Văz că d. Ilie Năstase face un exercițiu de memorie pentru a demonstra cât de încrâncenat e subsemnatul și cât de relaxat domnia sa.
Zice așa d. Năstase: „Eram odată la fosta bază a celor de la BTT. Jucam la dublu cu Cristian Tudor Popescu și ne-au aruncat o provocare alți doi indivizi. Mi-a venit ideea ca, la rândul meu, să-mi provoc partenerul. I-am spus: «Uite, dacă o să râzi măcar o singură dată pe timpul partidei, sigur îi învingem!». Ei, ce credeți? I-am învins? Aș, am luat bătaie! De atunci cred că omul acesta nu știe să râdă sau măcar să zâmbească. L-a văzut cineva râzând pe Cristian Tudor Popescu?”.
Da, m-a văzut cineva râzând, e vorba chiar de Ilie Năstase. Rememorez și eu secvența, așa cum s-a petrecut în realitate, nu ca în relatarea trasă la temă a d. Năstase.
N-a fost nicidecum un meci plezirist al indivizilor Ilie Năstase și Cristian Tudor Popescu împotriva altor doi indivizi. Era finala 12th ITF Seniors International Championships of Romania din anul 2001, proba de dublu masculin 45+.
Până în ultimul act, deși sub apăsarea emoției de a face echipă cu Ilie, jucasem bine. Atât de bine, încât, după ce am servit un as, Ilie mi-a spus: „Băi, eu pot să mă duc la culcare, că-i bați tu singur”.
În finală însă, m-a apucat ceea ce se cheamă „teama de victorie”. Apropierea performanței, uriașă pentru mine, de a câștiga turneul dublul Ilie Năstase-Cristian Tudor Popescu, mă făcea să joc închis, prea tacticizat, obsedat să nu greșesc. Așa că pierdeam.
Ei, și-atunci, Ilie, simțind situația, a venit cu o zicere fenomenală, exact pe dos de cum povestește el: „Știi ce? Uită-te urât la ei, ca la televizor, și-i batem!”. Pe loc mi s-a topit toată crisparea – am început să râd. Și mi-a mai spus: „E doar un joc, Cristian!”. Din acel moment, am dat drumul la braț, am reușit să mă sincronizez cu „dansul” superb al lui Ilie și ne-am dus spre victorie.
Deci, nu era bicicletă, era tanc, și nu ni s-a luat, ci ni s-a dat.
La sfârșitul interviului, Ilie Năstase ne asigură că se va întâlni în sărbătorile de iarnă cu Ion Țiriac și că: „Vom discuta despre multe, dar nu despre Cristian Tudor Popescu. Omul ăsta prea le știe pe toate!”.
Nu, Ilie, bineînțeles că nici prea, nici foarte, nu le știu pe toate. Dar ce știu, știu bine. Crăciun fericit!
