Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cum e sterilizată presa prin injecții cu milioane de euro

În dimineața aceasta mi s-a luat o piatră de pe inimă, după ce am citit ancheta Libertății: „INVESTIGAȚIE. Un milion de euro din bani publici de la PNL pentru site-ul Digi24”. 

Prima ciocnire a subsemnatului cu Digi24 a fost tot din pricină de bani grei din „Publicitate”, luați de post de la Gabriela Firea, pe atunci primar al Capitalei. Am reacționat în scris, dur, ce-i drept, în Republica și pe fbk, la „interviul” de-a dreptul grețos făcut de purtătorul de cuvinte al Digi24 cu Firea, în care activitatea principală a respectivului a fost să tacă și să dea din cap aprobator, cu frecvență constantă, chiar și la mizeriile subumane azvârlite de Firea la adresa realizării din donații publice a Spitalului pentru copiii bolnavi de cancer, dat în folosință acum câteva zile.

A urmat o discuție apăsată, la un pas de ruptură, cu conducerea postului.

După care, a intrat în scenă „investitorul” PNL. Auzisem și eu că Digi24 ia bani serioși de la partid, dar nu aveam dovezi și nici o echipă de investigație care să le adune. Nu puteam, deci, să lansez o afirmație publică fără acoperire despre asta; o fac, despre orice și oricine, destui gurnaliști. 

Tensiunea dintre Digi și subsemnatul a urcat progresiv. Tema plagiatului doftorului Ciucă era tabu, o tăcea toată lumea pe post, am abordat-o eu, și nu o dată. Tema plagiatului ministrului liberal de Interne Bode, iarăși, tăcere de se auzeau șoarecii cum rod. Am analizat-o și pe asta. Kompromatul Emiliei Șercan, înscenarea împotriva ei, ticluită de ministerul de Interne, și nerezolvată de Justiție nici până astăzi, niciun zgomot, ba chiar mi s-a „recomandat”, respectuos, e adevărat, să n-o comentez, căci „e un bâlci”. Ați putut constata că am comentat-o imediat în emisiunea „Cap Limpede” (în treacăt fie zis, numele emisiunii îmi aparține, bineînțeles, dar Digi24 a avut grijă să și-l însușească, înregistrându-și-l la OSIM, fără să-mi spună nimic). Legile Securității, „moșite” de SRI și Iohannis, au fost Top Secret pe Digi24. Le-am explicat monstruozitatea în ultima emisiune înainte de a fi dat afară. Pe lângă Iohannis, am mai „lezmajestat” cu acest prilej un fruntaș liberal: pe Eduard Hellvig, șeful SRI. 

Și, în fine, în aceeași ultimă emisiune, am analizat, în termeni cât se poate de profesionali, reci și urbani, „chifla” cruntă a purtătorului de cuvinte Digi24, care a dat în direct și la oră de vârf un discotecar pălăvrăgind rusește despre muzică drept „recrut” îmbătat de Kremlin, care ar fi vorbit despre armată...

Mai trebuie spus și că eliminarea mea a fost demonstrativă; emisiunea aceea era ultima din sezon, oricum nu mai urma să apar până în toamnă. Conducerea Digi24 ar fi putut să nu zică nimic, iar în septembrie, pur și simplu să nu-mi mai reînnoiască contractul, fără explicații, sec, pe tăcute, după 3 luni. A dorit însă, în mod expres, să mă concedieze pe loc, ca să transmită un mesaj clar oricărui jurnalist din Digi căruia ar fi putut să-i treacă prin cap gândul de a face ca mine.

Asta a fost istoria înlăturării subsemnatului de către Digi24. Care este pe locul 1 la luat bani de la PNL, celelalte televiziuni având și ele partea lor. De nenumărate ori de atunci am fost întrebat de ce nu mai sunt la Digi24. Și de ce am declarat că nu mă duc la altă televiziune. Iată motivul, și nu e singurul. (Nu pot să nu mă mir că a mai fost publicată investigația Libertății, după ce Mihnea Vasiliu, Cătălin Țepelin și Cătălin Tolontan au fost dați afară de către Ringier tot din cauză de bănet injectat în presă din afara ei).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult