Anul 2019 va fi retro sau nu va fi deloc. Cel mai probabil, asta și-au spus organizatorii de concerte din România, având în vedere că anul acesta au avut loc câteva festivaluri 80s - 90s în premieră. Dacă majoritatea au fost în orașe mari, precum București sau Timișoara, unul s-a „ascuns" într-un loc greu de găsit chiar și pe Google Maps.
Este vorba despre diMANSIONS Hit Music Festival, care s-a desfășurat în luna iunie, în comuna Olteni din județul Covasna. În inima Transilvaniei, pe scenă au urcat Thomas Anders, Dr. Alban (doi artiști nelipsiți de la festivalurile de gen de la noi, grație numărului mare de hituri reprezentative pentru fiecare dintre decadele menționate), dar și Inner Circle, Dire Straits Experience, Lou Bega și trupe românești.
În calitate de cel mai mare fan Dr. Alban din România, dacă nu din lume, am decis că voi fi prezent la diMANSIONS încă de anul trecut, când au fost anunțați artiștii. În lunile care au urmat până la festival, am urmărit pagina de Facebook a evenimentului și am aflat care sunt cele două „dimensiuni" vizate de organizatori în jocul de cuvinte din denumire. În primul rând, locul de desfășurare a fost domeniul conacului Miko („mansion", în engleză), despre care pot afirma acum că este mai degrabă un tărâm de basm decât un simplu spațiu ce poate adăposti 10-15.000 de oameni.
Pe lângă feeling-ul de „altă lume" și de evadare din realitate pe care ți-l dă diMANSIONS, locul ales a făcut ca distracția să se poată întinde până târziu în noapte. Spre exemplu, Dr. Alban a urcat pe scenă la ora 1 dimineața, iar după concertul lui, lumea a mai rămas vreo 2 ore în gigantica „sufragerie retro" - cortul de 10.000 de persoane, cu un imens glob disco în centru, în care au avut loc principalele concerte.
Cea de-a doua dimensiune a festivalului, mai subtilă, însă extrem de palpabilă atât înainte de eveniment, cât mai ales pe durata lui, a fost emoția. Pe lângă clasicele dezvăluiri de artiști și promoții cu bilete la reducere, organizatorii diMANSIONS l-au marketat drept „festivalul la care vii cu părinții".
Iar pe mine m-au convins: am fost cu mama, care s-a distrat trei zile și trei nopți pe ritmurile care au făcut legătura între generațiile noastre. Alături de mine a fost și bunul prieten Alex, cel mai mare fan Modern Talking din România, dacă nu din lume, Împreună, am subțiat resursele de bere și am cântat la fel de tare ca artiștii de pe scenă, chiar dacă noi nu aveam microfon.
Știind că pe Facebook stau mai mult tinerii, dar că genul muzical propus nu este adresat numai lor, oamenii de PR au lovit grav de tot la corazon. Mesaje precum „De Ziua Îndrăgostiților, fă-i cel mai frumos cadou și ia-i bilet!" sau „De ce să asculți melodiile tale preferate pe YouTube și să nu îi vezi pe artiști LIVE?", dar și diverse întrebări și sondaje au crescut atât interactivitatea și like-urile pe Facebook, cât și vânzările de bilete.
Așa s-a ajuns ca, în weekend-ul prelungit de Rusalii, zeci de mii de oameni de toate vârstele să se distreze împreună. Când nu erau prezenți la marile concerte din cort, aceștia puteau degusta preparate și deserturi românești și ungurești. Tot din aceste două țări au provenit și artiștii de pe scena mică, în aer liber, care au întreținut atmosfera înainte de show-urile serii. Mirabela Dauer, Bosquito sau Karthago au avut grijă ca plictiseala să nu fie niciodată o dimensiune a festivalului.
Organizatorii s-au asigurat că îi mulțumesc pe toți petrecăreții anilor '80 și '90, nu doar pe marii fani ai celor prezenți pe scenă. Astfel, pe afiș și-au făcut loc Hermes House Band, o formație specializată în cover-uri, și Massaoke, o trupă britanică de karaoke în care „solistul" este publicul. Nu există un mod mai bun de a încheia trei zile de distracție și emoție decât cântând din toți rărunchii nu doar refrene arhicunoscute, ci toate versurile pieselor dragi, afișate pe un ecran imens.
Însă emoția a atins cu adevărat apogeul în timpul concertului Compact, singura trupă autohtonă care a urcat pe scena mare. La un moment dat, noul solist a oprit recitalul și l-a invitat în fața publicului pe Leo Iorga. Bolnav de cancer în fază terminală, acesta s-a deplasat cu greu, în cârjă, către microfon. Însă odată ce a apucat stativul, a uitat de tot și de toate și a început să cânte.
La primul său cuvânt, publicul a izbucnit nu doar în ropote de aplauze, ci și în plâns. Două mâini nu au fost niciodată mai puține pentru a aplauda, a filma, a ține ritmul și a-ți șterge lacrimile. După concert, am fost la conferința de presă în care Leo Iorga trebuia să anunțe că se retrage și predă oficial ștafeta mai tânărului său coleg. Însă nu a venit, se simțea rău. Iar, astfel, eu l-am văzut ultima dată pe Leo Iorga pe scenă, acolo unde îi e locul.
Imediat după diMANSIONS, postam pe Facebook: "Un festival cu mai multe Dimensiuni, trei zile de energie, bucurie și emoții. Plecăm acasă cu telefoanele descărcate, dar cu bateriile noastre la 100%. Until next time, let the beat go on!". Iar next time este la anul: organizatorii au anunțat deja că Gipsy Kings, Kaoma, Mr. President, Real McCoy și C-Block sunt primii artiști care urcă pe scenă între 19 și 21 iunie 2020. Mai multe detalii găsiți pe https://www.dimansions.ro/ și pe https://www.facebook.com/dimansions/.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.