Dau peste un interviu în direct la Prima TV cu Ioan Aurel Pop, șeful Academiei Române, prea puțin deosebită de cea care i-a făcut academicieni pe N. și E. Ceaușescu. Înainte să schimb canalul, îl aud pe distinsul debitând cu aplombu-i cunoscut o năsărâmbă anti UE cât el de mare: „Din 1948 și până în anii `60, în obsedantul deceniu, România a fost condusă de comisari bolșevici, comisari ai poporului. De aceea nu-mi place mie titlul de comisar european”.
Lăsând la o parte faptul că acest cuvânt este de origine latină, commissarius, mult mai veche în Europa decât versiunea rusească комиссар, primul istoric al țării comite o cruntă confuzie. Comisari ai poporului, narodnîi komissar, era denumirea miniștrilor guvernului sovietic, Sovnarkom. Ei conduceau, evident, URSS, având sediul la Moscova. În România fuseseră trimiși încă din 1944 – nu 1948 – CONSILIERI sovietici, care, într-adevăr, controlau din spate, uneori chiar și pe față, mai toate sectoarele de activitate, începând cu Secretariatul General al PMR, condus de Gheorghiu Dej. Consilierii, nicidecum comisarii, adică miniștrii, care stăteau în URSS, unde le era locul, primeau cazare de lux și salarii uriașe din bugetul statului român.
Mă mai întreb doar cam cum comunică Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana sau Mircea Martin, membri ai Academiei, cu comisarul Pop...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
