Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Corbul negru

Rușii au, pesemne, cei mai mari artiști ai morții din această lume. „Ciornâi voron”, „Corbul negru”, este un cântec popular străvechi, murmurat în toate războaiele Rusiei din ultimii 200 de ani. Eu l-am întâlnit în „Ceapaev”, film sovietic din 1934, și în „Siberiada” lui Andrei Koncealovski. Îl puteți asculta pe youtube. Cred că merită să-l întruchipez în versuri românești.

Corbul negru


Negru, corbule cel negru

De ce-mi dai târcoale sus?

Teamă-ți e că scapă prada?

Corbe negru, al tău nu-s


Și ce faci de-ntinzi aripa

Peste capul meu de rus

Simți miros de om sub tine?

Corbe negru, al tău nu-s


Zboar-acum la mine-n tindă

Maicii mele spune-i blând

Că mi-e dragă cât mi-e țara

Când cad pe al ei pământ


Du-mi basmaua-nsângerată

Mândrei mele ce-o iubesc

Semn că-i slobodă ca tine

Eu cu alta mă-nsoțesc


Prinsu-m-a a ei săgeată

Fumegând, pe câmpul rău

Îmi văd moartea, văd cum vine

Corbe negru, sunt al tău

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Alex Livadaru

2026 poate oferi și oportunitatea unor programe de relansare economică sau mai bine spus unor măsuri care să-i încurajeze pe antreprenori să reia energic investițiile și angajările. Altfel, ne uităm la niște date care arată aparent ok pe hârtie, dar asistăm, în fapt, la închideri de întreprinderi și disponibilizări, scăderea investițiilor private și a consumului, toate pe fondul unei inflații încă foarte ridicate- o spirală care erodează nivelul de trai la nivel național și șubrezește inițiativa privată de orice fel.

Citește mai mult

strada intunecata - ploaie

M-am oprit în seara asta la semafor la Rogoredo, în drum spre casă. Sunt vreo 5 grade la Milano și plouă mărunt, e genul ăla de frig care nu te lovește, ci se așază pe tine. Lângă mine a oprit un băiat pe bicicletă, zgribulit, îmbrăcat subțire, care a început să-și sufle în mâini. M-am gândit că merge la muncă, n-avea mai mult de 18 ani. foto: Profimedia

Citește mai mult