Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cum am pierdut câștigând cu Ilie Năstase

CTP-Ilie Năstase

Văz că d. Ilie Năstase face un exercițiu de memorie pentru a demonstra cât de încrâncenat e subsemnatul și cât de relaxat domnia sa.

Zice așa d. Năstase: „Eram odată la fosta bază a celor de la BTT. Jucam la dublu cu Cristian Tudor Popescu și ne-au aruncat o provocare alți doi indivizi. Mi-a venit ideea ca, la rândul meu, să-mi provoc partenerul. I-am spus: «Uite, dacă o să râzi măcar o singură dată pe timpul partidei, sigur îi învingem!». Ei, ce credeți? I-am învins? Aș, am luat bătaie! De atunci cred că omul acesta nu știe să râdă sau măcar să zâmbească. L-a văzut cineva râzând pe Cristian Tudor Popescu?”. 

Da, m-a văzut cineva râzând, e vorba chiar de Ilie Năstase. Rememorez și eu secvența, așa cum s-a petrecut în realitate, nu ca în relatarea trasă la temă a d. Năstase.

N-a fost nicidecum un meci plezirist al indivizilor Ilie Năstase și Cristian Tudor Popescu împotriva altor doi indivizi. Era finala 12th ITF Seniors International Championships of Romania din anul 2001, proba de dublu masculin 45+.

Până în ultimul act, deși sub apăsarea emoției de a face echipă cu Ilie, jucasem bine. Atât de bine, încât, după ce am servit un as, Ilie mi-a spus: „Băi, eu pot să mă duc la culcare, că-i bați tu singur”.

În finală însă, m-a apucat ceea ce se cheamă „teama de victorie”. Apropierea performanței, uriașă pentru mine, de a câștiga turneul dublul Ilie Năstase-Cristian Tudor Popescu, mă făcea să joc închis, prea tacticizat, obsedat să nu greșesc. Așa că pierdeam. 

Ei, și-atunci, Ilie, simțind situația, a venit cu o zicere fenomenală, exact pe dos de cum povestește el: „Știi ce? Uită-te urât la ei, ca la televizor, și-i batem!”. Pe loc mi s-a topit toată crisparea – am început să râd. Și mi-a mai spus: „E doar un joc, Cristian!”. Din acel moment, am dat drumul la braț, am reușit să mă sincronizez cu „dansul” superb al lui Ilie și ne-am dus spre victorie.

Deci, nu era bicicletă, era tanc, și nu ni s-a luat, ci ni s-a dat.

La sfârșitul interviului, Ilie Năstase ne asigură că se va întâlni în sărbătorile de iarnă cu Ion Țiriac și că: „Vom discuta despre multe, dar nu despre Cristian Tudor Popescu. Omul ăsta prea le știe pe toate!”.

Nu, Ilie, bineînțeles că nici prea, nici foarte, nu le știu pe toate. Dar ce știu, știu bine. Crăciun fericit!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Istorie Europa / sursa foto: Profimedia

Pentru membrii și susținătorii MAGA, nimic nu e mai respingător decât modelul social european – să-i spunem free market welfare liberal democracy (cu „liberal democracy” ca prescurtare pentru o societate și un regim politic centrate pe domnia legii, drepturile omului și incluziune/nondiscriminare).

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ilia Malinin / sursa foto: Profimedia

Ca fost sportiv, împlicat în formarea sportivilor de performanță de nivel internațional, pasionat de tradiționalul conflict și diferențele radicale dintre școala sovietică și cele occidentale, mi-a atras imediat atenția situația: un sportiv de top, calificat la Jocurile Olimpice, care se refugiază în social media după un eșec - acesta e un subiect psihologic de maxim interes.

Citește mai mult