Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cum am pierdut câștigând cu Ilie Năstase

CTP-Ilie Năstase

Văz că d. Ilie Năstase face un exercițiu de memorie pentru a demonstra cât de încrâncenat e subsemnatul și cât de relaxat domnia sa.

Zice așa d. Năstase: „Eram odată la fosta bază a celor de la BTT. Jucam la dublu cu Cristian Tudor Popescu și ne-au aruncat o provocare alți doi indivizi. Mi-a venit ideea ca, la rândul meu, să-mi provoc partenerul. I-am spus: «Uite, dacă o să râzi măcar o singură dată pe timpul partidei, sigur îi învingem!». Ei, ce credeți? I-am învins? Aș, am luat bătaie! De atunci cred că omul acesta nu știe să râdă sau măcar să zâmbească. L-a văzut cineva râzând pe Cristian Tudor Popescu?”. 

Da, m-a văzut cineva râzând, e vorba chiar de Ilie Năstase. Rememorez și eu secvența, așa cum s-a petrecut în realitate, nu ca în relatarea trasă la temă a d. Năstase.

N-a fost nicidecum un meci plezirist al indivizilor Ilie Năstase și Cristian Tudor Popescu împotriva altor doi indivizi. Era finala 12th ITF Seniors International Championships of Romania din anul 2001, proba de dublu masculin 45+.

Până în ultimul act, deși sub apăsarea emoției de a face echipă cu Ilie, jucasem bine. Atât de bine, încât, după ce am servit un as, Ilie mi-a spus: „Băi, eu pot să mă duc la culcare, că-i bați tu singur”.

În finală însă, m-a apucat ceea ce se cheamă „teama de victorie”. Apropierea performanței, uriașă pentru mine, de a câștiga turneul dublul Ilie Năstase-Cristian Tudor Popescu, mă făcea să joc închis, prea tacticizat, obsedat să nu greșesc. Așa că pierdeam. 

Ei, și-atunci, Ilie, simțind situația, a venit cu o zicere fenomenală, exact pe dos de cum povestește el: „Știi ce? Uită-te urât la ei, ca la televizor, și-i batem!”. Pe loc mi s-a topit toată crisparea – am început să râd. Și mi-a mai spus: „E doar un joc, Cristian!”. Din acel moment, am dat drumul la braț, am reușit să mă sincronizez cu „dansul” superb al lui Ilie și ne-am dus spre victorie.

Deci, nu era bicicletă, era tanc, și nu ni s-a luat, ci ni s-a dat.

La sfârșitul interviului, Ilie Năstase ne asigură că se va întâlni în sărbătorile de iarnă cu Ion Țiriac și că: „Vom discuta despre multe, dar nu despre Cristian Tudor Popescu. Omul ăsta prea le știe pe toate!”.

Nu, Ilie, bineînțeles că nici prea, nici foarte, nu le știu pe toate. Dar ce știu, știu bine. Crăciun fericit!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult