Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cui îi e frică. Coldea și Kovesi în slip?

Cristian Tudor Popescu

 • „Țările mici membre NATO din Europa să-și amintească faptul că au teritoriu mic și populație densă înainte de a vorbi despre lansarea de atacuri în profunzimea teritoriului rus”. Adicătelea, zice Putin, băgați de seamă că putem să omorâm mulți, la grămadă, dacă dăm în voi cu bombardeaua, eventual nucleară tactică. Replica mafiotului de la Kremlin vine după ce Stoltenberg și Borell, secretarul general NATO și șeful diplomației europene, au cerut statelor NATO să permită Ucrainei să lovească ținte militare de pe teritoriul rus cu arme furnizate de Occident. Solicitare cât se poate de firească: când rachetele rusești ucid tot ce mișcă în orașele și satele ucrainene, în primul rând civili, femei, copii, e absurd ca armata Kievului să nu aibă dreptul să atace în Rusia. 

Amenințarea măcelărească a lui Putin se adaugă nenumăratelor zborșiri „devastatoare” ale oficialilor Kremlinului la adresa Europei, în special a Europei de Est și Nord. În opinia subsemnatului, ele nu fac decât să reflecte faptul că Rusia nu mai poate susține multă vreme la intensitate mare războiul împotriva Ucrainei. Agresorii consumă oxigen cu răgete de intimidare când li se scurtează suflul.

Gălăgia amenințătoare este principala armă a Kremlinului, cu care urmărește două ținte în acest an de alegeri: 1) Să înspăimânte populația europeană 2) Să dea apă la moară partidelor ultranaționaliste anti UE care cer „să nu fie provocată Rusia”. La 2) contribuie și așa-zisele intenții de pace ale lui Putin vehiculate de Kremlin „pe surse”.

De fapt, e un test golănesc pentru cât de fricoși suntem.

• Limba română este și ea sub amenințare asiduă, dar nu de ruși, ci de ai noștri, mai exact de ale noastre madmuzele de televizor cu microfonul la cioc, și nu se dă cu bomba, ci cu subsemnatul. Aud la nesfârșit aceeași zicere despre cei chemați la DNA: cutare a dat sau o să dea cu subsemnatul. Aceasta este o expresie de argou, de limbaj de cartier, care nu are ce să caute într-o știre de presă pe o temă ce nu poate fi decât serioasă. Dar apucă-te să-i explici asta madmuzelei: o să se uite la tine ca râma-n piatră.

Iar Florin Piersic știți unde a fost în ultima vreme? A fost internat „pe secție”! „Pe secție”, în loc de „în secție”, este o schingiuire în formă continuată a limbii române mergând până la grotesc: imaginați-vi-l pe popularul actor, în stare gravă, pe acoperișul secției de terapie intensivă a spitalului.

Ca să nu mai vorbim de cuvântul „trafíc”, cu accent pe a doua silabă, care îmi zgârie creierul în fiecare dimineață, rimând cu: mic, firfiric, ibric, limbric... Iar subsemnatul, pentru această observație, urmează să fiu făcut „cocofic”, în ipoteza puțin probabilă, dacă nu imposibilă, că ar ști careva de prin televiziuni ce înseamnă...

• Chiar acum, pe ecranul televiziunii CNN-Voiculescu: „Dezvăluire: Coldea și Kovesi s-au întâlnit acum o lună pe iaht, la Monaco”. Mă roade o singură întrebare: dezvăluirea merge până la slip, la ambii?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult