Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cu durere și cu dragoste, creștinilor catolici și protestanți, la vreme grea pentru credință...

Mă pregăteam să scriu câteva gânduri luminoase pentru prietenii mei catolici și protestanți, a căror prăznuire de Înviere se apropie. Începusem luminos, cu zorii Învierii, când mironosițele femei îl căutau pe cel Viu printre cei morți. Apoi au venit veștile de moarte și suferință de la Bruxelles... Și m-am gândit că e încă Săptămâna Patimilor pentru confesiunile creștinismului occidental și că tulburarea din inima credincioșilor este mai mult decât dureroasă. Și că nu pot fi străin de drama lor. Mi-am adus aminte și că avem tineri și familii de români acolo, pe unde trece linia frontului ucigaș. Și m-au impresionat românii de acolo cum au reacționat, nerespingându-i pe prietenii lor arabi ori musulmani, neuitând nici o clipă că nu au voie să confunde națiunile cu nebunii care le reprezintă în buza iadului. E un exercițiu greu. Noi nu-i iertăm nici măcar pe cei care ne fac binele...

Cum n-avem voie să uităm că această săptămână a Patimilor a avut câteva anotimpuri de ucidere în Siria creștină, acolo unde paginile unui nou Sinaxar se scriu cu sânge în fiecare zi. Pentru astfel de vremuri tulburi, Biserica face amintire de Patimile Mântuitorului. Pentru astfel de momente de încercuire a Ierusalimului ceresc cu trupele uciderii fără scrupul sunt rugăciunile, postul și gesturile discrete ale durerii. Prietenii mei din strana occidentală sunt răniți de moarte și zvon de surpare a bucuriei sărbătorii se-aude până în inimile noastre. 

Ca băiat de Ardeal nu-mi pot închipui emoția Învierii fără serile lungi, prin care furam peste capul credincioșilor catolici din Biserica de pe strada Zizinului din Brașov emoția slujbei lor de Paști de acolo. Nu înțelegeam mare lucru, slujba era în limba maghiară, dar îmi vedeam prietenii din bloc fericiți și asta îmi era de-ajuns. A doua zi fugeam la Biserica Neagră, ascultam cuminte kolectele - rugăciunile speciale ale lutheranilor, dedicate zilei de Înviere. Rupeam prea puțin germana ca să înțeleg tot, dar emoția din comportamentul prietenilor mei îmi era de-ajuns. De-acolo urcam spre Șchei unde, cu foarte rare excepții, ascultam slujba și predica dăruită de părinții rânduiți altarului, care erau încă de Post.

Mi-e dor tare de oamenii liniștii aceleia. De bucuria prietenilor mei. În timp, nu am renunțat să mă bucur de bucuria lor. Seara de sâmbăta mare în așteptarea Paștelui catolic mi-o petrec încă cu emoție, privesc cu respect spre frumusețea comunității lor, reconfirm inimii mele dragostea pentru efortul lor ca Biserică și ca oameni de a crește credința creștină.

Nu. Nu este vorba de ecumenism, ci de dragoste. Nu este vorba că-mi pierd identitatea ortodoxă, ci că învăț să mi-o respect mai mult, mai atent, mai luminos. A rânduit Dumnezeu să citesc semnele vieții lor liturgice și praznicele lor să-mi fie îndemn spre propria mărturie. Azi oameni ca Monseniorul Carlo Maria Martini ori Raniero Cantalamesa îmi sunt inspirație. Amvonul fratelui mă inspiră. Cum inspirație mi-este Sf. Teresa de Calcutta ori Maximilian Kolbe. Cum Dietrich Bonhoffer rămâne mărturia vie a unei conștiințe creștine fără reproș. Suntem europeni în construcția credinței noastre? Vom afla. Examenul pătimirii noastre este aici, lângă noi. Doliul ne confirmă temerile, dar nu ne învinge nădejdea. 

Suntem fiii Învierii, să ne bucurăm și să trăim ca niște fii ai Învierii! În praful cu miros de trinitrotoluen al atentatelor mireasma respectului reciproc ne îndeamnă să parcurgem împreună Taina Iubirii Celui Înviat.

Nu. Nu este ușor să iubești dușmanul și nici pe aproapele ca pe tine însuți. E dificil și pentru că am uitat să ne iubim pe noi înșine prin sporul nostru în cele ale sufletului. Ortodocșii încercăm să postim pentru alte câteva zile, nu multe. Fraților noștri le este bucurie de praznic ceasul de acum. Să ținem aproape unii de alții.

Europa aruncată în aerul dușmăniei are nevoie și de bucuria, și de postirea noastră, de dragostea și respectul nostru reciproc. În numele Mântuitorului nu există mai multe Învieri, asta este limpede, dar există mai multe moduri de a exprima darul ei. Suntem fiii Învierii, să ne bucurăm și să trăim ca niște fii ai Învierii! În praful cu miros de trinitrotoluen al atentatelor mireasma respectului reciproc ne îndeamnă să parcurgem împreună Taina Iubirii Celui Înviat. Chiar dacă nu va îndepărta vălătucii de iad ai urii.

Dar nu pentru ei să ne iubim, nu pentru dușmani să stăm împreună, ci pentru că Hristos Domnul ne este Dumnezeu. Înviat. Dăruitor de viață veșnică. Sâmbătă seara, pe când vom priveghea în așteptarea celei de-a doua Duminici din Post, ortodocșii ne vom bucura să vă știm în sărbătoare. Sus să avem inimile, unii altora sărbătoare. Pe Calea Golgotei noi știm că Hristos a înviat, trăim și ne așteptăm învierea în dragostea Lui. În Numele Lui, bucurați-vă! Suntem alături de voi! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GS check icon
    Frumos spus, parinte.

    Din zei de-am fi scoborâtori,
    C-o moarte tot suntem datori!
    Totuna e dac-ai murit
    Flăcău ori moş îngârbovit;
    Dar nu-i totuna leu să mori
    Ori câine-nlănţuit...îN FRICĂ!
    • Like 0
  • "Nu este vorba de ecumenism, ci de dragoste." Ecumenismul este o găselniţă a manipulatorilor acestei lumi care, în limitarea lor, simt că ar fi mai uşor de controlat creştinismul (mai bine-zis pe adepţii acestei credinţe) dacă i-ar forţa într-o structură monolitică. Pe de altă parte, libertatea creştină este un har extraordinar oferit de Mântuitorul nostru: a respecta sau nu anumite zile, a mânca sau nu anumite mâncăruri, a înţelege că toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos - şi a învăţa, uneori pe propria piele, lepădarea de tot ce nu-ţi este de folos - toate acestea şi multe altele fac din creştinism Calea perfectă de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. A închide aceste adevăruri şi libertăţi în nişte cutiuţe pe care le numim denominaţii şi a întări graniţele lor cu pază armată, iată o mare deşertăciune! Dacă, stabil fiind pe temelia convingerilor mele, întind mâna fratelui meu în Hristos, fie el catolic, ortodox, protestant, etc., fără frica de a fi destabilizat, atunci cu adevărat umblu în dragoste, fac cinste chemării lui Hristos şi înţeleg inima Lui atât de largă încât ar putea primi toată lumea într-însa! Oare când ar fi posibilă şi în ţara mea cultivarea îngăduinţei în dragoste? Oare când se va trânti la pământ şi călca în picioare ideea drăcească de confruntare / competiţie ca şi cum fiecare am deţine câte o bucată din Dumnezeu pe care ne luptăm să o scoatem la vânzare cu pretenţia că a noastră (bucată de Dumnezeu) e cea mai reprezentativă? Fiecare generaţie are reprezentanţii ei care trebuie să poarte lupta cea bună a credinţei. Să nu obosim în facerea binelui!
    • Like 0
  • Strict la ce s-a scris, fără a ne bate cu pumnul în piept că putem înțelege tainele nenorocirilor din mințile nefericite ale celor care - în genere - jecmanesc vieți (indiferent cu câte puncte de fugă s-ar lucra tabloul), da, nu mai este treaba noastră să înțelegeam de ce sunt mai multe credințe sau mai multe fețe ale aceleiași credințe. Când se roagă semenii nostri, să ne rugăm si noi (fiecare in parte si in inima lui) si asa îi vom învăța si pe ceilalți, prin exemplu propriu, să se roage pt noi. Si, ocupați fiind cu rugăciunea, nu vom mai avea timp de urgii vechi sau moderne.
    • Like 0
  • Casargoz check icon
    Vorbe frumoase. Dar când privești pe geam...
    http://www.rtl.be/info/regions/bruxelles/operation-anti-terroriste-a-schaerbeek-policiers-lourdement-armes-un-suspect-a-terre-805144.aspx
    • Like 0
  • Frumos. Nu spui că Franța OBLIGĂ marea majoritate a sta telor din Nordul Africii să depună în fiecare an 35% în aur în băncile lor.Nu spui că i-au supt de minerale și alte materii prime. Viată lungă lu” Ăl de sus . Da nu vezi că noi am început să ne transformăm în Africa pe zi ce trece ? Care atentate visezi ? Ce te faci dacă peste 20 de ani te trezești că atentatorii lucrau toți pentru Serviciile Speciale? Chiar ai uitat cum a început războiul din Vietnam ? Părinte - dacă ești - pe ăia i-a costat 1,5 milioane vietnamezi. Iar incidentul din Golful Tonkin N-a existat... Cunoști expresia ”sângele lor pe mâinile tale” ?
    • Like 0
    • @ Ene Adrian
      Greu de gasit vreo legatura intre Razboiul din Vietnam si ce vorbeste Parintele in articol. Banuiesc ca faci aluzie la smecheria lui Johnson din Golful Tonkin ca sa poata justifica oribilul macel ulterior. Din nou, care e legatura?
      • Like 0
    • @ Ene Adrian
      check icon
      evident nu este locul aici, dar realitatile trebuie expuse. daca intra in discutie CFA - Communauté Financière d'Afrique, nu putem sa nu amintim si de penultimul imperiu - urss - 16 state + 14 state satelit, toate alimentand armata rusa, armata chineze si in final sud-estul asiei. de asemenea daca mentionam Golful Tonkin, trebuie sa evaluam si "contributia" urss + china la acest conflict, altfel se intelege ca o tarisoara din sec XVII, vietnam, a invins un continent din sec XX, o superputere - usa. opinia mea este ca un comentariu echilibrat si cat mai aproape de realitatile momentului descris aduc un plus articolului, sau nu dorim acesta :)
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult