Concertul lui Max Korzh, organizat impecabil pe Arena Națională. La câteva ore distanță, rețelele sociale erau inundate de imagini false cu violențe și distrugeri. De ce este controversat artistul bielorus

Foto: Inquam Photos /George Călin

La concertul bielorusului Max Korzh, pe Arena Națională din București, peste 42.000 de oameni, marea majoritate veniți din Ucraina, Belarus, Moldova și Polonia, au strigat „București!” și „Ucraina!”. La doar câteva ore distanță, internetul s-a umplut de imagini cu magazine devastate și stadioane în haos, prezentate ca fiind filmate weekend-ul acesta din capitala României.

Niciuna dintre acele imagini nu era din București. Un clip viral era dintr-un oraș din sudul Franței, filmat după ce mai mulți suporteri au “sărbătorit” victoria campionatului, iar alt videoclip cu distrugeri era de pe un cu totul alt stadion, într-o altă țară. Jandarmeria Română a confirmat oficial că este vorba despre o campanie de dezinformare, nu un fake oarecare aruncat aleatoriu pe rețele, ci o operațiune coordonată, lansată exact în fereastra concertului.

Realitatea a fost exact pe dos. Un concert impecabil organizat, cu autorități pregătite ca de un summit NATO și cu 10.000 de jandarmi și polițiști în teren, tocmai pentru ca rușii infiltrați să nu poată provoca nimic. Și nu au putut. Așa că au inventat ce nu au reușit să declanșeze.

Întrebarea reală nu este ce s-a întâmplat pe stadion, ci de ce s-a investit atâta efort pentru ca această seară să fie arătată românilor drept o uriașă problemă națională.

De ce a fost atacul țintit aici? Pentru că imaginea aceea, cu zeci de mii de tineri est-europeni scandând „Ucraina” în inima NATO, este exact opusul poveștii pe care Moscova vrea să o vândă deopotrivă acasă și în Europa. La Moscova, povestea oficială susține că Ucraina este singură și abandonată, iar aici, în Europa de Est, povestea pe care încearcă să o planteze este alta, anume că ucrainenii aduc haos, că nu sunt bineveniți în țările gazdă.

Partea despre Max Korzh despre care nu vorbește nimeni

Pentru că trebuie spus adevărul pe toate direcțiile, vine și partea cealaltă, mai incomodă. Max Korzh profită de un val anti-război, anti-Rusia, anti-dictatură, pe care refuză să și-l asume până la capăt, iar exact ambiguitatea aceasta a lui este tocmai ceea ce face propaganda rusească posibilă în jurul concertelor sale.

Faptele merită puse pe masă, una după alta.

În august 2015, Korzh a cântat la Sevastopol, în Crimeea ocupată de Rusia, motiv pentru care Ucraina i-a interzis ulterior intrarea în țară. Apoi, în anul 2020, când au avut loc și protestele istorice împotriva lui Lukașenko la Minsk, când sute de mii de oameni au ieșit în stradă, au fost bătuți, arestați și torturați, Korzh a susținut inițial protestele și a apărut în videoclipuri filmate în Minskul în revoltă. Însă, brusc, a postat pe Instagram un mesaj prin care își chema fanii să se oprească din protestat. A editat postarea de mai multe ori după ce a fost criticat dur, susținând că s-a referit doar la o singură zi de pauză, ca să nu mai curgă sânge.

Detaliul uimitor vine însă chiar de la autoritățile bieloruse, care au confirmat ulterior public, cu propriile cuvinte, că „Korzh a chemat publicul să se disperseze și să nu mai facă probleme” și că tocmai de aceea regimul nu l-a atins. A făcut, conștient sau nu, munca regimului.

A plecat din Belarus abia în octombrie 2024, la patru ani după acele proteste, și nici atunci din rațiuni de conștiință, ci doar pentru că poliția l-a chemat „la o discuție”.

În 2022, când a avut loc invazia pe scară largă a Ucrainei, Korzh a scos o piesă anti-război, în care spune „cel ce se apără are dreptate”, ceea ce sună frumos, până când realizezi că nu spune niciodată cine este agresorul. Mai spune, la concerte, că este împotriva războiului, însă despre regimul Putin nu a deschis gura niciodată, cu nume, iar pe Lukașenko nu l-a pomenit niciodată.

Acesta este pattern-ul lui, repetat de un deceniu: suficient cât să fie iubit de tinerii din Rusia, Belarus, din Ucraina și din Moldova, dar niciodată suficient cât să îl coste cu adevărat și niciodată suficient cât să își piardă publicul care îi cumpără biletele în toată Europa.

Unde se închide cercul

Și aici se leagă totul, iar conexiunea este mai importantă decât oricare dintre faptele de mai sus luate separat. Un artist asumat, care spune lucrurilor pe nume și care numește direct dictatorii regiunii, ar fi fost blindat în fața oricărui atac informațional, fiindcă toată presa serioasă din Europa i-ar fi sărit în apărare la primul fake, iar instituțiile media ar fi condamnat din prima orice operațiune aruncată împotriva lui.

Dar un artist ambiguu, care strigă „Opriți războiul” fără să spună cine l-a început și care construiește o carieră întreagă pe versuri care pot fi citite în orice direcție, devine materie primă perfectă pentru ruși. Pentru că până și cei care îl iubesc nu pot să jure că s-au adunat la concertele lui pentru convingerile lui politice, ci mai degrabă pentru muzica lui, iar cei care îl suspectează au exact destule motive ca să creadă orice li se aruncă pe ecran.

Asta vrea Kremlinul: acel teren mlăștinos în care nimeni nu mai apără pe nimeni cu toată gura, în care orice acuzație prinde și în care nicio dezmințire nu rezistă până la capăt. Iar Max Korzh, a servit Moscovei această oportunitate pe tavă.

Rușii din interiorul Rusiei, sau bielorușii care locuiesc în Belarus, cei care chiar vorbesc deschis împotriva regimului, plătesc cu libertatea sau cu viața pentru fiecare cuvânt rostit pe nume, iar aceia au curaj autentic. Korzh profită de hype-ul construit pe sacrificiul lor, dar fără să își asume același risc.

Ce a reușit cu adevărat propaganda rusă

Ce a reușit propaganda rusească în noaptea aceea nu a fost să oprească concertul, fiindcă nu a putut face acest lucru, ci doar să planteze frica și nesiguranța în orașele care vor mai găzdui astfel de evenimente, să determine autoritățile să se gândească de două ori înainte de a accepta concerte similare și să cultive suspiciunea față de tinerii străini care vin în oraș pentru o seară de muzică. Atât.

Pentru că, dincolo de minciunile aruncate pe rețele, realitatea văzută cu ochiul liber pe Arena Națională a fost cu totul alta: un concert normal, bine organizat, care a adus bani reali în economia Bucureștiului, prin miile de turiști care au mâncat în restaurante, au dormit în hoteluri și au cheltuit în capitală. Aceasta a fost realitatea.

Acest editorial a apărut pentru prima dată pe publicația din Republica Moldova – Agor

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp