Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Contrarevoluția Americană

Cristian Tudor Popescu---

În aceste zile, omenirea se prăbușește înapoi în timp. Toate construcțiile și înțelegerile politice de la Revoluția Americană, urmată de Revoluția Franceză, din secolul XVIII încoace, menite să dea drepturi fiecărei ființe umane și fiecărei națiuni, indiferent de puterea pe care o are, se descompun rapid.

Organizațiile mondiale, ONU, Curtea Penală Internațională, Organizația Mondială a Sănătății, acordul pentru climă de la Paris, legislația relațiilor dintre state care să prevină agresarea celor mai slabi de către cei puternici, nu mai fac doi bani. Singura lege: tradiționalul, strămoșescul, preistoricul raport de forțe bazat pe armate. Regulile democratice interstatale stabilite prin Conferința de la Helsinki 1975 sunt pulverizate. Democrațiile europene gem sub asaltul extremismului naționalist dictatorial.

Israelul, având în spate anii `30 și `40, milioanele de evrei exterminați, s-a temut de mult că asta se va întâmpla, așa că are cea mai puternică armată din lume raportat la teritoriu și populație – e greu de înghițit pentru oricine.

China vede o mare ocazie de a obține ce n-a reușit Japonia în al doilea război mondial: dominația Beijingului asupra Asiei. 

Putin vrea, în compensație pentru destrămarea URSS, sfărâmarea Uniunii Europene. Trump e de acord, vrea să împartă țările Europei la bucată cu Putin.

După 250 de ani, planeta se întoarce – democratic! – la ordinea dictatorială naturală a haitei: cei slabi se supun celor puternici sau mor. Omul recade spre animal.

Singura șansă a României suverane: să încerce să convingă Washingtonul că îi suntem buni la ceva, ca să ne țină prin curte. Toată filosofia libertății și dreptății se reduce acum la o propoziție, tot strămoșească: oricum ar fi, America e un boier mai bun decât Rusia.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult