Dintotdeauna, arta, în toate formele ei, a fost realizată pentru a exprima ceva. Ar putea fi o idee sau un sentiment, exprimat clar sau prin detalii minuscule, a căror valoare simbolică trebuie înțeleasă pentru ca adevăratul mesaj al unei opere să fie descoperit. Nu neg faptul că, uneori, arta este politică – un artist ori își exprimă o idee vag, subtil, ori cu îndrăzneală, unii ar zice chiar cu obrăznicie, pentru a provoca elita, normele sociale etc. După o analiză personală, pot spune: vopsirea în culorile curcubeului a statuii “Domnul Goe” din gara din Ploiești nu este o acțiune politică – nici vagă, nici îndrăzneață.
Motivul pentru care spun acest lucru este simplu: statuia este o reinterpretare modernă a personajului, realizată în timpul unui festival din 2023. Vopsirea ei s-a petrecut în cadrul aceluiași festival, trei ani mai târziu. A spune că un “simbol național” a fost “pângărit” (n.r. așa cum a afirmat PSD Ploiești pe Facebook) este, pur și simplu, incorect. Statuia nu este nici măcar o replică fidelă a personajului, ci o reinterpretare modernă, care a înlocuit unele aspecte ale înfățișării micului Goe cu elemente simbolice – de exemplu, în loc de pălărie, el are pe cap o pernă, pentru a simboliza cât de răsfățat este.
Până și artista care a vopsit statuia a afirmat că nu a fost o acțiune politică, ci reprezentarea unui sentiment, un strop de culoare, de lumină și de energie într-un peisaj urban, gri și rece. Iar organizatoarea festivalului din Ploiești a scris pe Facebook: „Când am văzut propunerea (...) pentru Dl Goe, noi am văzut un curcubeu. Nu am văzut un steag (...) Nu ni s-a părut că avem în față un mesaj codificat. Ni s-a părut că avem în față un curcubeu (...)
În 2023 am pornit de la ideea că Ploieștiul are nevoie și de landmark-uri contemporane. De povești noi. Și pentru mine este aproape emoționant că trei ani mai târziu aud: „Dați-ne monumentul înapoi.” Pentru că în 2023 acel „monument” nu exista. Noi l-am pus acolo. Și dacă în numai trei ani oamenii și l-au însușit atât de mult încât acum îl percep ca pe ceva care le aparține, dacă îl numesc „monumentul nostru” și cer să le fie dat înapoi, atunci noi am reușit. Am creat un reper. Am creat memorie acolo unde înainte nu era. Dl Goe a devenit copilul nostru gigantic și, între timp, comunitatea l-a adoptat. Ploieștenii sunt mândri de Caragiale și noi am vrut să construim pe această mândrie”.
Trebuie să ne întrebăm, totuși: de ce unii oameni și - iată - partide politice au reacționat astfel? De ce au presupus imediat că a existat o motivație politică? Omul este o ființă rațională, care poate să își ignore sentimentele pentru a acționa doar din logică. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să o facă întotdeauna. Unele acțiuni – și, prin extensie, unele opere de artă – provin din emoții. Oricât am încerca să le găsim o altă motivație, aceasta nu există. Și mai e ceva: unele partide și politicieni caută orice pretext pentru a-și ataca adversarii. Iar oamenii simpli abia așteaptă să „sară” într-o barcă sau alta.
Arta este, desigur, interpretativă. Fiecare are dreptul la părerea lui. Dar trebuie să ne amintim că nu totul trebuie să fie politic pentru a exista. Uneori, arta este doar o trăire.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.