Văz că d. Ilie Năstase face un exercițiu de memorie pentru a demonstra cât de încrâncenat e subsemnatul și cât de relaxat domnia sa.
Zice așa d. Năstase: „Eram odată la fosta bază a celor de la BTT. Jucam la dublu cu Cristian Tudor Popescu și ne-au aruncat o provocare alți doi indivizi. Mi-a venit ideea ca, la rândul meu, să-mi provoc partenerul. I-am spus: «Uite, dacă o să râzi măcar o singură dată pe timpul partidei, sigur îi învingem!». Ei, ce credeți? I-am învins? Aș, am luat bătaie! De atunci cred că omul acesta nu știe să râdă sau măcar să zâmbească. L-a văzut cineva râzând pe Cristian Tudor Popescu?”.
Da, m-a văzut cineva râzând, e vorba chiar de Ilie Năstase. Rememorez și eu secvența, așa cum s-a petrecut în realitate, nu ca în relatarea trasă la temă a d. Năstase.
N-a fost nicidecum un meci plezirist al indivizilor Ilie Năstase și Cristian Tudor Popescu împotriva altor doi indivizi. Era finala 12th ITF Seniors International Championships of Romania din anul 2001, proba de dublu masculin 45+.
Până în ultimul act, deși sub apăsarea emoției de a face echipă cu Ilie, jucasem bine. Atât de bine, încât, după ce am servit un as, Ilie mi-a spus: „Băi, eu pot să mă duc la culcare, că-i bați tu singur”.
În finală însă, m-a apucat ceea ce se cheamă „teama de victorie”. Apropierea performanței, uriașă pentru mine, de a câștiga turneul dublul Ilie Năstase-Cristian Tudor Popescu, mă făcea să joc închis, prea tacticizat, obsedat să nu greșesc. Așa că pierdeam.
Ei, și-atunci, Ilie, simțind situația, a venit cu o zicere fenomenală, exact pe dos de cum povestește el: „Știi ce? Uită-te urât la ei, ca la televizor, și-i batem!”. Pe loc mi s-a topit toată crisparea – am început să râd. Și mi-a mai spus: „E doar un joc, Cristian!”. Din acel moment, am dat drumul la braț, am reușit să mă sincronizez cu „dansul” superb al lui Ilie și ne-am dus spre victorie.
Deci, nu era bicicletă, era tanc, și nu ni s-a luat, ci ni s-a dat.
La sfârșitul interviului, Ilie Năstase ne asigură că se va întâlni în sărbătorile de iarnă cu Ion Țiriac și că: „Vom discuta despre multe, dar nu despre Cristian Tudor Popescu. Omul ăsta prea le știe pe toate!”.
Nu, Ilie, bineînțeles că nici prea, nici foarte, nu le știu pe toate. Dar ce știu, știu bine. Crăciun fericit!
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu se pune problema să mintă vreunul.
E vorba doar că cineva nu-și mai aduce aminte.
Să joci cu Ilie Năstase e un eveniment unic, e greu să uiți așa ceva.De aceea cred că CTP nu avea cum să uite, ține minte exact ce s-a întâmplat și reproduce corect.
P.S.: Când eram în activitate, mi ”se dusese buhul” că... eu am întotdeauna dreptate. De ce? Fiindcă de foarte multe ori eram eu împotriva celorlalți și în 99% dintre cazuri se dovedea în cele din urmă că eu avusesem dreptate! Ajunsesem ca, primul meu director, atunci când mă contrazicea mai vehement, să se oprească și să-mi zică: ”Aoleu, ia stai, am uitat că tu ai întotdeauna dreptate!”. Sincer, nu e deloc confortabil să ai întotdeauna dreptate, mai devreme sau mai târziu vei ajunge un paria al societății! Mai mult sau mai puțin! Nu-mi amintesc acum cine a spus, și avea foarte mare dreptate, că ”cei care proorocesc nenorociri sunt oameni de nesuferit și devin și mai de nesuferit dacă proorocirile lor se adeveresc!”. Ce legătură are comentariul meu cu articolul de față? Păi, are, fiindcă, la noi, la Românica, este fix aceeași situație ca în cazul în care spui / strigi adevărul! Care la noi, are de cele mai multe ori soarta gunoiului vârât sub preș, ori - și mai rău - ajunge să fie transformat într-o minciună gogonată! Firește, CTP mai are mult până a ajunge să aibă întotdeauna dreptate, dar... e pe aproape!
"La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, și viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o."
Daca vibrezi la cuvinte, ai grija și de felul în care te folosesti de "cuvinte". Exista vorbe care exprima 'adevarul' și în altfel decât il exprimi d-ta.