Foto: Gyozo Baghiu/Inquam Photos
”Mă numesc Raluca Moroşanu. Sunt judecător la Secţia I Penală a Curţii de Apel Bucureşti. Am 26 de ani de magistratură, din care 19 la Curtea de Apel Bucureşti, la Secția I Penală.” - așa a început un moment istoric pe care nimeni nu-l anticipa, în direct, în cadrul unei conferințe de presă în care nu se urmărea, de fapt, explicarea niciuneia dintre temele mari puse pe tapetul justiției românești în aceste zile.
Raluca Moroșanu este în acest moment imaginea vie a curajului. Imaginea omului care nu se mai teme de nimic, pentru că sistemul din care face parte a apăsat deja toate butoanele și a îngreunat orice formulă de negociere cu oamenii care încă mai vor să își facă meseria dintr-un simț al datoriei și din respect pentru principii.
Există și așa ceva! Știu că mi s-a mai reproșat și în trecut faptul că am spus în nenumărate rânduri că sistemul de justiție românesc nu e populat numai de persoane dubioase și de ticăloși cu gusturi fine, ci și de oameni luminoși, care știu și cred că dreptatea trebuie totuși apărată, chiar și de cei care pretind că o fac, trădând cauza castei.
Nu sunt multe zile de când ați văzut-o pe judecătoarea Andrea Chiș vorbind despre faptul că n-o să tacă toată lumea la nesfârșit. Și se pare că știa ce spune. Știa foarte bine că sistemul are în continuare oameni care înțeleg meseria asta de împărțire a dreptății ca pe o misiune de credință și ca pe o vocație.
De asta nu m-a mirat în mod special ieșirea în prim plan a judecătoarei Raluca Moroșanu. Singură, flancată doar de privirile uimite sau chiar șocate ale unora dintre colegii ei, aceasta a spus adevărul. Simplu, clar și foarte răspicat. Fără frică. În timp ce un coleg din spatele ei nu mai știa cum să-și ascundă consternarea și groaza.
“Am venit aici ca să-l susţin pe colegul Laurenţiu Beşu şi să spun că tot ceea ce a spus el acolo (în documentarul Recorder) este adevărat. Dacă va fi contrazis, este o minciună, da? Aici, la Curtea de Apel Bucureşti, muncim foarte mult. Conducerea nu ne ajută de niciun fel. Suntem terorizaţi pur şi simplu, da?, cu acţiuni disciplinare şi cu tot ce ştiţi dumneavoastră că ni se întâmplă. Nu vreau să vă spun cum este atmosfera şi în ce situaţie toxică şi încordată suntem. O parte dintre colegii mei sunt de acord cu mine, nu ştiu cealaltă parte ce vor face, iată, sunt aici unii care vor susţine probabil conducerea. Nu - aşa, ca paranteză - nu am fost nici ofiţer acoperit, nici la 'Doi şi un sfert', nicăieri. Am fost toată viaţa mea magistrat. Colegii din ţară mă cunosc, pentru că am fost şi formator la Institutul Naţional al Magistraturii şi la Şcoala Naţională de Grefieri, aproape 15 ani. Şi ei vor şti că nu mint. Dacă nu-l cred pe colegul Laurenţiu, măcar să mă creadă pe mine. Atâta am avut de spus".
Și așa a sunat vocea curajului într-o zi în care nu se mai aștepta nimeni ca ea să se audă iar. Se auzise în documentarul Recorder, prin vocea judecătorului Laurențiu Beșu si prin vocea judecătoarei Andrea Chiș. Apoi se auzise separat în interviuri repetate vocea judecătoarei Daniela Panioglu, care face de mai multă vreme acuzații destul de dure la adresa oamenilor din sistemul judiciar vizați și de documentarul Recorder. Am auzit-o, însă, seara trecută, pe Daniela Panioglu într-un interviu acordat emisiunii „România lui Vitalie”, difuzată de Euronews, și mi-a înghețat sângele în vene. Pentru că a spus ceva ce n-ar trebui să se audă vreodată din gura unui om din justiție, dacă sistemul de justiție din care face parte funcționează cât de cât, chiar și pe avarie.
„Nu știu dacă funcționează ceva în România mai bine decât corupția din justiție. Să vă luați orice speranță, abandonați tot, pentru că este un sistem controlat.”
Aceste cuvinte în sine au rupt în bucăți orice convingere pe care o mai aveam că poate n-o fi totul chiar atât de rău.
Atunci abia am conștientizat că toți oamenii ăștia care ies în ultimele zile și spun, cu chipul la vedere, prin ce trec ei personal încercând să facă dreptate, sunt realmente niște eroi. Niște oameni foarte curajoși care ar putea pierde extrem de mult. Dar care nu mai suportă un sistem care nu e doar capturat, ci e si resemnat. Ei bine, zilele astea am văzut o capodoperă jurnalistică, care a trezit la viață o societate civilă ce aproape adormise. Și am văzut o mână de oameni curajoși care au decis să fie, pentru prima dată după mult timp, vocile care pot face diferența. Alături de acești judecători trebuie să stea orice om cu principii din țara asta. Căci de solidaritatea oamenilor buni care decid să nu mai tolereze răul depinde, până la urmă, faptul de a mai avea sau nu o țară după toată povestea asta care se simte exact ca un film de groază.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.