Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cum am pierdut câștigând cu Ilie Năstase

CTP-Ilie Năstase

Văz că d. Ilie Năstase face un exercițiu de memorie pentru a demonstra cât de încrâncenat e subsemnatul și cât de relaxat domnia sa.

Zice așa d. Năstase: „Eram odată la fosta bază a celor de la BTT. Jucam la dublu cu Cristian Tudor Popescu și ne-au aruncat o provocare alți doi indivizi. Mi-a venit ideea ca, la rândul meu, să-mi provoc partenerul. I-am spus: «Uite, dacă o să râzi măcar o singură dată pe timpul partidei, sigur îi învingem!». Ei, ce credeți? I-am învins? Aș, am luat bătaie! De atunci cred că omul acesta nu știe să râdă sau măcar să zâmbească. L-a văzut cineva râzând pe Cristian Tudor Popescu?”. 

Da, m-a văzut cineva râzând, e vorba chiar de Ilie Năstase. Rememorez și eu secvența, așa cum s-a petrecut în realitate, nu ca în relatarea trasă la temă a d. Năstase.

N-a fost nicidecum un meci plezirist al indivizilor Ilie Năstase și Cristian Tudor Popescu împotriva altor doi indivizi. Era finala 12th ITF Seniors International Championships of Romania din anul 2001, proba de dublu masculin 45+.

Până în ultimul act, deși sub apăsarea emoției de a face echipă cu Ilie, jucasem bine. Atât de bine, încât, după ce am servit un as, Ilie mi-a spus: „Băi, eu pot să mă duc la culcare, că-i bați tu singur”.

În finală însă, m-a apucat ceea ce se cheamă „teama de victorie”. Apropierea performanței, uriașă pentru mine, de a câștiga turneul dublul Ilie Năstase-Cristian Tudor Popescu, mă făcea să joc închis, prea tacticizat, obsedat să nu greșesc. Așa că pierdeam. 

Ei, și-atunci, Ilie, simțind situația, a venit cu o zicere fenomenală, exact pe dos de cum povestește el: „Știi ce? Uită-te urât la ei, ca la televizor, și-i batem!”. Pe loc mi s-a topit toată crisparea – am început să râd. Și mi-a mai spus: „E doar un joc, Cristian!”. Din acel moment, am dat drumul la braț, am reușit să mă sincronizez cu „dansul” superb al lui Ilie și ne-am dus spre victorie.

Deci, nu era bicicletă, era tanc, și nu ni s-a luat, ci ni s-a dat.

La sfârșitul interviului, Ilie Năstase ne asigură că se va întâlni în sărbătorile de iarnă cu Ion Țiriac și că: „Vom discuta despre multe, dar nu despre Cristian Tudor Popescu. Omul ăsta prea le știe pe toate!”.

Nu, Ilie, bineînțeles că nici prea, nici foarte, nu le știu pe toate. Dar ce știu, știu bine. Crăciun fericit!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult