Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Georgel privea cu invidie la bunurile lui Ionică - mașina nouă, frigiderul și televizorul -, dar toate erau pe datorie. Recesiunea îi arată că nu tot ce strălucește e aur – fabula vieții lor

masini de lux - strada

foto: Inquam Photos / Cornel Putan

Criza economică sau recesiunea sunt fenomene corective importante și necesare. Elimină partea care a crescut excesiv ca urmare a redistribuționismului haotic prin taxare, deficite, inflație. Recesiunea te aduce cu picioarele pe pâmânt. Recesiunea te forțează să schimbi abordarea. Recesiunea te determină să ții cont de realitatea din jurul tău.

În anii anteriori, am avut guvernări populiste și puternic redistributive. Haosul a fost total. Nesustenabil. Pe deficit și datorie. Acum vine nota de plată. Vine corecția. Recesiunea de acum este inclusă în nota de plată a iresponsabilității lui Ciolacu. Lui trebuie să îi „mulțumim".

E ca în fabula următoare:

Georgel privea pe geam cu invidie la vecinul lui, Ionică. Ionică era angajat de curând la primărie. O mătușă l-a ajutat. A pus o vorbă bună. Era pe cai mari. Salariu bun. Perspective grămadă. Optimismul, la maxim. Abia avea timp, între două Solitaire, să caute oferte. Nu era zi să nu vină acasă cu ceva nou. Un frigider, un TV, o mașină... Toate noi. Toate scumpe. Pe credit, pe datorie. Pe caiet. Nu cu banii jos. În cât mai multe rate.

De unde are atâția bani Ionică, se întreba cu invidie Georgel? Ce bogat e! Ce-i crește PIB-ul. De admirat. Ce bine ar fi să fie mai plin cartierul cu „Ionică" din ăștia. Am fi primiți la Clubul Bogaților, la ce convergență am avea. Ar fi și mai mare PIB-ul „cartierului". Dar niciodată al lui Ionică. El plătea taxele către primărie imediat după Revelion. Pentru investiții, pentru dezvoltare. Ionică nu știa ceva extrem de important, de după perdea: Georgel avea totul nou în casă și avea casă, pentru că niște creditori i-au dat toate astea. El nu avea, de fapt, mare lucru.

Au venit alegerile. S-a schimbat primarul. Altă abordare. Diferită. Vine schimbarea. A venit un „Bolovan" la centru. Vrea reduceri de cheltuieli. Georgel a tras paiul scurt. A fost pus pe liber.

Ionică vedea acum de după perdea cum plecau din casa lui Georgel pe rând bunurile de valoare. Creditorii au mereu memoria mai bună decât debitorii. Ratele nu trebuie uitate, trebuie plătite. Ionică a și licitat pentru televizorul lui Georgel, pe treptele casei lui Ionică, direct cu creditorii. A obținut un preț bun. Cât toate taxele locale din ultimii trei ani plătite la Primărie. Imediat după Revelion.

„Recesiune", strigă Georgel cu gândul la televizor, mașină... Jos „Bolovan"!

Ionică de după perdea se teme pentru televizorul lui cel nou... Îl ascultă pe „Bolovan" și nu mai poate de drag. Poate îi ia și casa lui Georgel... Doar dacă prețul este bun, desigur! Încă nu a dat-o în plată. Dar urmează...

Jos „Bolovan”! Gata cu „tăierile”! Să revină paranghelia și dezmățul!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ați făcut un talmeș-balmeș din care nu se mai înțelege nimic! Ionică angajatul la primărie avea toate cele pe datorie dar în final GEORGICĂ a rămas fără nimic! Logica fiind...?
    Dacă așa predați și la ASE, chiar nu mă mai miră rezultatele fabuloase ale economiștilor români!
    • Like 1


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult