2017 – Amsterdam
Legalizată încă din 1830, orice afacere bazată pe servicii sexuale trebuie să aibă autorizație eliberată de autoritățile locale. Vorbim despre prostituție legală și reglementată într-o societate lipsită de inhibiții și unde sexul este văzut ca o normalitate a vieții. Lucrurile au avansat atât de mult în acest domeniu, încât din 2001 este considerată profesie, iar angajatele și/sau angajații (depinde de la caz la caz) au aceleasi drepturi care orice alt angajat atâta timp cât veniturile rezultate din activitatea pe care o desfășoară sunt taxate. Controalele medicale periodice se fac pe cheltuiala statului și nimeni nu se angajează fară un certificat de sănătate.
Centrul de Informare despre Prostituție organizează de două ori pe an Ziua Porților Deschise - Red Light District Open Day - când vizitatorii pot să arunce un ochi în interiorul bordelurilor participante și informațiile suplimentare le pot afla din broșurile ce însoțesc evenimentul.
„Respect sex workers all over the world” este mesajul afișat la baza unei statui din bronz dedicată lucrătorilor din industria sexuală și amplasată langa Biserica Veche (Oude Kerk).
Ne mutăm 2200 de kilometri spre est.
2017 – București
Într-un secol în care în mai puțin de 5 minute poți călători virtual de la un capăt la celălalt al planetei, un grup de oameni mărșăluiesc Pro – Viață încercând să facă ordine în viața celorlați: când să te căsătorești și cu cine, dar întotdeauna cu un bărbat dacă ești femeie și o femeie dacă ești bărbat, când să faci copii și de ce să îi faci. Ne place sau nu, avem în ADN „datul” cu părerea și lecțiile de moralitate. Întotdeauna ceilalți știu ce este mai bine pentru tine și, dacă ar putea, ar lua decizii în numele tău.
Decretul nr. 770 din 1966 semnat de N. Ceauşescu este lecția de istorie ce trebuie povestită de fiecare mamă sau bunică ce au trăit groaza acelor vremuri: atunci s-au luat hotărâri în numele tuturor femeilor active sexual și rolul lor a fost redus doar la „obligaţie faţă de societate" așa cum spunea Ceaușescu. Tot atunci termenul de protecție împotriva unei sarcini nedorite a fost complet anulat prin interzicerea importurilor de anticoncepționale, România fiind singura țară din Europa care a ales această măsură drastică.
Comisiile formate după semnarea decretului aveau o singură „sarcină de partid”: periodic împreună cu medicii supuneau femeile examenelor ginecologice tocmai pentru a fi depistate la timp eventualele sarcini.
Avorturile ilegale au crescut numărul femeilor care au murit. Doar in 1989 sunt consemnate 1.193 de decese.
50 de ani mai târziu, femeia continuă să fie stigmatizată și judecată. Lecțiile de morală sunt ținute de personaje cu moralitate îndoielnică, printre ele aflându-se și domnul cu casa aurită aflată la câțiva kilometri de Guvern. Inhibați, pudici și religioși doar în teorie, toată lumea numește femeia care a ales să recurgă la soluția avortului „criminală”.
Și tot 50 de ani mai târziu, mai sunt unele fețe bisericești care încă susțin că femeia este supusă bărbatului și metodele contraceptive sunt considerate un păcat. Asta în timp ce în Finlanda educația sexuală începe de la gradiniță, un europarlamentar este sancționat pentru că în discursul său femeile au fost discriminate, iar ideologia nazista „Kinder, Kuche, Kirche” nu își mai gasește loc în secolul XXI.
Faceți un exercițiu de imaginație și puneti-vă pentru o clipă în pielea unei fete de 18 ani din mediul rural sau urban (chiar nu contează) care dintr-o greșeală (asta presupunând că este cât de cât informată) are de ales: copil cu copil sau fără? Greu de raspuns, nu?
Întotdeauna, dar întotdeauna un copil impus nu va fi o binecuvântare, indiferent de discursurile din biserici. Adăugăm educația sexuală care este un subiect tabu, metodele de contracepție care sunt considerate păcat și băgăm tot gunoiul sub preș pentru că acolo nu se uită nimeni.
Am vorbit de Olanda la începutul articolului pentru a vă propune în final un scurt exercițiu de imaginație: ce s-ar întâmpla dacă cineva ar avea în România curajul să propună o inițiativă legislativă privind legalizarea prostituției? Ar fi lapidat, ar ieși lumea în stradă să protesteze? Am spune că „altele sunt adevăratele probleme ale românilor”, ignorând cu bună știință și în mod ipocrit că prostituția și traficul de carne vie sunt realități cât se poate de stringente, care nu pot fi anihilate nici cu poliția, nici cu rugăciunea? Prostituția nu dispare dacă întoarcem capul în altă parte.
Marșurile Pro-Viață sunt peste tot în lume și este normal să existe o diferență de opinie între noi. Însă pentru societatea noastră imperfectă, soluția salvatoare nu stă în pancarte și în discursuri sterile. Educația, inclusiv cea sexuală, și reglementarea fără false pudori a prostituției ar putea salva pe viitor mii de tinere care cad pradă abuzurilor unei societăți habotnice și violente.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Statul nu ar trebui sa dea legi nici intr-o parte, nici in alta. E o decizie individuala care are oricum consecinte (nedorite). Altii nu ar trebui sa-si bage nasul si sa pretinda ca stiu mai bine. Da bine sa avem pareri de pe "moral nigh grounds" dar nu e decat ipocrizie cand ne bagam in viata altora.
Sarcina nu e cauza problemei ci efectul. Adevarata cauza, de multe ori, e lipsa de educatie, mai ales la tineri. Ca sa nu credeti ca Romania e unica, in SUA sunt orase mici unde pana la sfarsitul clasei a XII-a cam toate fetele sunt gravide; SUA fiind tara cu cel mai mare acces la educatie (in teorie cel putin).
Daca o femeie e insarcinata de 1-3 luni cu un copil, faptul ca ea si-l doreste sau nu, face sa fie intrerupta sau nu viata unei fiinte umane.
Între orfelinate mult mai pline cu omuleți cu probleme și avort, avortul rămâne o opțiune valabilă. Ce-i de preferat: să-l omorâm rapid pe embrion sau să-l omorâm lent pe omulețul nedorit de nimeni, care „deranjează”? Crud și trist, dar adevărat!
Din cate stiu eu, copiii de varsta mica, neromi sunt adoptati repede.
O prietena de-a mea conduce un ONG, facea sute de adoptii pe an, acum cei de la protectia copilului nu-i mai dau voie sa-si faca treaba, nu-i incredinteaza copii. Se vrea ca statul sa aiba monopolul adoptiilor. Sistemul de protectie sociala pentru copii ar trebui imbunatatit intr-adevar.
Sigur, avortul ar trebui sa fie ultima varianta, dar asta presupune educatie si preventie, iar astea lipsesc in Romania. In loc de religie in scoala eu asi introduce educatie sexuala.
Toata discutia asa confirma nivelul medieval de educatie si cultura a multora dintre romani.
De unde rezulta ca educatia sexuala scade numarul de avorturi? Ati vazut un studiu comparativ? Sau doar asa ne place sa credem?
Am nascut natural doi copii, stiu cat de cat ce presupune sarcina.
E foarte greu, dar decat sa-l curmi viata, mai bine il dai cuiva care se va bucura de el.
In cel mai normal mod posibil (avand in vedere diferentele de opinii, filosofii si credinte) femeile trebuie sa hotarasca in problemele femeiesti, pentru ca primele afectate de respectivele decizii sunt chiar ele. Si acolo unde nu avem o cunoastere clara si demonstrabila stiintific non-filosofic apropo de cand incepe viata libertatea de a alege a fiecareia/ fiecarei familii este singura cale corecta. In timp poate vom afla mai multe, si atunci lucrurile se vor schimba de la sine, atat ca perceptie cat si ca lege.
PS: Si in cazul acesta tot femeile ar trebui sa hotarasca.
Dar acel copil care e in trupul unei femei,nu e doar o alta bucata din corpul ei, e o alta fiinta. (Are posibil alta grupa de sange, ADN diferit.) De ce sa hotarasca ea daca traieste sau nu o alta fiinta?
Nici tatal nu poate hotari daca sa traiasca sau nu.
Daca noi vrem sa credem ceva, acel lucru nu schimba realitatea, nici legile naturii, nici structura de baza a lucrurilor. "Asa este pentru ca asa vreau eu sa cred ca este" din pacate e doar o pacaleala.
Nu stiu cum sa va ajut sa intelegeti mai delicat, fara sa sufere nimeni.
Pentru o femeie care isi doreste un copil, si investeste in acest vis munca, sentimente, optimism... copilul acela este real si viu din prima diviziune celulara. Daca la miezul noptii se trezeste intr-o balta de sange simte ca acesta murit. Insa este asta realitatea?
Pentru o femeie care ramane insarcinata nedorit, si care nu are posibilitatea de a renunta, care vede in acel potential copil doar durere, suferinta, viol, obligatie, frici, angoase, respingere samd - daca are un accident si avorteaza spontan - credeti ca va simti ca i-a omorat cineva copilul? Nu. Insa este asta realitatea?
Dar ce ziceti de un medic ginecolog care efectueaza zilnic avorturi? Domnia sa ce simte ca scoate de acolo: un copil viu, sau niste tesuturi nediferentiate? Este oare asta realitatea?
Perceptia fiecaruia este alta. Atitudinea fiecaruia este alta. Principiile fiecaruia sunt altele. Insa realitatea e doar una. Si pana cand nu avem informatii exacte, decelabile stiintific, masurabile, nu putem hotara pentru altii, lua apararea la ceva ce nici macar nu putem intelege, condamna pe cei care nu gandesc ca noi sau condamna copii nedoriti la viata prin orfelinate sau alte medii inumane. Pentru ca acesta ar fi nimic altceva decat un abuz. Cu rezultate hidoase, ca orice abuz.
Atentie mare la ce ne dorim.
2. Marsul pentru viata o fi avut o idee nobila de la care a pornit, dar nu se adreseaza cui trebuie. Nu femeile sunt vinovate in primul rand si nici societatea care mentine niste cutume primitive, ci guvernatii, astia si toti ailalti, care prefera sa tina educatia la nivel de secol 19. Sunt femei care raman gravide fara sa-si doreasca, sunt femei care nasc fara sa li se fi supravegheat medical sarcina, sunt femei care mor de cancer de col pentru ca nu au fost in viata lor la ginecolog, etc.
Este adevarat ca avortul lasa urme si fizic, si moral si cred ca nu este o femeie care sa fi facut avort si sa nu regrete. Dar EDUCATIA conteaza, nu marsuri si strigaturi, ai ramas bortoasa, suporta consecintele, ca asa spunem noi astia moralistii.
Toate raportarile astea fortate la comunism, uitand sau trecand sub tacere faptul ca comunismul a fost principalul promotor al liberalizarii avorturilor, de asemenea faptul ca faimosul decret al lui Ceausescu a fost dat intr-un moment in care in aproape tarile comuniste acesta era permis in timp ce in tot occidentul era pedepsit penal.