„Să nu-ți ia Dumnezeu mințile” e o vorbă pe care am auzit-o ades în satul copilăriei, inclusiv în propria familie. „A-ți pierde mințile”, „a-ți ieși din minți”, „a-ți lua cineva/ceva mințile” e mai grav decât „a te apuca dracii” și exprimă conștiința că mintile sunt un dar al lui Dumnezeu, ne definesc ca oameni, iar pierderea lor echivalează cu pierderea umanității.

Suntem într-un moment al istoriei noastre când lupta pentru putere ne face rău. foto Inquam Photos / George Călin

Doar Dumnezeu, în imensitatea iubirii sale pentru noi, ne poate oferi șansa la desăvârșire. Foto: Slegers Hans / Alamy / Alamy / Profimedia

Am învățat că iubirea nu trebuie condiționată, că ea se înmulțește în noi numai dacă n-o ciuntim cu pretențiile noastre. (Foto: Getty Images)

Și-a poruncit inimii să se liniștească. Și-a potolit frica. A încetat să se mai zbată zadarnic în noroi. Simțea frigul că îl mușcă, deși el frigul nu îl mai simțea de mult și privea cerul întunecat. Respira rar. Undeva, departe, spre apus se vedea un ochi de cer luminos. Și-a fixat ochii în acel petec de lumină, și-a spus că acolo e Dumnezeu și a început să se roage: (Foto: Getty Images)

Ministrul Sănătății aflat sâmbătă la Iași a declarat că se așteaptă ca oamenii să respecte regulile în timpul sărbătorilor. Apoi, Nelu Tătaru a mers pe pietonalul Ștefan cel Mare printre grupuri de oameni fără măști.

Da, Dumnezeu există. Noi, oamenii, nu existăm.

Distribuirea luminii sfinte, de la Ierusalim către credincioșii bisericilor ortodoxe este un efort logistic deosebit de complex.

Oamenii spirituali sunt cei care caută legitimitate pentru propriile judecați etice. Musulmanii le-au găsit deja în Coran, deontologii încă le caută în natură, iar existențialiștii sau buddhiștii zen nici măcar nu le mai caută. Ei doar se complac în lenea lipsei de sens și nu-și bat capul cu obiective inutile. (Foto: Guliver Getty Images)

Şi iată: Dumnezeu – iubirea era chiar acolo, în faţa mea, sub chipul unei femei care stătea în genunchi şi dădea cu aspiratorul.