Cum s-a văzut ziua de 9 mai, Ziua Europei, în Moldova

Foto: Kommersant Photo Agency/ ddp USA/ Profimedia

Ziua de 9 mai a devenit un moment de clarificare a poziției noastre față de pace și unitate. În timp ce îi comemorăm pe bunicii noștri care au luptat în război, eroi care și-au sacrificat viețile pentru pace și libertate, trebuie să ne angajăm să nu permitem ca aceste sacrificii să fie în van.

Și nu, acest articol nu este despre parada propagandistică de Ziua Victoriei a lui Vladimir Putin din Piața Roșie, nici despre marșurile organizate de forțele pro-ruse din Moldova cu vestimentație de sorginte sovietică ori cu panglica interzisă a Sfântului Gheorghe (simbolul războiului) la purtător. Nici despre prezența la parada de la Moscova a actorilor politici (oligarhul fugar Ilan Șor, marioneta bașcana Găgăuziei, Evghenia Guțul, ori deputata penală Marina Tauber care doresc să destabilizeze Republica Moldova ori să dezbine societatea, de data aceasta prin organizarea de marșuri cu elemente de agitație la Chișinău, Orhei, Comrat și Taraclia. 

Acest articol este despre faptul că trebuie să ne asigurăm că lecțiile învățate în trecut ne îndreptățesc să acționăm în prezent pentru a preveni repetarea tragediei războiului. Repetarea ororilor agresiunii rusești în Ucraina servește drept o atenționare dureroasă și tristă că lecțiile istoriei sunt adesea ignorate sau uitate. Da, este un aspect important de menționat, în special când vorbim despre experiențele bunicilor noștri din Uniunea Sovietică. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oamenii din URSS, indiferent de naționalitatea lor, au fost uniți sub presiunea extremă a luptei împotriva nazismului, unul dintre cele mai distructive și inumane regimuri din istoria recentă. Pentru mine, 9 mai este categoric Ziua Europei, pentru alții din Moldova este Ziua Victoriei. Ceea ce ne unește însă este celebrarea păcii pe continentul european, iar acest lucru nu are cum să ne dezbine.

Comemorăm, nu am uitat, dar nu repetăm

Comemorarea celor care au luptat și au căzut pentru libertate și democrație în Europa este esențială, dar și mai important este angajamentul nostru ferm de a nu permite repetarea tragediei războiului. Suntem hotărâți să lucrăm împreună pentru a construi Europa la noi acasă, una mai puternică și mai unită, în care pacea și prosperitatea să fie garantate pentru toți cetățenii săi. Avem de lucrat pentru asta, dar măcar avem un orizont și știm ce avem de făcut pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, avem nevoie de pace în primul rând.

Numai prin acțiune comună și solidaritate putem asigura un viitor pașnic și prosper pentru Europa și pentru generațiile viitoare. Păstrarea păcii necesită eforturi continue și acțiuni concrete, atât la nivel național, cât și la nivel european și internațional.

În nici un caz nu afirmăm că „putem repeta” o victorie în război. Este o zi de comemorare, pe care o merită bunicii noștri. Am suferit cu toții prea mult, iar Ucraina continuă s-o facă.

Așadar, în Ziua Europei, ne amintim de trecut, reflectăm asupra prezentului și ne angajăm să construim un viitor mai bun, în care pacea, libertatea și democrația să fie fundamentale.

Este important să cultivăm un climat de dialog și respect reciproc în societatea noastră, mai ales în Moldova, inclusiv odată cu sărbătorirea ori comemorarea acestui eveniment marcant pentru istoria noastră.

Solidaritatea, ca o amprentă în ADN-ul nostru

Această luptă comună împotriva unui dușman atât de clar definit a creat un sentiment de solidaritate a populației din statele ex-sovietice, care au trebuit să se confrunte nu numai cu amenințarea Germaniei naziste, dar și cu greutățile vieții sub regimul stalinist. Războiul a lăsat urme adânci în societatea sovietică, afectând nenumărate vieți și modelând generații întregi.

Această solidaritate forțată și sacrificiile imense au fost, pentru mulți, amestecate cu sentimente contradictorii față de puterea sovietică. Deși luptau împotriva unui dușman clar - nazismul, mulți dintre cetățenii sovietici au suferit și din cauza politicilor represive ale propriului lor stat. Astfel, eroismul și sacrificiul moldovenilor a fost umbrit adesea de realitățile dure ale vieții în Uniunea Sovietică.

Comemorarea zilei de 9 mai în fostele state sovietice este încărcată de aceste nuanțe complexe. Pentru unii, este o zi de mândrie națională, care sărbătorește victoria asupra nazismului și sacrificiile înaintașilor. Pentru alții, amintește și de suferințele cauzate de propriul guvern. Acest amestec de sentimente subliniază importanța unei abordări echilibrate și respectuoase când vine vorba de adevărul istoric, avem solidaritatea față de semenii noștri în ADN.

Prin urmare, pe 9 mai, este esențial să ne amintim de toate fațetele acestei istorii, să onorăm curajul și sacrificiul, dar și să reflectăm asupra greșelilor trecutului. Aceasta este o ocazie de a învăța din istorie, de a cultiva empatia și de a promova pacea și înțelegerea între state. Este păcat că rușii, prin invazia Ucrainei, nu își mai amintesc că, de fapt, ucrainenii erau în prima linie a armatei sovietice în războiul contra Germaniei Naziste. Aproape șapte milioane de oameni și-au pierdut viața, o mare parte dintre ei fiind civili.

Urmele adânci ale istoriei

Este însă un episod care ar trebui să ne marcheze profund. Basarabenii și românii de peste Prut s-au găsit de partea opusă a baricadelor, luptând unul împotriva celuilalt în contextul celui de-al Doilea Război Mondial. Este o ilustrare dureroasă a tragediei războiului, rezultatul contextului politic și al alianțelor din acea perioadă.

După Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, Basarabia, parte a României la acea vreme, a fost ocupată de Uniunea Sovietică, ceea ce a dus la divizări profunde și la schimbări dramatice în destinele locuitorilor acestei regiuni. Când Germania Nazistă și aliații săi au invadat Uniunea Sovietică, în 1941, mulți moldoveni au fost mobilizați în armata sovietică, în timp ce mulți români au luptat alături de forțele Axei. Acest lucru a creat o situație stranie și tragică în care, uneori, chiar frați sau vecini se puteau găsi luptând unul împotriva celuilalt pe fronturi opuse. Această situație nu doar că ne-a marcat fizic și psihologic, dar a lăsat și cicatrici adânci în memoria colectivă.

Comemorarea acestor evenimente necesită sensibilitate și înțelegere. Este important să recunoaștem și să reflectăm asupra acestor aspecte ale istoriei noastre pentru a onora memoria tuturor celor afectați și pentru a învăța din greșelile trecutului. Lumea are voie să sărbătorească ce dorește în această zi, atâta timp cât respectă legea, desigur. Iar cea mai profundă formă de respect pe care o putem arăta generațiilor care au suferit din cauza războiului și diviziunilor este să ne străduim să construim o lume în care astfel de tragedii să nu se mai întâmple. Realitatea este însă că am lăsat din nou și din nou să se repete, inclusiv prin invazia rusească în Ucraina, în secolul 21.

Acest articol a apărut prima dată pe site-ul publicației Agora.md din Republica Moldova.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp