Foto: Inquam Photos / George Călin
Îmi permit să exprim câteva opinii personale pe marginea unui subiect de actualitate, respectiv încetarea (temporară?) a activității companiei locale de zboruri low-cost Blue Air, consecință directă a dificultăților financiare majore întâmpinate de către companie. Fac acest lucru din dublă calitate: de profesor și consultant în analiza financiară a companiilor, cu ceva experiență în domeniul aviației, precum și de client al respectivei companii. Subliniez faptul că nu am nici o legătură cu nota politică în care s-au exprimat în aceste zile diferite persoane pe marginea subiectului.
Am citit, menționez siderat, explicațiile fostului CEO al companiei, Oana Petrescu, potrivit căreia, ajutorul de stat acordat Blue Air în perioada pandemiei a avut ca fundamentare plățile fiscale realizate de către Blue Air, iar o opțiune valabilă pentru viitor ar fi intrarea statului în acționariatul companiei. Este cel puțin ciudat, dacă nu de-a dreptul halucinant, ca o persoană care vine din mediul privat să susțină ca opțiune viabilă naționalizarea unei companii. Desigur, conceptul de naționalizare a pierderilor și privatizare a profiturilor nu este de dată recentă. Dar atitudinea pe care fosta echipă managerială o are în prezent nu face, în opinia mea, decât să reflecte dorința de ștergere a urmelor unui management defectuos și de pasare a răspunderii. Voi justifica în continuare cele afirmate.
Sectorul transporturilor aeriene a fost puternic afectat de pandemia de coronavirus în anii 2020 și 2021. Toate companiile aeriene au fost obligate să țină propria flotă la sol, neînregistrând venituri operaționale o lungă perioadă de timp, ci numai cheltuieli. Ceea ce apare însă ca o particularitate în cazul Blue Air este decizia fostului CEO de a miza pe revenirea cererii, începând cu sezonul de iarnă 2020, decizie care în opinia mea a declanșat alte hotărâri cel puțin neinspirate. Decizia la care mă refer o puteți citi chiar în Ziarul Financiar din data de 17.09.2020 sub titlul “Blue Air introduce 7 destinaţii noi în perioada sărbătorilor de iarnă. Oana Petrescu, CEO: Este momentul să încercăm să recuperăm timpul în care nu am putut călători”. Estimările din articolul respectiv au fost invalidate total de evoluția ulterioară a lucrurilor. Sectorul aviatic și-a revenit abia în vara anului 2022...
Pentru o imagine corectă din punct de vedere financiar, ceea ce contează este soldul net între ajutorul de stat de 300 de milioane de lei acordat companiei, pe de o parte, și plățile totale realizate de către aceasta sub forma impozitelor, taxelor și contribuțiilor către bugetul de stat. Fosta conducere nu precizează absolut nimic în acest sens. Nici nu prea are argumente, căci din ultimele patru exerciții financiare, două s-au încheiat cu pierdere netă, privând astfel bugetul cel puțin de impozitul pe profit. Mai mult, Blue Air a avut constant capitaluri proprii negative, asta si din cauza faptului că mărimea capitalului social este de doar 200 mii euro, o valoare derizorie pentru o companie aeriană, fie ea și low cost.
Oana Petrescu a invocat și majorarea semnificativă a prețului combustibililor, element important al costurilor operaționale, ca sursă a dificultăților financiare. Punctual: nu era evident că prețul barilului de țiței nu poate sta ani de zile la 10-20 USD/baril? A utilizat eficient Blue Air hedging-ul pentru protecția împotriva riscului specific de majorare a prețului țițeiului, mecanism folosit de către toate companiile aeriene?
La un moment dat a existat opțiunea listării la Londra, pentru atragerea resurselor financiare necesare susținerii activității. Absolut nimeni din managementul companiei nu a justificat (și) eșecul acestei intenții. În aceste condiții, nu pot să nu mă întreb: și-au dat seama profesioniștii din city-ul londonez că vor zbura banii, one way?
Am avut proasta inspirație să aleg compania respectivă pentru un zbor, acum ceva timp. După o așteptare umilitoare pe Otopeni preț de vreo două ore, în care nu ni s-au oferit niciun fel de explicații, am fost urcați într-un alt avion, în care am mai așteptat circa o oră. Mi-am permis să-i semnalez direct atunci fostului CEO situația respectivă, răspunsul textual primit fiind: „Eu fac managementul costurilor, Edi, aici, tu nu știi”. Ceea ce vreau să spun este că niciodată clientul nu a fost pus pe primele locuri în abordarea Blue Air.
Revin pe propunerea, repet, halucinantă lansată de către Oana Petrescu zilele trecute, potrivit căreia ar fi de dorit ca statul român să preia Blue Air. Transporturile aeriene reprezintă sectorul poate cel mai advers de activitate din câte se cunosc: concurența acerbă pe tot globul, cheltuieli fixe operaționale mari și în consecință un prag de rentabilitate ridicat, ceea ce face ca probabilitatea de a înregistra pierderi să fie importantă. De ce ar trebui statul român să colecționeze o alta piatră de moară, când are de zeci de ani una numită Tarom? De ce ar trebui statul român să naționalizeze pierderile născute cel puțin din incompetența managerială și aroganța față de client a Blue Air? De ce ar trebui ca statul român să intre în capitalul social al Blue Air, când toate statele care au sau au avut companii aeriene naționale au încercat, iar unele au și reușit să le privatizeze? Menționez doar Alitalia, dar sunt destule...
În final nu pot să nu remarc abordarea de tip naționalist a speței, prezumându-se, chipurile, că prin blocarea recentă a conturilor de către Administrația Fondului pentru Mediu, anumite interese susțin un concurent direct al Blue Air. În opinia subsemnatului, această strategie este doar o fumigenă menită să eludeze realitatea evidentă, conturată de cifrele din situațiile financiare ale companiei, precum și afirmațiile anterioare ale echipei manageriale. Bugetul de stat are și așa deficite mari și în creștere, așa că preluarea Blue Air nu ar fi altceva decât subminarea economiei naționale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.