Bleonț și-a cerut scuze public, după ce și-a umilit fiica, în vârstă de 11 ani, pe scena Galei Premiilor Gopo. Actorul a stârnit controverse după ce în discursul său a deviat de la subiect și a început să critice comportamente ale fiicei sale, aflate alături de el, în timp ce din sală se auzeau hohote de râs. Încercând să-și oprească tatăl, copila i-a făcut un semn, atingându-l ușor, dar actorul nu a încetat criticile.

„Eva Maria, fiica mea, este pentru prima dată pe scenă, l-a cunoscut ( pe regizorul Dan Pița - n.n.), n-a jucat în film. Ea și-a ales țoalele, nu mi-au plăcut. I-am zis: nu cumva să mă faci de căcat, să zici ceva, taci dracu' din gură. Ești altă generație, nu vă suport.

I-a luat autograf lui Selly, lui Tudor Giurgiu (fata îl atinge pe picior, încercând să îl oprească - n.n.).

Mă bate, vedeți? Văd lucrurile altfel și îi spun: măi, gândește-te că toți oamenii din sala asta au citit enorm, au făcut școală, nu stau ca proștii pe telefon (ridică vocea - n.n.). Lectură! Cultură! 

Aude, dar nu înțelege nimic”, a spus actorul pe scenă, întrerupt de râsete din sală.

La două zile după incident, Bleonţ şi-a cerut public scuze într-un mesaj emoționant pe Facebook: „Nu vreau să-mi educ copilul prin mustrare publică".

„Marți seară, pe scena Premiilor Gopo, într-un moment în care voiam să împărtășesc bucuria de a fi alături de fiica mea, am spus lucruri care au fost nepotrivite și au fost percepute ca fiind dureroase. Mi-am dat seama, privind înapoi, că mi-am pus propriul copil într-o situație vulnerabilă și că, fără să îmi dau seama atunci, am transmis un mesaj lipsit de delicatețe și empatie. Nu a fost intenția mea să o discreditez pe Eva, nu îmi doresc să îmi educ copilul prin mustrare publică. Îmi asum felul în care am procedat.

O iubesc enorm pe fiica mea. Este lumina mea, este sensul vieții mele, motivul pentru care vreau să fiu un om mai bun. Este iubirea mea primordială, dovadă stând și prenumele pe care i l-am ales. Ea este cea dintâi pentru mine, înainte de toate. Ca părinte, în dorința de a o ghida, de a-i vorbi despre responsabilitate, despre efort și valori, uneori se pot spune lucruri într-un mod care nu ajută, ci rănește. Iar când realizezi asta, din dragoste adevărată, faci ceea ce trebuie, îți ceri iertare.

Așa cum am spus și în privat, spun acum și public, îmi pare rău. Dacă am făcut-o să se simtă inconfortabil, dacă am pus presiune sau dacă am transmis altceva decât dragostea mea pentru ea, îmi pare rău. În fața tuturor, îi cer iertare în primul rând ei. Îi sunt dator cu asta, înainte de orice.

Nu caut scuze și nu vreau să justific ce s-a întâmplat. Vreau, însă, să îmi pun întrebări și să caut răspunsuri.

Sunt tată, sunt om. Și, ca orice om, am și momente mai puțin bune. Important este ce facem după, ne asumăm, învățăm și ne corectăm. Voi face tot ce ține de mine pentru a repara ce poate fi reparat, pentru a fi mai atent, mai prezent și mai bun.

Îmi asum această întâmplare, sunt tatăl Evei, cu întrebările și răspunsurile pe care le naște această condiție.

Celor care aleg să vadă în acest moment nu un verdict definitiv, ci întrebări pe care mi le asum, le mulțumesc! Uneori, din prea multă grijă, se poate naște o formă nepotrivită, chiar dacă fondul rămâne unul sincer — dorința profundă de a face bine copilului tău. Nu există rețete perfecte pentru a fi părinte, cred cu tărie în sinceritate, în responsabilitate și în efortul constant de a deveni mai bun. Pentru copilul meu, pentru mine și pentru lumea în care trăiesc”, a scris actorul în mesajul postat pe rețeaua de socializare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Când aud de Claudiu Bleonț îmi revine instantaneu în memorie personajul interpretat de el în filmul Concurs. Într-o mare agitație, părea singurul individ empatic, un înger rătăcind printre muritorii măcinați de nimicurile prozaicului cotidian.
    Cu atât mai mare este uimirea de a vedea această scenă în care el, Claudiu Bleonț, nu interpretează un rol, ci este el însuși, cu un discurs care mă face să mă îngrozesc la gândul că asta poate este nimic față de ce îi aud urechile acelui copil în privat. Tratament care poate să doară mult mai tare decât o bătaie fizică. Odios...
    • Like 0
  • RazvanP check icon
    Una la mână, nu știu ce a avut în cap de și-a luat copilul pe scenă.
    Doi la mână, nu este treaba nimănui cum și-l educă.
    Toată scandalizarea asta ipocrită de "Karens" este complet inutilă.
    • Like 1
  • INDIFERENT de cum este si va fi “ generatia asta “, acest jeg de om, Claudiu Bleont, a atins culmea nemerniciei si josniciei.
    Pur si simplu nu exista nicio justificare in a vorbi astfel propriului copil, oricât ati încerca si oricât ar încerca acest imbecil sa se justifice.
    Este unul dintre acele momente “ watershed “, care definește un om.
    Pt mine, acest om nu mai exista.
    Păcat de suferința fetitei, care va înțelege cu adevărat peste ani cine îi este tata.
    • Like 2
  • INDIFERENT de cum este si va fi “ generatia asta “, acest jeg de om, Claudiu Bleont, a atins culmea nemerniciei si josniciei.
    Pur si simplu nu exista nicio justificare in a vorbi astfel propriului copil, oricât ati încerca si oricât ar încerca acest imbecil sa se justifice.
    Este unul dintre acele momente “ watershed “, care definește un om.
    Pt mine, acest om nu mai exista.
    Păcat de suferința fetitei, care va înțelege cu adevărat peste ani cine îi este tata.
    • Like 0
  • E greu să suporți această generație, mă refer la intervalul 10-40 ani. Vorbesc în calitate de tată a unui fiu de peste 40 ani. Sunt crescuți altfel decât noi bătrânii. Au acces de mici la foarte multe lucruri la care noi nici nu visam. Mai ales cei foarte tineri. Educația, mă refer la disciplină, se face fără metodele de coercitie severe pe care le-am trăit noi, atât acasă cât și la școală. Spiritul lor de fronda este mult mai dezvoltat decât la noi. Neînțelegerile dintre generații au existat întotdeauna. Îți trebuie multă răbdare și mult calm pentru a comunica cu ei. Bineînțeles că un rol îl are propria educație și bagajul cultural al fiecărui părinte. Nu pun la îndoială aceste calități în cazul actorului Claudiu Bleont. Cred că în cazul dânsului a fost și "vina" solicitării mari pe care o presupune munca, grea, a unui actor printre cei valoroși.
    Un rol, aș zice covârșitor, al neînțelegerilor dinte părinți și copii, îl are anturajul și media, sub toate formele actuale. Oricât ai cauta să-l ferești nu poți. Îți trebuie o foarte mare disponibilitate de a comunica, permanent dacă se poate cu el. Nici nu cred că este bine să-l ferești, izolezi. Trebuie pregătit pentru viață, care este în prezent așa cum o trăim zi de zi. Deci îi trebuie acceptate scuzele. O să-i fie greu față de fetiță. Chiar mică fiind, i s-a întipărit în minte acestă ieșire pentru totdeauna, mai ales că a fost în public.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult