Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Corbul negru

Rușii au, pesemne, cei mai mari artiști ai morții din această lume. „Ciornâi voron”, „Corbul negru”, este un cântec popular străvechi, murmurat în toate războaiele Rusiei din ultimii 200 de ani. Eu l-am întâlnit în „Ceapaev”, film sovietic din 1934, și în „Siberiada” lui Andrei Koncealovski. Îl puteți asculta pe youtube. Cred că merită să-l întruchipez în versuri românești.

Corbul negru


Negru, corbule cel negru

De ce-mi dai târcoale sus?

Teamă-ți e că scapă prada?

Corbe negru, al tău nu-s


Și ce faci de-ntinzi aripa

Peste capul meu de rus

Simți miros de om sub tine?

Corbe negru, al tău nu-s


Zboar-acum la mine-n tindă

Maicii mele spune-i blând

Că mi-e dragă cât mi-e țara

Când cad pe al ei pământ


Du-mi basmaua-nsângerată

Mândrei mele ce-o iubesc

Semn că-i slobodă ca tine

Eu cu alta mă-nsoțesc


Prinsu-m-a a ei săgeată

Fumegând, pe câmpul rău

Îmi văd moartea, văd cum vine

Corbe negru, sunt al tău

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult