Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Cu durere, un gând al femeii „criminale” care avortează: un copil impus nu e o binecuvântare

2017 – Amsterdam

Legalizată încă din 1830, orice afacere bazată pe servicii sexuale trebuie să aibă autorizație eliberată de autoritățile locale. Vorbim despre prostituție legală și reglementată într-o societate lipsită de inhibiții și unde sexul este văzut ca o normalitate a vieții. Lucrurile au avansat atât de mult în acest domeniu, încât din 2001 este considerată profesie, iar angajatele și/sau angajații (depinde de la caz la caz) au aceleasi drepturi care orice alt angajat atâta timp cât veniturile rezultate din activitatea pe care o desfășoară sunt taxate. Controalele medicale periodice se fac pe cheltuiala statului și nimeni nu se angajează fară un certificat de sănătate.

Centrul de Informare despre Prostituție organizează de două ori pe an Ziua Porților Deschise - Red Light District Open Day - când vizitatorii pot să arunce un ochi în interiorul bordelurilor participante și informațiile suplimentare le pot afla din broșurile ce însoțesc evenimentul.

„Respect sex workers all over the world” este mesajul afișat la baza unei statui din bronz dedicată lucrătorilor din industria sexuală și amplasată langa Biserica Veche (Oude Kerk).

Ne mutăm 2200 de kilometri spre est.

2017 – București

Într-un secol în care în mai puțin de 5 minute poți călători virtual de la un capăt la celălalt al planetei, un grup de oameni mărșăluiesc Pro – Viață încercând să facă ordine în viața celorlați: când să te căsătorești și cu cine, dar întotdeauna cu un bărbat dacă ești femeie și o femeie dacă ești bărbat, când să faci copii și de ce să îi faci. Ne place sau nu, avem în ADN „datul” cu părerea și lecțiile de moralitate. Întotdeauna ceilalți știu ce este mai bine pentru tine și, dacă ar putea, ar lua decizii în numele tău.

Decretul nr. 770 din 1966 semnat de N. Ceauşescu este lecția de istorie ce trebuie povestită de fiecare mamă sau bunică ce au trăit groaza acelor vremuri: atunci s-au luat hotărâri în numele tuturor femeilor active sexual și rolul lor a fost redus doar la „obligaţie faţă de societate" așa cum spunea Ceaușescu. Tot atunci termenul de protecție împotriva unei sarcini nedorite a fost complet anulat prin interzicerea importurilor de anticoncepționale, România fiind singura țară din Europa care a ales această măsură drastică.

Comisiile formate după semnarea decretului aveau o singură „sarcină de partid”: periodic împreună cu medicii supuneau femeile examenelor ginecologice tocmai pentru a fi depistate la timp eventualele sarcini.

Avorturile ilegale au crescut numărul femeilor care au murit. Doar in 1989 sunt consemnate 1.193 de decese.

50 de ani mai târziu, femeia continuă să fie stigmatizată și judecată. Lecțiile de morală sunt ținute de personaje cu moralitate îndoielnică, printre ele aflându-se și domnul cu casa aurită aflată la câțiva kilometri de Guvern. Inhibați, pudici și religioși doar în teorie, toată lumea numește femeia care a ales să recurgă la soluția avortului „criminală”.

Și tot 50 de ani mai târziu, mai sunt unele fețe bisericești care încă susțin că femeia este supusă bărbatului și metodele contraceptive sunt considerate un păcat. Asta în timp ce în Finlanda educația sexuală începe de la gradiniță, un europarlamentar este sancționat pentru că în discursul său femeile au fost discriminate, iar ideologia nazista „Kinder, Kuche, Kirche” nu își mai gasește loc în secolul XXI.

Faceți un exercițiu de imaginație și puneti-vă pentru o clipă în pielea unei fete de 18 ani din mediul rural sau urban (chiar nu contează) care dintr-o greșeală (asta presupunând că este cât de cât informată) are de ales: copil cu copil sau fără? Greu de raspuns, nu?

Întotdeauna, dar întotdeauna un copil impus nu va fi o binecuvântare, indiferent de discursurile din biserici. Adăugăm educația sexuală care este un subiect tabu, metodele de contracepție care sunt considerate păcat și băgăm tot gunoiul sub preș pentru că acolo nu se uită nimeni.

Am vorbit de Olanda la începutul articolului pentru a vă propune în final un scurt exercițiu de imaginație: ce s-ar întâmpla dacă cineva ar avea în România curajul să propună o inițiativă legislativă privind legalizarea prostituției? Ar fi lapidat, ar ieși lumea în stradă să protesteze? Am spune că „altele sunt adevăratele probleme ale românilor”, ignorând cu bună știință și în mod ipocrit că prostituția și traficul de carne vie sunt realități cât se poate de stringente, care nu pot fi anihilate nici cu poliția, nici cu rugăciunea? Prostituția nu dispare dacă întoarcem capul în altă parte.

Marșurile Pro-Viață sunt peste tot în lume și este normal să existe o diferență de opinie între noi. Însă pentru societatea noastră imperfectă, soluția salvatoare nu stă în pancarte și în discursuri sterile. Educația, inclusiv cea sexuală, și reglementarea fără false pudori a prostituției ar putea salva pe viitor mii de tinere care cad pradă abuzurilor unei societăți habotnice și violente.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Avortul si legalizarea prostituției,despre asta vorbim cand dorim să accedem la minunata societate occidentală, exista si legalizarea eutanasiei la copiii fara acordul parintilor ,întâmplător sau nu ambele sunt forme de privare a femeii de calitatea sa naturala,aceea de a se( si ) reproduce conștient.Nu am inteles deloc de ce marșul pro viata ne aduce in evul mediu si ne desparte iremediabil de civilizațiile evoluate.Nici un curs de religie in scoala nu incurajeaza sexul neprotejat,poate accesul la canale media si la pornografia de pe tarabe,da,o fecioara se mira inocent cum are sa poata sa renunte la o sarcina nedorită din care ar putea sa iasa un nou salvator al pământului, fara sa constientizeze ca o sarcina nedorita este una neplanificata dintr o relatie întîmplătoare,adica iresponsabilă,si era din tabăra pro avort,o femeie este prin definitie un potențial purtător de sarcina in cazul sexului neprotejat.De ce trebuie sa marsaluim pro sau contra unui adevăr atat de evident ,pe de altă parte nu am idee ce beneficii au adus legalizarile de mai sus civilizației.Asa la prima vedere ,au scazut abrupt natalitatea,în De sunt proiecte pe zeci de ani de atenuare a acestei realități si au redus șomajul în rândul femeilor neproductive,legalizarea eutanasiei la copii fara acordul parintilor însă m a facut sa ma gandesc serios la întoarcerea definitiva acasă.La tzara si departe de lumea civilizată.
    • Like 0
  • Problema asta nu are o solutie simpla dupa cum vor unii, nu e nici alba si nici neagra. Cunosc familii care au decis avort si le pare rau si acum, dupa zeci de ani. Cunosc familii dare au pastrat un copil nedorit si s-au chinuit, copilul neajungand bine ca adult.

    Statul nu ar trebui sa dea legi nici intr-o parte, nici in alta. E o decizie individuala care are oricum consecinte (nedorite). Altii nu ar trebui sa-si bage nasul si sa pretinda ca stiu mai bine. Da bine sa avem pareri de pe "moral nigh grounds" dar nu e decat ipocrizie cand ne bagam in viata altora.

    Sarcina nu e cauza problemei ci efectul. Adevarata cauza, de multe ori, e lipsa de educatie, mai ales la tineri. Ca sa nu credeti ca Romania e unica, in SUA sunt orase mici unde pana la sfarsitul clasei a XII-a cam toate fetele sunt gravide; SUA fiind tara cu cel mai mare acces la educatie (in teorie cel putin).
    • Like 2
    • @ Dan Prisacaru
      bluenavy check icon
      Cu totii am vazut de toate. Esenta insa consta in faptul ca au avut posibilitatea de a alege.
      • Like 1
    • @ bluenavy
      De acord! Libertatea individuala nu e influentata doar de puterea politica ci si de cei de langa noi. Am gasit o idee interesanta citind filozofie: e imoral sa obligi pe altul sa faca asa cum vrei tu daca nu suferi consecintele deciziei impreuna cu persoana respectiva.
      • Like 0
    • @ Dan Prisacaru
      bluenavy check icon
      Si asa si este.
      • Like 0
  • Bayard check icon
    Eu sunt intotdeauna fascinat de habotnicii astia religiosi, de ce ochelari de cai au intotdeauna. Se iau de gay, de familia traditionala si ignora complet alte pacate. Cum spuneti aici despre prostitutie. Dar sa mergem mai departe, la fiecare cateva scari de bloc este cate un mini-casino. Jocurile de noroc sunt pacat si totusi in 30 de ani nu am vazut nici macar o initiativa impotriva lor... nimic, nimic...
    • Like 1
  • Nu impune nimeni cuiva un copil. Atat se cere. Sa-l porti noua luni si dupa aceea sa fii de acord sa-l dai cuiva care vrea sa-l adopte.

    Daca o femeie e insarcinata de 1-3 luni cu un copil, faptul ca ea si-l doreste sau nu, face sa fie intrerupta sau nu viata unei fiinte umane.
    • Like 0
    • @ Kinga Toma
      check icon
      Drăguț și uman acest punct de vedere, dar nu este practic: deși avortul este permis, orfelinatele (spuneți-le cum doriți) sunt pline, și nu e coadă la adopții. Nici nu mă mir, atâta timp cât nici nu poți alege personal pe cine să adopți...

      Între orfelinate mult mai pline cu omuleți cu probleme și avort, avortul rămâne o opțiune valabilă. Ce-i de preferat: să-l omorâm rapid pe embrion sau să-l omorâm lent pe omulețul nedorit de nimeni, care „deranjează”? Crud și trist, dar adevărat!
      • Like 1
    • @
      Si eu cred ca ar trebui sa poti alege pe cine sa adopti.

      Din cate stiu eu, copiii de varsta mica, neromi sunt adoptati repede.

      O prietena de-a mea conduce un ONG, facea sute de adoptii pe an, acum cei de la protectia copilului nu-i mai dau voie sa-si faca treaba, nu-i incredinteaza copii. Se vrea ca statul sa aiba monopolul adoptiilor. Sistemul de protectie sociala pentru copii ar trebui imbunatatit intr-adevar.
      • Like 0
    • @ Kinga Toma
      Cine si cu ce drept cere???
      Sigur, avortul ar trebui sa fie ultima varianta, dar asta presupune educatie si preventie, iar astea lipsesc in Romania. In loc de religie in scoala eu asi introduce educatie sexuala.
      Toata discutia asa confirma nivelul medieval de educatie si cultura a multora dintre romani.
      • Like 4
    • @ Vlad Popescu
      Sau confirma faptul ca multi dau sentinte fara sa se informeze, pe baza de simple prejudecati.
      De unde rezulta ca educatia sexuala scade numarul de avorturi? Ati vazut un studiu comparativ? Sau doar asa ne place sa credem?
      • Like 1
    • @ Kinga Toma
      hai nu serios? aveti idee cumva cam ce implica pentru o femeie sa fie insarcinata 9 luni, ca e o suma de chinuri fizice si emorionale, iar la sfarsitul lor sa fie silita de motive pragmatice sa renunte la copil? sau eventual sa pastreze copilul si sa il creasca ea insasi fiind tot copil, sa renunte la educatie si asa sa piarda societatea orice ar fi putut deveni? poate un om de stiinta care sa duca omenirea spre alte planete sau orice viata si-ar alege la o varsta ceva mai coapta?
      • Like 1
    • @ Raluca Munteanu
      Eu consider copilul din prima zi intrauternina ca fiind o fiinta umana. (asta e conceptia crestinismului - cand eram un plod fara chip, ochii Tai, ma vedeau)
      Am nascut natural doi copii, stiu cat de cat ce presupune sarcina.
      E foarte greu, dar decat sa-l curmi viata, mai bine il dai cuiva care se va bucura de el.
      • Like 0
    • @ Kinga Toma
      bluenavy check icon
      Nobil. Exista insa si oameni care considera ca o fiinta umana este asa din momentul in care respira singura. Deci cine isi poate impune propriile credinte asupra celuilalt? Si cine sa faca legea pentru celalalt in aceste conditii?
      • Like 0
    • @ bluenavy
      Ipoteza - daca ti-ai dorit foarte mult un copil, dupa 20 de ani, sotia ta ramane insarcinata si urmeaza sa nasca un copil, dar un atentator o ucide pe ea, nu percepi ca ti-a omorat si sotia si copilul, chiar daca n-a apucat inca sa respire singur?
      • Like 0
    • @ Kinga Toma
      bluenavy check icon
      Nu e o chestiune de perceptie. E o chestiune practica despre cine poate hotara pentru ceilalti.
      In cel mai normal mod posibil (avand in vedere diferentele de opinii, filosofii si credinte) femeile trebuie sa hotarasca in problemele femeiesti, pentru ca primele afectate de respectivele decizii sunt chiar ele. Si acolo unde nu avem o cunoastere clara si demonstrabila stiintific non-filosofic apropo de cand incepe viata libertatea de a alege a fiecareia/ fiecarei familii este singura cale corecta. In timp poate vom afla mai multe, si atunci lucrurile se vor schimba de la sine, atat ca perceptie cat si ca lege.
      PS: Si in cazul acesta tot femeile ar trebui sa hotarasca.
      • Like 0
    • @ bluenavy
      Da, femeile e bine sa hotarasca treburile lor femeiesti.

      Dar acel copil care e in trupul unei femei,nu e doar o alta bucata din corpul ei, e o alta fiinta. (Are posibil alta grupa de sange, ADN diferit.) De ce sa hotarasca ea daca traieste sau nu o alta fiinta?
      Nici tatal nu poate hotari daca sa traiasca sau nu.
      • Like 0
    • @ Kinga Toma
      bluenavy check icon
      Doamna draga, ne intoarcem la perceptie. Perceptia este suma dorintelor noastre, ea nu schimba realitatea. Pentru un om ajuns pe o insula pustie care isi doreste foarte mult un prieten, o minge cu care sta de vorba devine - in senzatia sa - vie. Ii da si nume si-i pune in fata si de mancare. Insa daca se intoarce in civilizatie si incepe sa militeze pentru dreptul la viata al mingilor, pentru ca el crede ca ele au viata, lumea il va trimite la terapie. De ce? Pentru ca oricat ar vrea el sa creada contrariul, mingea este un produs de sinteza manufacturat de om care - real, logic si stiintific - este un obiect inert si nu o fiinta vie. Intelegeti?
      Daca noi vrem sa credem ceva, acel lucru nu schimba realitatea, nici legile naturii, nici structura de baza a lucrurilor. "Asa este pentru ca asa vreau eu sa cred ca este" din pacate e doar o pacaleala.
      Nu stiu cum sa va ajut sa intelegeti mai delicat, fara sa sufere nimeni.
      Pentru o femeie care isi doreste un copil, si investeste in acest vis munca, sentimente, optimism... copilul acela este real si viu din prima diviziune celulara. Daca la miezul noptii se trezeste intr-o balta de sange simte ca acesta murit. Insa este asta realitatea?
      Pentru o femeie care ramane insarcinata nedorit, si care nu are posibilitatea de a renunta, care vede in acel potential copil doar durere, suferinta, viol, obligatie, frici, angoase, respingere samd - daca are un accident si avorteaza spontan - credeti ca va simti ca i-a omorat cineva copilul? Nu. Insa este asta realitatea?
      Dar ce ziceti de un medic ginecolog care efectueaza zilnic avorturi? Domnia sa ce simte ca scoate de acolo: un copil viu, sau niste tesuturi nediferentiate? Este oare asta realitatea?
      Perceptia fiecaruia este alta. Atitudinea fiecaruia este alta. Principiile fiecaruia sunt altele. Insa realitatea e doar una. Si pana cand nu avem informatii exacte, decelabile stiintific, masurabile, nu putem hotara pentru altii, lua apararea la ceva ce nici macar nu putem intelege, condamna pe cei care nu gandesc ca noi sau condamna copii nedoriti la viata prin orfelinate sau alte medii inumane. Pentru ca acesta ar fi nimic altceva decat un abuz. Cu rezultate hidoase, ca orice abuz.
      Atentie mare la ce ne dorim.
      • Like 0
  • Nonverba check icon
    1.Prostitutia nu se legalizeaza in Romania pentru ca banii de acolo ajung neimpozitati in cele mai inalte cercuri politice. Este singura explicatie logica pentru care se ignora o activitate lucrativa omniprezenta care ar aduce venituri uriase la buget.
    2. Marsul pentru viata o fi avut o idee nobila de la care a pornit, dar nu se adreseaza cui trebuie. Nu femeile sunt vinovate in primul rand si nici societatea care mentine niste cutume primitive, ci guvernatii, astia si toti ailalti, care prefera sa tina educatia la nivel de secol 19. Sunt femei care raman gravide fara sa-si doreasca, sunt femei care nasc fara sa li se fi supravegheat medical sarcina, sunt femei care mor de cancer de col pentru ca nu au fost in viata lor la ginecolog, etc.
    Este adevarat ca avortul lasa urme si fizic, si moral si cred ca nu este o femeie care sa fi facut avort si sa nu regrete. Dar EDUCATIA conteaza, nu marsuri si strigaturi, ai ramas bortoasa, suporta consecintele, ca asa spunem noi astia moralistii.
    • Like 1
    • @ Nonverba
      Daca trupul femeii e ceva ce nu ar trebui sa fie de vanzare...
      • Like 0
    • @ Kinga Toma
      Nonverba check icon
      Cine sa fie "judecat" mai intai, cine e mai imoral? Oamenii care isi vand copiii camatarilor si viitorul pe un kil de zahar si o galeata sau pe un salariu/pensie/ajutor social, sau femeile care fac atata cat stiu/pot ele ca sa supravietuiasca?
      • Like 0
  • Pentru mine, desi sunt ateu si am o antipatie fata de ortodoxie, marsul pro-life a constituit o surpriza. M-a uimit decenta si retinerea organizatorilor si a participantilor. Solutiile propuse mi s-au parut mai mult decat rezonabile, pana la urma nici macar nu au cerut interzicerea avortului, doar combaterea efectelor negative. In schimb, m-a uimit reactia vehementa din partea partizanilor pro-avort, intoleranta agresiva, vulgara de multe ori, manipularile stravezii din presa, ignoranta sau ipocrizia surprinzatoare, derapajele de la deontologia profesionala.
    Toate raportarile astea fortate la comunism, uitand sau trecand sub tacere faptul ca comunismul a fost principalul promotor al liberalizarii avorturilor, de asemenea faptul ca faimosul decret al lui Ceausescu a fost dat intr-un moment in care in aproape tarile comuniste acesta era permis in timp ce in tot occidentul era pedepsit penal.
    • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult