Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cronică pentru tata: eu cu Liverpool, el cu Barcelona, eu plecat în Australia, el rămas acasă, în România

Jurgen Klopp - getty

(Foto Guliver/Getty Images)

Contextul e asa: meciurile din Liga Campionilor încep la 5.00 dimineața la mine (în Australia), așa că, de obicei, mă uit la ele înregistrate, dimineața, înainte să plec la serviciu. Cum taică-meu se culcă până mă trezesc eu, uneori îi trimit câte un email, să-i mai zic și cum s-a văzut meciul de la mine. Pentru că Liverpool mi-e dragă (el preferă Barcelona), mesajul de ieri a fost mai lung. Aparent i-a plăcut, citește articole de pe platforma voastră, și a crezut el că poate și cititorilor vostri le-ar plăcea...

Imediat după meciul tur, la conferința de presă, Jurgen Klopp, tehnicianul Liverpool, a fost atât de demn, de pozitiv și de ponderat. Când a fost întrebat dacă va răsturna rezultatul, cu o atitudine modestă, însă hotărât și cu o privire pătrunzătoare, vie și neresemnată, a răspuns (într-o traducere aproximativă și parafrazând): „Nu am jucat rău, însă după așa o înfrângere, nu e cazul să fiu cu gura mare și să promit marea cu sarea. Sigur, faptul că am pierdut cu 0-3 nu ne ajută, avem mai puține șanse decât înaintea meciului ăstuia. Însă vom juca. Pentru noi și pentru suporterii noști. O semifinală cu Barcelona este un privilegiu, și vom juca cu plăcere." 

(Jurgen Klopp// Foto Guliver/Getty Images)

Iar după meciul de marți seara, printre altele, a declarat ceva de genul „Băieții mei au fost imenși. [Multe cuvinte pozitive, pline de laude - pentru public, pentru jucători, numai pentru el nu - însă fără exagerări]. Așa cum noi am jucat mai bine decât arată scorul de 0-3 din tur, așa și Barcelona a jucat mai bine decât arată scorul de 4-0 de azi. Anul trecut, după ce am pierdut în finală, am fost atât de dezamăgiți; am muncit enorm, a fost o seară extraordinară pentru noi și pentru suporterii noștri și e fantastic că am reușit să ne acordăm o nouă șansă, să jucăm o nouă finală."

Am văzut meciul înregistrat, știind de dinainte scorul, așa că am avut timp să mă uit la detalii. Salah, care nu a putut fi inclus pe lista de joc din cauza unei accidentări, a stat în tribune. A venit îmbrăcat cu un tricou negru, simplu, pe care scria cu alb: „Never give up! (Niciodată să nu renunți!)." 

(Foto Guliver/Getty Images)

În minutul 6, la scorul de 0-0, Fabinho i-a atras atenția arbitrului că Suarez trage de timp, iar pe fața lui Suarez parea că se citește: „Serios? Da' unde te-oi fi grăbind? Doar nu chiar crezi!?". 

Jucătorii lui Liverpool nu s-au bucurat deloc, absolut deloc, după primele două goluri; de fiecare dată, au luat doar cât au putut de repede mingea, și au repus-o la centru. Atât. Iar la final, Liverpool a alergat 112km, cu 6km mai mult decât Barca, care a alergat doar 106.

Ce a reușit să creeze Klopp la Liverpool!

Contextul mi se pare remarcabil. Trei din patru cei mai buni jucători sezonul acesta, accidentați: Salah și Firmino în tribune, Robertson a ieșit la pauză. În echipă au jucat Shaqiri, Robertson și Wijnaldum, toți jucători cumpărați de Klopp de la echipe cu care au retrogradat. Alexander-Arnold, fundașul dreapta care a avut un sezon foarte bun și care a fost lăsat pe banca în tur, pentru ca Klopp l-a preferat pe Gomez (considerat mai bun pe faza defensivă), când a reintrat, a mâncat jar. Shaqiri, care nu cred că a jucat niciun meci ca titular anul asta, și rar a intrat și ca rezervă, a alergat enorm. Origi a fost și el foarte rar titular; de fapt, a intrat doar foarte rar și ca rezervă, până acum două săptămâni, când s-a accidentat Firmino. 

(Foto Guliver/Getty Images)

La sfârșitul meciului, Wijnaldum, intrat la pauză și autorul a două goluri în repriza a doua, a spus: „Am fost atât de dezamăgit că nu am fost titular." În 9 cazuri din 10, te-ai fi așteptat ca jucătorii să fie deziluzionați. Blazați. Supărați. Pe antrenor. Pe vremea urâtă din Liverpool. Pe viață. Pe orice. Să gândească, „da', acum că am pierdut cu 0-3 în tur, când nu mai are cu cine juca și totul e pierdut, ne bagă și pe noi ăsta! Mersi!". Însă nu a fost așa. 

Cu munca lui serioasă de zi de zi, cu zâmbetul acela contagios, cu umorul lui inteligent, cu pozitivitate și încurajări continue (nu l-am auzit nici măcar o dată să-și critice jucătorii; nici măcar pe portarul Karius, după gafa din finala de anul, trecut nu l-a criticat), și cu cât este de echilibrat și de corect, Klopp reușește să fie un lider prin exemplul propriu, să inspire, să impună respect, să le dea tuturor încredere în ei, și să păstreze o atmosferă atât de bună, încât toți jucătorii, indiferent de circumstanțe, dau totul, absolut totul, pentru echipă.

Apoi tehnic, ca antrenor, Klopp a reușit să își dezvolte jucătorii și să obțină de la fiecare cele mai bune performanțe pe care le-au avut vreodată. Nu doar în meciul asta, ci tot sezonul. Salah și Mané, care acum par „consacrați”, erau jucători OK, însă nu cred că puteau fi considerați chiar jucători de top. Alexander-Arnold a fost promovat de la juniorii clubului; deși acum pare că joacă în prima echipă dintotdeauna, are doar 20 de ani. Ce să te aștepți de la cei câțiva jucători luați de la echipe care au retrogradat? Chiar și cu cele mai scumpe achiziții, van Dijk și Alisson, au fost multe semne de întrebare: își justifică banii? Van Dijk a impresionat sezonul anterior. Sub Klopp însă, a făcut un salt imens și a fost votat (de ceilalți jucători din competiție, de adversari) cel mai bun jucător din Premier League, iar sezonul asta, în competiția internă, nu a fost driblat de niciun oponent. Practic, cred că se poate considera că, în general, Klopp a obținut mai mult decât orice alt antrenor înaintea lui, de la cam toți jucătorii pe care i-a antrenat. 

(Foto Guliver/Getty Images)

I-a ajutat pe toți să crească profesional, i-a făcut să devină mai buni. A creat o echipă pozitivă, fără să bage „autobaza” în careul propriu, și fără să rupă picioarele adversarilor. Și reversul medaliei oferă un exemplu. Coutinho, cel mai bun jucător al lui Klopp la Liverpool de acum două sezoane, și-a dorit să joace la Barcelona. Deși ar fi putut fi împiedicat să o facă, pentru că era sub contract cu Liverpool, dacă nu și-a mai dorit să rămână, Klopp l-a lăsat să plece și pe 6 ianuarie 2018, Liverpool l-a vândut pe Coutinho la Barcelona pe 105 milioane de lire (suma totală poate ajunge la 142 de milioane, cf. Wikipedia). Marți seara, Coutinho a jucat destul de slab și a fost primul schimbat. Similar, dacă mă gândesc la jucătorii de la Dortmund cu care a câștigat Bundesliga și cu care a ajuns în finala Ligii Campionilor, în afară de Lewandowski, care a ajuns la Bayern (unde a jucat bine, însă probabil nu chiar extraordinar), majoritatea nu cred că au reușit altundeva performanțe mai bune (individuale sau cu echipa) decât cele obținute sub conducerea lui Klopp.

Știu că mă repet, însă,... ce antrenor! Dincolo de fotbal, ce șef nu ar vrea să fie precum Klopp pentru subalternii lui, sau cine nu ar vrea să muncească pentru un șef ca tehnicianul Klopp?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult