Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea
Au fost diverse reacții la anunțul concedierii lui Cătălin Tolontan, coordonatorul editorial al „Libertatea”. În acest context, eu vreau să atrag atenția asupra unei luări de poziții unice:
Asociația Ziariștilor Independenți din România – secția română a Asociației Jurnaliștilor Europeni, cu sediul la Bruxelles - a hotărât să publice pe site un comunicat în care face apel la ceva ce nu s-a mai auzit în presă de mult timp, adică unitate. Știm cu toții că presa de azi este mai divizată ca oricând, dovadă fiind cei care jubilează în urma scandalului Ringier. Întâmplător, unii dintre cei care dansează acum de bucurie apar în ancheta Recorder legată de miluirea presei de partide.
Dar mai suntem și noi aici, cei care fie sunt colaboratori în presă – așa cum sunt eu – sau oameni care sunt jurnaliști „cu normă întreagă”. Toți cei care sunt în această categorie au reacționat și în cazul Emiliei Șercan, dar și în cazul Țepelin-Tolontan. Ei vor apărarea cu orice preț a libertății de exprimare și permiterea funcționării presei. De curând, la o dezbatere organizată de aceeași asociație, Petrișor Obae, editor al Paginademedia.ro, a menționat perioada Clubului Român de Presă, atunci când reprezentanții patronatelor și chiar ai autorităților veneau în fața ziariștilor pentru a purta un dialog. În acest punct, o unire de tipul ăsta, instituțională, este dificil de realizat. Cu toate astea, o unificare pentru a atrage atenția asupra faptului că mai există jurnaliști care vor să își facă meseria pentru public se poate face. Cum? Eu am început prin a cita un comunicat de presă. Îndemn pe care îl lansez și celorlalți oameni care sunt de acord cu textul. O altă propunere, de asemenea prezentă în comunicatul lansat de AZIR, este derularea unor evenimente care să urmărească prezența cât mai multor oameni din presă. Când a fost ultimul eveniment când s-au strâns jurnaliștii? Poate la Gala Superscrieri. Numai că acolo fuseseră adunați de o acțiune pozitivă, pentru a premia jurnalismul de calitate. Acum e cazul să se strângă pentru a se apăra, pentru că dacă a căzut Tolontan, pot pica și ceilalți. Aici nu este vorba de influența politică, aceea care încearcă să intervină de câte ori poate în presă, nu e vorba de parlamentarii burtoși, care au un vocabular de 12 cuvinte și cu care societatea românească e obișnuită, ci despre ceva mult mai periculos: companiile de jocuri de noroc care au buget aproape nelimitat atunci când vine vorba de „marketing”, adică cumpărarea ziarelor cu tot cu patronat. Dacă au reușit să îi dărâme pe Tolontan și Țepelin, care reprezentau cel mai important ziar de investigații și cel mai important ziar de sport, cât credeți că le va lua să ajungă și la alte publicații? Și, mai important, cât credeți că le va lua și altor „rechini” să arunce cu bani în presă pentru a transforma ziariștii în copywriteri?
Eu nu vreau să-i las să ajungă până acolo, de aceea propun tuturor ziariștilor onești să strângă rândurile.
P.S. Comunicatul pe care l-am citat se găsește pe azir.ro
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Localitatea veridicității astfel determinată și manipulată generează abuzul informațional, atât din partea lucrătorilor în mediile de informare cât și din partea politicului și a structurilor de informații. În România guvernul plătește mass media! Este cunoscut faptul că de zeci de ani conducători de media comunică, să zicem în fiecare dimineață ce știre se dă și ce știre nu se dă, un fel de licitație de lalele...
Tolontan nu este o victimă, nici Țepelin, nici alt aparent superstar mediatic. Până când morala nu se va întoarce în ADNul lucrătorilor din massmedia, izolarea presei sub orice formă se va accentua până la irelevanța cronică. Lacuna celor de teapa lui Tolontan, este descrisă de Petre Țuțea : ” Această ştiinţă a moravurilor seamănă cu Mersul trenurilor după părerea mea. Poţi să-l schimbi la ce staţie vrei. Omul autonom nu e capabil să creeze o ordine morală. O primeşte de sus, sau nu. Asta-i poziţia mea în raporturile dintre om şi divinitate. Că dacă raportul dintre om şi divinitate dispare, nu e posibilă nicio morală. Ba, mai mult, nu e posibil niciun adevăr.”
HMMM, Interesant.
Boala romaneasca. Ne plangem de efecte fara sa reparam cauzele. NU am vazut inaintea alegerilor nici un "ziar onest" sa publice cv-urile candidatilor. Nici sa traga cinevaun semnal de alarma cand candidatul devenit parlamentar dadea legi favorabile companiilor de jocuri de noroc, care, pentru alte favori sponsorizau parlamentarul (din banii obtinuti de la vontantii acelorasi parlamentari), Poate va uniti sa ii scoateti din breasla si pe "copywriterii" care nu sint in stare sa corecteze un text tradus cu google, pentru ca nu stapanesc limba romana.