Foto: Guliver Getty Images
„Curat constituțional!” Mi-a fost dat să aflu enunțul acela simplu și deplin în înțelesul său la ceva vreme după ’90. Enunțul despre care vorbesc se referă la libertate și la libertăți. Pe vremea „de dinainte” vorba asta nu însemna mare lucru. Dacă ați trăit vâltoarea, beția și traumele lui decembrie ’89, cu siguranță veți fi gustat din plin bucuria libertății. Eu unul am plutit de-a dreptul atunci. Încet, încet, lucurile s-au mai potolit și am început să deschidem ochii. Eu unul descopeream că mi-a fost dat să trăiesc o altă viață, cu alte coordonate. Fundamental mi s-a părut, dincolo de multele aspecte noi, libertatea. După beție, aflam că „libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea altuia”. Nimic mai simplu, nimic mai natural. Principiul firesc al coexistenței cu acel „altul”. Similar, se aplică perfect și la ceea ce se cheamă drepturile individului.
Astăzi încerc să mă dumiresc cum funcționează acest principiu de facto. Strict raportat la situația momentului: pandemia. Nu sunt dintre cei care neagă existența virusului, nici nu cred că cineva, persoane sau grupuri interesate în vreun fel, exagerează proporțiile fenomenului. Ba dimpotrivă, mă tem că ce e mai rău abia începe.
Ieri Curtea Constituțională a României s-a pronunțat asupra drepturilor persoanelor care, nefericit, s-au infectat cu acest virus. Știți despre ce e vorba, asimptomatici, purtători ai virusului și, ce e mai grav, surse cu potențial major de infectare pentru alte persoane. Curtea a stabilit că internarea acestor pacienți fără asentimentul lor nu este constituțională. Prin urmare, dacă nu vor tratament și internare, sunt liberi să plece. Pot prezuma că sunt posibilități destule ca o bună parte dintre ei să infecteze alte persoane. O discuție despre rata de contaminare este inutilă, nu-i așa?
Sigur că pot admite temeinicia deciziei Curții. Mărturisesc că am tendința să asimilez noțiunea cu bunul simț. Tocmai de-aia am credința că o lege care sfidează bunul simț este o lege proastă. Indiferent de argumentele care par, conjunctural, să o justifice, legea care contravine bunului simț va genera efecte negative și va conduce la decizii injuste.
Decizia Curții m-a debusolat.
Tot privind din poziția mea de individ din stradă încerc să înțeleg ce mama naibii e Curtea asta! Garantul cui? După nume, ar fi al Constituției. După sens și bunul simț, ar fi al drepturilor individului. Or, mai degrabă, a unei comunități de indivizi.
Din perspectiva deschisă de hotărârea Curții m-aș putea întreba care ar fi poziția cetățeanului Popescu. Popescu ar putea avea 50, 65 sau 80 de ani și, cum ziceau doctorii, comorbidități. Altfel spus, dacă Popescu are ghinionul să capete virusul, șansele de a depăși boala nu sunt grozave. Pot să garantez că în calea oricărui pacient asimptomatic „eliberat” din spital (ghilimelele sunt doar ca să marchez absurdul conceptului, altminteri judecătorii curții exact asta sugerează prin decizia lor, o detenție) se vor găsi destui cetățeni Popescu. Oameni cărora decizia Curții le-a creat o gravă nedreptate, practic a generat un atentat la fundamentalul drept de a trăi al cetățenilor Popescu.
Poate Curtea are dreptate. Poate, de fapt, apără un principiu. Acela care spune că dreptul celor mulți nu poate anula dreptul celor puțini. Poate că ar trebui nuanțat principiul, în acest caz. Pentru că, iată, e posibil ca un principiu sănătos în vremuri normale să devină nerelevant și dăunător în situații de excepție.
Dar, mai ales, pentru că dreptul fiecărui pacient asimptomatic eliberat din spital încalcă dreptul la sănătate și la viață al fiecărui cetățean Popescu.
Poate că majoritatea din Parlament va avea destulă minte și bun simț încât să nască o lege, acea lege invocată în decizia Curții.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Unele din cauza unor șoferi inconștienți, altele din neatenție, altele din necunoașterea codului rutier.
Cum putem stopa acest măcel de pe șosele? Aidoma cu stoparea răspândirii pandemiei: închiderea circulație autovehiculelor. Accidentele vor scădea la zero!
O să spuneți că nu există similitudini cu răspândirea pandemiei...
Cine trebuie sa fie protejați de virus? Populația care suferă de boli cronice (așa zisele comorbiditati).
Ce fac fac guvernele tuturor țărilor? Se ocupa de protejarea populației active, acei asimptomatici, care nu au boli cronice. Bolnavii cronici sunt protejați prin ținerea la distanță de spitale!!!
Oare ce vom face in fiecare iarnă, când începe o epidemie de gripă? Oprim economia și ne baricadăm în casă pentru 4-5 luni?
1.Cu completări: starea de urgență a fost și pe aiurea prost definită. Dar acolo nu s-au luptat forțele politice jucând la alba-neagra sănătatea oamenilor ci au pus umărul împreună. Este timp după, de rivalități politice.
2. Care parlament? Cel psd, susținut de CCR, care așteaptă la colț să-i mai muște pe peneliști? Sper, în al 13-lea ceas, românii să se trezească și să realizeze că psd NU vrea binele oamenilor. Vrea doar binele oamenilor lor. Psd vrea ciolanul și cașcavalul, punct. Și pentru asta calcă pe cadavre. Speculează nemulțumirea oamenilor și vine cică în întâmpinare. Când Ioneasca de la 2 ori Popescu de la parter vor fi murit de covid se vor convinge. Asta dacă nu li se va spune la A3 că de fapt guvernul a fost de vină.
3. Aparent foarte corect. Și corect mai ales în vederea eliberării paturilor din spitale pentru cei cu simptome, că tot sunt din ce in ce mai mulți. Dar într-o țară unde oamenii sunt conștienți că infectarea lor asimptomatică poate însemna pentru alții moartea. Unde asimptomaticul chiar stă acasă și nu iese brambura prin magazine ori terase că tot s-au deschis.
Sper măcar să se respecte acea condiție ( să aibă acasa la dispoziție o cameră unde să stea singur) și să fie controlați. Altfel e de rău.