Criza refugiaților se prelungește. Cum poate ajuta mediul de afaceri?

Foto: Getty Images

Criza geopolitică pe care o traversăm a determinat o mobilizare umanitară fără precedent, într-un timp foarte scurt. Voluntari, organizații non-guvernamentale (ONG) precum fundații sau asociații, dar și societăți comerciale contribuie zilnic la activități de susținere a refugiaților care tranzitează România sau se stabilesc în țara noastră. În cele aproape trei săptămâni de conflict, ajutoarele oferite de companii au depășit zeci de milioane de euro, constând în produse sau servicii proprii, spații de cazare sau sume de bani, acordate prin intermediul unor organizații sau direct refugiaților.

Aceste ajutoare însă au un tratament fiscal incert, pe care reglementarea emisă recent de autorități îl clarifică, dar nu total.

În general, entitățile care oferă sponsorizări sau se implică în activități umanitare beneficiază de o facilitate fiscală privind reducerea impozitului pe profit datorat, în anumite limite și pe baza unor documente doveditoare. Dar în contextul actual, care a impus urgentarea ajutoarelor, formalizarea acestor acțiuni a fost, de multe ori, imposibilă, astfel că societățile în cauză se întreabă acum ce tratament fiscal să aplice sumelor aferente sponsorizărilor deja efectuate, dar și celor viitoare.

În plus, companiile au decontat anumite cheltuieli ale angajaților care s-au implicat în sprijinirea refugiaților. Și în acest caz este vorba de cheltuieli cu regim fiscal incert.

Sprijin prin sponsorizare și mecenat

Conform legislației în vigoare, societățile care organizează acțiuni de sponsorizare pot beneficia de credit fiscal (reducere din impozit), iar din perspectiva taxei pe valoarea adăugată (TVA), sponsorizările în numerar nu intră în sfera de aplicare a taxei. De asemenea, bunurile acordate sau serviciile prestate gratuit în cadrul acțiunilor de sponsorizare nu sunt considerate operațiuni cu plată, supuse TVA, dacă valoarea lor cumulată într-un an calendaristic nu depășește 0,3% din cifra de afaceri. Pentru partea care depășește acest plafon, compania colectează TVA și include suma aferentă în decontul întocmit pentru perioada fiscală respectivă (ceea ce înseamnă că societatea suportă cheltuiala cu TVA).

Însă aceste reguli sunt valabile doar dacă sunt respectate prevederile Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, adică dacă există un contract cu beneficiarul care să includă suma și scopul, astfel încât entitatea care oferă sponsorizarea să poată aplica pentru facilitățile fiscale prevăzute de lege. Dar în contextul actual, acțiunile de acest gen se derulează foarte rapid și, de cele mai multe ori, fără existența în prealabil a unui contract de sponsorizare.

Prevederi similare sunt aplicabile și în cazul operațiunilor de mecenat, prin care o persoană fizică sau juridică oferă sprijin în bunuri sau în bani către o persoană fizică, sub formă de activitate filantropică cu caracter umanitar, pentru desfășurarea unor activități în anumite domenii (cultural, artistic, medico-sanitar sau științific). În acest caz, pentru a fi accesate facilitățile, cele două părți trebuie să încheie un contract în fața notarului, lucru aproape imposibil în condițiile date.

Îndeplinirea condițiilor impuse de prevederile legale este îngreunată și de faptul că marea majoritate a refugiaților nu vorbesc limba română sau engleză, pentru a putea înțelege și semna un contract pentru ajutoarele primite, astfel că această regulă de natură birocratică este, de cele mai multe ori, imposibil de bifat. 

Acordarea de produse sau servicii cu titlu gratuit

De asemenea, multe societăți oferă persoanelor aflate în dificultate produse din propriul stoc, pentru consum, suportă cheltuieli cu cazarea, masa sau transportul refugiaților, iar tot mai multe hoteluri, restaurante sau companii de transport își pun la dispoziție serviciile, gratuit, pentru asistarea refugiaților. Având în vedere că aceste produse și servicii nu sunt acordate prin intermediul unui contract de sponsorizare, se pune întrebarea dacă cheltuielile aferente rămân deductibile în condițiile în care donatorii nu înregistrează venit și nu au un proces verbal de predare-primire cu beneficiarul.

Totodată, multe entități plătitoare de impozit specific (cele din industria ospitalității) nu își desfășoară activitatea obișnuită în prezent deoarece cazează refugiați. Însă, potrivit legii, acestea trebuie să plătească impozit, chiar dacă activitatea nu este generatoare de venituri. În consecință, se pune întrebarea dacă astfel de societăți ar trebui să beneficieze de scutire de la plata impozitului pentru perioada în care oferă acest sprijin, întrucât nu au desfășurat activități specifice.

Pe de altă parte, în această perioadă s-au înființat multe organizații non-profit cu scopul de a oferi suport refugiaților, iar acestea trebuie să știe că este obligatoriu să se înscrie în registrul entităților/unităților de cult, pentru ca entitățile care le oferă sponsorizări să beneficieze de credit fiscal.

Donații prin intermediul IGSU

În contextul numeroaselor întrebări cu privire regimul fiscal al ajutoarelor umanitare, autoritățile au modificat, recent, tratamentul fiscal al măsurilor de ajutorare, astfel că, începând din luna martie și până la finalul anului 2022, companiile au la îndemână câteva opțiuni pentru a se implica în sprijinirea refugiaților fără prea multe formalități.

Conform noilor prevederi, companiile pot face donații deductibile, în bani, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU). Ajutoarele astfel acordate vor fi considerate cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit până la finalul desfășurării campaniei, respectiv 31 decembrie 2022. Însă transferurile trebuie efectuate către IGSU, prin virament bancar, în contul deschis la Trezoreria Municipiului București sau prin platforma ghiseul.ro.

De asemenea, ajutoarele în produse și servicii acordate prin intermediul IGSU, UNICEF sau al altor organizații internaționale care își desfășoară activitatea potrivit prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte, pot fi asimilate cheltuielilor sociale (deductibile în limita a 5% din fondul de salarii) sau de sponsorizare, dacă există o solicitare din partea IGSU în acest sens.

Modificarea legislației este bine-venită, dar opțiunile mai pot fi extinse, dat fiind că prevederile legale actuale limitează implicarea directă a companiilor, în principal a celor care pot interveni cu voluntari din rândul angajaților, mijloace de transport, spații de cazare etc. Mobilizarea de care au dat dovadă societatea românească și mediul de business local, în ciuda limitărilor de ordin birocratic, arată că există disponibilitate de implicare suplimentară și, având în vedere evoluția conflictului, cu siguranță cererea de ajutor va crește.

A contribuit Victoria Dobre, Manager Senior, Taxe Indirecte, Deloitte România

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp