Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

CTP după victoria de la Praga a Simonei: „Își asumă riscul unui turneu în pandemie…” Dar va risca Halep să meargă la US Open? „Gândiți-vă la diferența dintre infectați și morți între Cehia și Statele Unite”

Simona Halep - Praga - Foto: Rob Prange / Zuma Press / Profimedia

Foto: Rob Prange / Zuma Press / Profimedia

Simona Halep s-a calificat în optimile de finală ale turneului WTA de la Praga, după ce a obținut victoria în fața jucătoarei Polona Hercog, scor 6-1, 1-6, 7-6 (3). 

Gazetarul Cristian Tudor Popescu a mărturisit la Digisport că nu a fost deloc liniștit după primul set, chiar dacă Simona l-a câștigat cu 6-1.

„A fost genul de set care nu te ajută să fii în joc. L-a luat prea ușor și nu au fost multe reușite ale Simonei. Mai degrabă au fost puncte cedate de Polona. Când vii după o întrerupere, așa ceva nu te ajută. Aș fi fost mai liniștit dacă ar fi câștigat cu 6-4 sau 7-5. După un astfel de set, de obicei urmează un recul.

Lipsa de jocuri în picioare, ca să folosesc expresia din fotbal, a făcut-o pe Simona să rateze acele mingi de set. Mingile din meciurile oficiale sunt diferite de cele de la antrenament. Trebuie să câștigi câteva meciuri mai slabe, ca să îți intri în ritm. Așa fac marii campioni, câștigă și când joacă prost. Acest meci va ajunge să conteze mai mult decât unul câștigat en-fanfare, peste o lună. A fost un joc muncitoresc, e bun termenul ăsta”, a comentat Cristian Tudor Popescu, la Digi sport.

Întrebat dacă Simona ar trebui să participe la US Open, Cristian Tudor Popescu a spus: „Nu pot eu să dau asemenea sentință”.

„Nu poți s-o acuzi dacă nu se va duce acolo. Mai ales că nu e nici Olimpiadă, nici Fed Cup. Este un turneu. Trebuie să ne gândim și la omul Simona. Ea a vorbit mult în ultima perioadă că vrea să devină mamă. Țineți minte că a fost înjurată că nu a mers la Olimpiadă din cauza virusului Zika.

Simona știe mai bine decât noi toate lucrurile astea. Noi putem să ne dăm cu părerea. Domne, s-a dus la Praga. A început să joace. Își asumă riscul unui turneu în pandemie. Bănuiesc că la US Open vor fi mai bune condițiile decât la Praga. Dar gândiți-vă și la diferența dintre infectați și morți între Cehia și Statele Unite. Pe scurt, eu m-aș duce, dacă aș fi în locul ei. Mai mult de atât...”, a adăugat gazetarul la Digi sport.

În runda următoare, Simona Halep o va întâlni pe Barbora Krejcikova, din Cehia.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pe bune.
    Ajunsesem să îmi pun întrebări serioase în ceea ce mă privește bănuindu-mă că am o obsesie față de personajul Cristian Tudor Popescu.

    Dar textul celui care semnează contele de Saint Germain care acum circulă în draci pe WhatsApp îmi confirmă că există un bazin semnificativă în România de oameni care nu au avut curajul să ridice problema acestui tulburat psihic. Cristian Tudor Popescu.

    Că omul acesta a scris acest text despre CTP este una.

    Ceea ce este important ca oamenii își trimit cu satisfacție pe WhatsApp acest text.

    Nu pot să vă spun câte haioși am citit în lista mea de WhatsApp referitoare la superbul text scris de cel care semnează Contele de Saint Germain.

    Dacă acum este momentul de ieșire de sub o anumită dictatură, este vorba despre ieșirea de sub dictatura diabolicului Cristian Tudor Popescu care de 30 de ani își varsă veninul în public necenzurat de nimeni.

    Ba nu! Nu mă interesează cenzura!

    Mă interesează opoziția la acest om.
    • Like 0
  • CTP – un exhibitionist cu limba!
    Contele de Saint Germain 10/08/2020
    CTP – un exhibitionist cu limba!
    2020-08-10T21:44:23+02:00
    6 Comments
    Scorul acestui articol

    [Total: 58 voturi. Media: 4.4]
     
    Eu nu ştiu în ce lume trăieşte, exact, acest eşuat.

    După primul naufragiu, te mulţumeşti cu orice fel de uscat. Înec să nu fie!

    După mai multe naufragii care nu ţi-au venit de hac începi sa crezi că ai soartă, că vreun înger te protejează, oricât de prost (navigator) ai fi.

    Îţi  zici că până la urmă te trage EL la suprafaţă, şi, atunci, te sui pe tot felul de coji de nucă, doar doar îţi vei descoperi America orgoliilor tale.

    Şi de fiecare dată insula eşuării se dovedeşte mai mică, mai stearpă, mai derizorie, iar tu mai pierzi ceva şi din puţinul care fuseseşi.

    Este cazul acestui… Dobinson, intrat la apă, din care doar gura (de canal) a mai rămas să „comunice” duhori.

    Prin formaţie CTP este inginer. La revoluţie s-a lăsat. Nu dădea perspective.

    Scriitor suna mai bine. A încercat. Prea dependent de talent fiind însă acest job, şi prea condiţionat de tiraje, a zis pas!

    De ce nu zarist? Notorietate satisfăcătoare, dar concurenţă sălbatecă şi mult recul în mâna cu stiloul.

    Expunere la tendinită, cu reflexii în cerebel. A aruncat prosopul, bravând că e scârbit de o lume cu atâta violenţă şi fiere.

    Apoi filmolog. Select, elitist, cât de cât, finesse. Audienţă însă de doi bani şi ego prigonit. Penumbră, tenebre, întuneric – prea multă estompare pentru cineva înnebunit să apară cu contururi nete şi abrupte.


    Şi, la urmă,  comentator de tenis! Sportul alb. Magia pugilatului fără contact. Exact ce-i plăcea: să dea ca sălbatecul, fără să încasese.

    A încercat să se caţere pe gloria Simonei Halep, dar şi aici a nimerit pe nisipuri mişcătoare.

    Cu cât analiza, cu atât se scufunda.
    Căci împroşcatul cu flegmă verde nu funcţionează împotriva succesului. Ţi se întoarce flegma-n mufă instant, cum s-a şi întâmplat.

    Omul ăsta a ratat tot ce a încercat. De-asta nu s-a putut dedica unui drum.

    Pentru că singura lui vocaţie a fost ura. Iar ura acţionează ca un bumerang.

    Recent i-a căşunat pe Cristi Puiu.
    Cristi Puiu e, cum cititorii mei desigur ştiu, un mare regizor român de film.

    Încă în viaţă, din fericire, prelungind linia de glorie naţională punctată de defuncţii Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie.


    Te-ai fi aşteptat ca filmologul şi cinefilul CTP dacă nu să se plece, măcar să amuţească în faţa unui astfel de contemporan candidat la un loc în panteonul cinematografiei româneşti.

    Aiurea!

    Borhotul a fost mai puternic. A trebuit să irupă cu stropi, hrană pentru animalele din ferma eşuatului.

    Cu masca pe figură să cităm, deci, din întreţinutul săptămânal al DIGI24:

    “Dânsul (dl. Puiu, n.a.) a făcut o măgărie agitatorică menită să-i promoveze filmul. Dacă n-aș lua în considerare această posibilitate, ar trebui să îl consider pe dl. Puiu, pe distinsul regizor Cristi Puiu, de-a dreptul idiot! …Ar trebui acum să mai adaug un calificativ lângă cel de „idiot”,[…] Ar trebui să alătur și calificativul „nesimțit” la ceea ce a făcut dl. Puiu”.

    Ce l-a filoxerat într-atât pe CTP?

    Faptul că domnul Cristi Puiu, spre deosebire de el, aspirantul neîmplinit în filmologie ca şi în toate celelalte, a avut curajul să fie un om liber.
    Să spună ce crede, chiar dacă întru supărarea puterii vremelnice.

    Şi dac-ar fi spus nişte enormităţi, ceea ce nu e deloc cazul, Cristi Puiu ar fi avut dreptul, opera sa de mare artist i-l dădea, să le rostească.

    Dar Cristi Puiu a spus nişte lucruri de elementar bun simţ:

    “Tonul autorităţilor statului este inacceptabil. Să staţi cu masca pe faţă să vă uitaţi la un film de 200 de minute este inuman. Puterea instalată ar face bine să discute cu oamenii, să intre în dialog, nu să ne trateze ca pe nişte vite”.

    Iată, însă, că s-a întors Nicolae Pleşiţă din mormânt, sub acoperire, ca să-i pună pumnul in gură şi să-l facă idiot şi nesimţit pe câştigătorul premiului “Un Certain Regard” la Festivalul de Film de la Cannes.

    Bravos, mizerie umană!

    Incredibil cum, în ţara asta de leguminoase, non-valoarea încalecă valoarea şi se slobozeşte pe ea.

    Acest exhibiţionist cu limba (în lipsă de altceva), CTP,  a devenit exponentul perfect al celor pe care îi reprezintă.

    Agresiv, impertinent, bidimensional.
    Despre dimensiunile care-i lipsesc, îi las pe cititori să se pronunţe. Sunt sigur că resimt şi ei o nevoie imperioasă de eliberare.

    Un eşuar care, din ratare în ratare, a ajuns nimic! Nu mai are nici umbră!

    E doar o hologramă de speriat sărmani cu duhul, ce ne bântuie când n-avem ce face şi ne împiedicăm, pentru câteva secunde, pe DIGI24.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult